Amaraciunea lui Lazar: drama unor fosti detinuti politici, folosita pentru denigrarea mea

Pe fondul discutiilor aparute in ultima perioada, cu privire la aspecte din trecutul sau profesional, procurorul general a ales sa transmita, vineri, un mesaj. „Constat cu amaraciune cum drama unor fosti detinuti politici este folosita de persoane interesate pentru denigrarea mea”, a tinut sa mentioneze Augustin Lazar, despre care stie ca isi doreste un al doilea mandat in fruntea Ministerului Public.

Comunicatul institutiei conduse deAugustin Lazar mentioneaza urmatoarele:

„In legatura cu anumite aspecte difuzate intr-o emisiune televizata, arat ca resping orice afirmatii potrivit carora, in calitate de procuror delegat la Comisia de liberare conditionata a Penitenciarului Aiud, as fi dispus sanctionarea disciplinara a vreunei persoane condamnata penal, detinuta in penitenciar, prin emiterea de rapoarte de pedepsire, solicitarea de astfel de rapoarte sau in orice alta modalitate.
Sanctionarea disciplinara a condamnatilor, emiterea acelor rapoarte de pedepsire asa cum erau denumite, se realiza in temeiul art. 21 din Legea nr.23/1969 pentru executarea pedepselor exclusiv de catre administratia penitenciarului, la acea data unitate militara in subordinea Ministerului de Interne.
Nu pot sa nu constat cu amaraciune cum drama unor fosti detinuti politici este folosita de persoane interesate pentru denigrarea mea, evident in contextul in care mi-am depus candidatura pentru un nou mandat de procuror general. Prin astfel de actiuni se urmareste influentarea desemnarii pentru urmatorii trei ani a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Nu am fost lucrator sau colaborator al Securitatii asa cum am mai aratat si cum Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a si stabilit.
Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, procurorul delegat al procuraturii judetene in a carui raza teritoriala se afla penitenciarul era de drept presedintele comisiei de propuneri in vederea liberarii conditionate. Ca atare, participarea procurorului in aceste comisii era o obligatie de serviciu, instituita prin lege si aceasta nu atrage calitatea de lucrator al Securitatii prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008 in considerarea aparentei institutionale.
Notiunile de lucrator al Securitatii si colaborator al Securitatii sunt clar definite in art. 2 lit. a) si b) teza I si teza finala din OUG nr. 24/2008 , ceea ce presupune:
– calitatea de ofiter sau subofiter al Securitatii sau Militiei, cu atributii pe linie de Securitate, inclusiv ofiter acoperit care a desfasurat activitati prin care a suprimat sau ingradit drepturile fundamentale; adica: trei conditii cumulative: apartenenta institutionala (Securitate sau Militie); o anumita calitate (ofiter, subofiter sau ofiter acoperit) si anumite activitati de suprimare/ingradire a drepturilor fundamentale;
– calitatea de colaborator o poate avea orice persoana care a furnizat informatii, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii, prin care se denuntau activitatile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat ingradirea drepturilor si libertatilor .

Liberarea conditionata este o vocatie pe care o au, prin vointa legiuitorului, toti condamnatii care, dupa ce au executat fractiile de pedeapsa stabilite de lege, dupa criteriile aratate, indeplinesc, de asemenea, si conditia de a fi disciplinati si de a da dovezi temeinice de indreptare, inclusiv atunci cand nu presteaza munca, tinandu-se seama si de antecendentele lor penale. Asadar, executarea fractiei legale impunea in continuare si indeplinirea celorlalte conditii prevazute de lege.
Aprecierea comisiei de liberare se fundamenta in trecut, ca si in prezent, pe existenta sau inexistenta rapoartelor de sanctionare disciplinara in dosarul condamnatului, iar exercitarea acestui drept de apreciere in privinta vocatiei era si este suspus examinarii instantei.
Aceste activitati nu constituie acte de colaborare cu fosta Securitate, in lipsa vreuneia dintre actele si actiunile enumerate limitativ de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, ci se circumscriu unei competente specifice fazei de executare a pedepselor.”