Astia conduc justitia?

Magistratii tipa ca arsi cand presa, tot mai des in ultima vreme, le infige un ac in cap si-i expediaza la insectar, ca sa ii vada lumea. E un abuz, se ataca libertatea si independenta justitiei, canta la unison corul robelor ce se simt sifonate pana in strafundurile fiintei lor de impartitori ai dreptatii. Judecatori condamnati? Exista. Procurori condamnati? Exista si astia. Suna bine? Fara a generaliza, dar justitia are momente cand arata ca un grup de sfinti iesiti la picnic, unde mai trag si ei o tigara, beau un sprit si ciupesc de fund muritoarele.

Ideea de dreptate este de multa vreme compromisa, dar abia acum magistratii, cu sefii lor in mot, se mira de ce romanii nu mai au incredere in institutiile de drept. De ce ar avea, din moment ce, de cele mai multe ori, justitia s-a dovedit a fi un grup de oameni care stabilea doar care din parti a avut avocatul cel mai bun? De la Julian Tuwim luare aminte.

Mesajul degetului dus la nas

Nu ai cum sa nu te ia cu fiori cand citesti declaratia lui Marian Vanghelie. Nu cred ca omul e sonat, ba chiar precizeaza ca e in deplinatatea capacitatilor mintale. Acesta sustine ca, la un moment dat, „Livia Stanciu primea droguri saptamanal prin intermediul unui lider interlop”, dar ca, intre timp, a aparut un ofiter SPP care i le aduce. Vanghelie mai precizeaza ca structura specializata din cadrul Ministerului de Interne ar cunoaste bine situatia si ca exista suficiente informatii in acest sens.

Fara niciun fel de discutie, riscul unei asemenea afirmatii este foarte mare, dar Vanghelie taie in carne vie: „Doamna Stanciu sa ma dea in judecata. Dar mai intai sa faca un test antidrog si sa il prezinte public si sa ne demonstreze ca nu e asa”. Mai mult, fostul primar al sectorului 5 sustine ca celebrul gest al Elenei Udrea, cu degetul dus la nas, in fata camerelor de filmat era, de fapt, un mesaj adresat Liviei Stanciu. Probabil ca stie ea de ce.

Curtea trage pe nari?

Daca Marian Vanghelie nu are dreptate, totul se reduce la un litigiu pe care cei doi il vor transa fie la tribunal, fie pe cale amiabila, desi am rezerve ca Livia Stanciu s-ar rezuma la atat. Cum trebuie insa abordate lucrurile in cazul in care Vanghelie nu minte? Acuzatia este grava si te trimite in zone foarte delicate. Nu poti sa nu te intrebi daca fosta sefa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a judecat vreo cauza sub influenta drogurilor. Nici nu mai are importanta daca e vorba de vreun dosar sensibil sau nu. Simplul fapt ca s-ar fi putut afla sub efectul lor e de natura a arunca in aer nu doar dosarul, ci justitia insasi. Am avut magistrati judecati si condamnati pentru fals, evaziune fiscala, cercetati pentru abuz in serviciu si alte nebunii care acopera pagini intregi din Codul penal, dar magistrati care sa fie acuzati ca ar consuma droguri – inca nu. Sau sunt si nu ii stim noi? Si nici nu cred ca ni se va spune vreodata.

Merit sau coincidenta?

Partea cea mai delicata a lucrurilor este ca Livia Stanciu nu e vreo anonima in peisajul justitiei. A fost promovata la Inalta Curte prin interventiile fostului PDL. Desigur, doar cu scopul de a intari justitia, cred eu. In anumite cercuri circula informatia ca judecarea si condamnarea primarului Mircia Gutau la trei ani si jumatate de inchisoare de catre completul condus de ea nu a fost chiar cusera. Ar fi fost la ordinul lui Basescu, suspicios din cale afara ca acesta se plasa cam prea aproape de Elena Udrea. Suficient de aproape incat sa dea nastere la gelozii si banuieli cu iz amoros. Doua instante anterioare l-au achitat pe Gutau, dar la „completul negru” i s-a pus capac. La numai cateva luni dupa, uite cum Livia Stanciu ajunge sefa Inaltei Curti. O coincidenta, desigur. Sau un merit deosebit, mai degraba, nu?

Uite, d-aia!

Palmaresul Liviei Stanciu este, insa, cu mult mai bogat. Las deoparte mascarada procesului cu Mariana Rarinca. Tot ea este cea care a facut declaratia potrivit careia procurorii trebuie sa stie ca au in ea un partener de nadejde. Superb! Parteneriatul procuror-judecator, si inca de la Inalta Curte, in care, odata prins, nu ai cum sa mai scapi. Iar asta s-a dovedit pana acum de nenumarate ori. Culmea, magistratii nu au strigat ca, printr-o smecherie cu iz de mahala, li s-a afectat independenta. Te intrebi de ce nu am incredere in justitie? Uite, d-aia! E limpede?