Sfantul Sinod a hotarat, joi, canonizarea mitropolitilor Transilvaniei Andrei Saguna si Simion Stefan, la propunerea sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului si Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Andrei Saguna va avea zi de pomenire la 30 noiembrie si Simion Stefan la 24 aprilie, se arata intr-un comunicat de joi al Patriarhiei Romane.
Andrei Saguna s-a nascut la Miskolt, in Ungaria, la 20 decembrie 1808, intr-o familie de negustori aromani. A avut o copilarie zbuciumata din cauza ca tatal a dat faliment, iar arhiepiscopul romano-catolic de Egger, Stefan Ficher, l-a determinat sa treaca la catolicism impreuna cu intreaga familie. Potrivit legilor de atunci, cei trei copii, intre care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarati romano-catolici. Dar, tot potrivit legilor de atunci, la varsta de 18 ani fiecare dintre cei trei copii a declarat ca vrea sa se intoarca la credinta pe care mama lor, Anastasia, nu a parasit-o.
Cu rezultate exceptionale la invatatura, studiind la Universitatea din Pesta filosofia si dreptul si cunoscand mai multe limbi straine, multi se asteptau sa inceapa o cariera in lumea laica, insa si-a indreptat pasii spre Varset, unde era o scoala teologica. La 24 de ani, cand a terminat studiile teologice, si-a indreptat pasii spre Manastirea sarbeasca Hopovo, unde a facut un an de noviciat, iar la 25 de ani a fost tuns in monahism, pe 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei.
Timp de 13 ani a activat in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe, apreciat in mod deosebit de ierarhi, intre care si marele mitropolit Stefan Stratimirovici de la Karlovitz si urmasul sau, Stefan Stancovici, apoi de Iosif Raiacici, care va ajunge, in 1848, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe. A slujit ca asesor consistorial, in termenii de astazi un consilier eparhial si, in acelasi timp, a fost si administrator sau loctiitor de egumen la manastirile Iazac, Besenovo, Hopovo si Kovil.
A fost hirotonit ierodiacon, ieromonah, apoi hirotesit protosinghel si arhimandrit, un semn al recunoasterii vredniciilor sale in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe.
In 1846, dupa moartea primului episcop roman de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sarb de la Karlovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe arhimandritul Andrei Saguna vicar general al Episcopiei vacante de la Sibiu. A fost hirotonit arhiereu in Catedrala ortodoxa din Karlovitz, in Duminica Tomii din 1848, de mitropolitul Iosif Raiacici, viitorul patriarh, asistat de doi episcopi sarbi. Fagaduia atunci sa-i „trezeasca” pe romanii ardeleni din adancul lor somn si sa-i ridice spre tot ce este bun si inaltator.
In primii doi ani de activitate, Saguna si-a indreptat atentia mai mult spre problemele natiunii. S-a implicat cu toata fiinta lui in miscarea revolutionara a romanilor transilvaneni. A fost copresedinte al Adunarii nationale romanesti de la Blaj, din 3/15 mai, cea care a formulat acel program cu 16 revendicari politico-nationale, apoi tot Adunarea l-a delegat in fruntea unor intelectuali romani ca sa duca la Viena aceste petitii. Saguna le-a prezentat imparatului, la Innsbruck si la Viena, primind asigurari ca ele vor fi satisfacute.
A tiparit mai multe manuale scolare, a cerut profesorilor sa scrie manuale, fiecare in specialitatea lui. Andrei Saguna a indrumat intregul invatamant romanesc. Sub indrumarea lui s-au infiintat aproape 800 de scoli in Arhiepiscopia Sibiului.
Saguna a infiintat mai multe fundatii la arhiepiscopie din care se acordau burse unor elevi si studenti merituosi. La indemnul lui, avocatul Emanuil Gojdu a creat o fundatie din care sa se acorde burse pentru elevi, studenti, dar si meseriasi. S-au acordat peste 5.000 de burse pana la Unirea din 1918.
Era prezent mereu la slujba la biserica zisa „greceasca” din Sibiu, pe locul catedralei de astazi, ridicata de negustori aromani din Sibiu. A incercat sa ridice o noua catedrala, dar nu a avut banii necesari, asa incat gandul lui va fi transpus in fapta de mitropolitul Ioan Metianu. In schimb, a cumparat actuala Resedinta mitropolitana si cateva cladiri in Sibiu.
A murit la 16/28 iunie 1873 si, potrivit dorintei sale testamentare, a fost inmormantat langa biserica mare din Rasinari, unde el slujise de multe ori, „fara pompa, fara muzica si fara predica'” prohodit de un singur preot, duhovnicul sau, ieromonahul Gherman Bogdan. Cu toate acestea, la inmormantarea lui au participat mii de romani veniti din toate partile Ardealului. Intreaga agoniseala a vietii a lasat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului.
Simion Stefan este numit in 1643 arhiepiscop si mitropolit al „scaunului Balgradului” (Alba-Iulia), Vadului, Maramuresului si a toata Tara Ardealului.
In aceasta calitate se remarca prin abilitatea cu care reuseste sa nu indeplineasca cerintele de calvinizare a romanilor, acceptand numai folosirea exclusiva a limbii romane in biserica.
Prin decretul de recunoastere a principelui Gheorghe Rakoczy I, din 10 octombrie 1643, i s-au impus 15 indatoriri care urmareau calvinizarea Bisericii romanesti, dar pe care mitropolitul nu le-a respectat.
Contemporan cu Varlaam si Udriste Nasturel, mitropolitul Simion Stefan a intrat in istoria literaturii prin cea dintai traducere integrala a Noului Testament.
Actiunea temerara de traducere din greaca, latina si slavona in limba romana a Noului Testament si apoi tiparirea lui, la Alba-Iulia, in 1648, sub patronajul lui Gheorghe Rakoczy, a scos in evidenta dimensiunea teologica a ierarhului.
