Anchetarea alegerilor, intre boom si penibil

Calin Popescu-Tariceanu considera ca anchetarea modului in care s-au desfasurat alegerile prezidentiale din 2009 se impune cu necesitate. Punctul nevralgic il constituie intalnirea unor reprezentanti ai institutiilor statului, care nu aveau nicio responsabilitate in desfasurarea procesului electoral si nici vreo legatura cu acesta. Intrunirea din casa lui Gabriel Oprea a sefilor dintr-un serviciu secret cu procurorul general de atunci, sub pretextul sarbatoririi zilei de nastere a lui Ontanu, este o facatura cazona ridicola, pe care doar Oprea o poate digera.

Nici justificarile fostului presedinte, ca cei in cauza erau cam stramtorati ca nu aveau niciun aranjament in cazul in care Geoana iesea castigator, nu depasesc sfera penibilului.

Scenariu de avarie

Tariceanu sustine ca investigarea celor care au participat la intalnirea respectiva, a rolului fiecaruia, indiferent de functia ocupata atunci si acum, este absolut obligatorie. Si asta pentru ca „exista o sumedenie de informatii legate de influenta anumitor institutii in derularea procesului electoral”. Nu contesta nimeni existenta informatiilor, numai ca trebuie avut in vedere si in ce masura impricinatii sunt dispusi sa colaboreze sincer cu comisia de ancheta. Pot amana raspunsul la solicitarile de a se prezenta in fata comisiei, taraganand la nesfarsit lucrurile. Este primul pas la trimiterea in derizoriu a comisiei. Apoi, nu este exclus ca cei in cauza sa recurga la raspunsuri lipsite de continut, care nici nu lamuresc ceva, dar nici nu ii incrimineaza pe ei sau pe altii. Ca sa nu mai spunem ca este posibil ca fiecare sa-si interpreteze doar rolul stabilit in cadrul unui scenariu de avarie, prestabilit. Exersat in tot felul de manevre perverse, sistemul trebuie sa fie nebun sa nu aiba si varianta de avarie. Fiecare vine cu cate o propozitie cheie, ca sa nu fie acuzat de rea-vointa si, de restul, o basculanta de banalitati.

Pionul Catalin Voicu

Daca nu ataca cel mai slab punct din strategia de aparare – arestarea cu  tambalau a lui Catalin Voicu la cateva zeci de ore de la depunerea la Curtea Constitutionala a contestatiei privind rezultatul alegerilor – comisia devine pura butaforie. Fostul pesedist urma sa se vada cu mai multi specialisti care sa-l ajute la redactarea probelor, dar a fost saltat in mare viteza, interzicandu-i-se orice contact … tocmai cu acestia! Este, insa, aproape imposibil sa demonstrezi ca faptele pentru care a fost acuzat si condamnat au fost doar pretextul sistemului pentru a impiedica demersul pesedistilor de a  contesta rezultatul alegerii lui Basescu. Ar fi un adevarat boom din partea comisiei sa demonteze scenariul arestarii lui Voicu, caci de aici pleaca intreaga urzeala. In caz contrar, lucrurile vor fi impinse in zona penibilului de acelasi sistem, care va ranji satisfacut de victorie. Alta. Si, aproape sigur, nu ultima. O ancheta care sa scoata la iveala cum era imbracata Kovesi, daca Maior avea carare pe mijloc sau daca Oprea a fost o gazda buna nu ajuta cu nimic, nimanui.