Daca ar fi sa adun tot ce am scris despre Adelina Pestritu, incepand cu 2011, cred ca ar fi tirajul ziarului pe o saptamana. Poate mai mult? Si niciodata in termeni elogiosi, caci nu prea aveam de ce. In fine, nu asta este important. Ci faptul ca duduia, dupa ce a prezentat o emisiune despre nimic la un post de televiziune, nu mi-a mai sarit in ochi si cu altceva.
Acum, o reintalnesc in ceea ce ii place ei cel mai mult. Imaginea. Nu cea de pe micul ecran, nu stiu cat a convins acolo. Nu e vorba de imaginea ei, caci, dupa ce am vazut-o in tot felul de ipostaze, care mai nude, care si mai nude, destinate barbatilor pofticiosi de frumos, nu mai prezinta importanta pentru mine. Memorabila ramane insa poza cu gatul pe calea ferata, probabil o reclama la acceleratul de Ciulnita.
Campania de Madre Dolores
Acum, spuneam, o reintalnesc in EDA Magazine, un blog cu de toate, inclusiv cu sfaturi despre adoptia si cresterea ratonilor. Adelina povesteste cum a primit titlul More than Pink din partea Fundatiei Renasterea. Si mai povesteste cum s-a implicat in lupta pentru combaterea cancerului mamar.
Nu a sfatuit personal nicio femeie ce trebuie sa faca, de ce nu trebuie sa se sperie, ce regim de viata trebuie sa adopte sau altceva legat strict de maladia asta pacatoasa. Nu rezulta din textul scris personal de ea asa ceva. Adelina a adoptat postura care o avantaja cel mai mult, caci trebuia sa se vada si ea, ce naiba. Si cum roz e simbolul luptei impotriva cancerului la san, si-a adaptat tinuta ca atare. Nu a facut nimanui radiografii mamare, nu cred ca ar fi lasat-o cineva. Roz. Roz. Indeajuns de mult roz, in croiuri diferite. Ah, uitam, cand s-a tuns, acum o vreme in urma, si-a donat parul ca sa se faca o peruca pentru vreo femeie care avea nevoie in urma tratamentului. Bai, nene, recunosc, gestul e tare. Eu nu as fi putut face asta. Sunt chel si nu fac parada de gesturi.
Vindecarea prin roz
Foarte interesant cum face ea reclama fundatiei care se preocupa de soarta femeilor lovite de napasta asta. Povesteste de investigatii gratuite cu mare degajare. Nu stiu cum o fi asta, in toate clinicile prin care prietenele mele au trecut sa-si faca un control preventiv, au scos, de fiecare data, o sacosa de bani. Sa mai punem o hainuta roz, sa ne vada lumea, Adelino. „Mi-a fost oferita posibilitatea de a crea o campanie personalizata, astfel ca am ales sa includ in aceasta si una dintre pasiunile mele si anume fashionul”. Adelino, da’ daca nu dai si numele designerului, al croitorului, al vecinei lui si al sotiei, totul e degeaba. Risipesti rozul in poze pe povesti cu bluze, fustite, sau rochii pe care femeile lovite de cancer si chimioterapie nu le vor imbraca vreodata. Nu de alta, dar ele nu cred ca se pot vindeca privind la un spectacol Fashion. Hai, mai pune ceva roz pe tine si du-te…
Sunteti prea blanzi cu o asa bataie de joc. Si din partea fundatiei, si din partea asa zisei vedete. Astea duc in derizoriu suferinta femeilor cu cancer.lupta trebuie sa fie una adevarata nu de desene animate.
Sotia mea a luptat. Momentan a castigat. Dar sa vina Pestritu sa-i dau bonurile fiscale sa vada cam cat de gratuita e lupta asta impitriva cancerului. Ea habar n are pe ce lume traieste. Doar tzoale si iar tzoale
Cand vezi asa ceva ti se anuleaza si ultima bruma de caracter. Iti vine direct sa scuipi si sa pleci in lumea larga. In romania totul e luat la misto. In toata lumea astfel de campanii se fac cu vedete adevarate nu cu pocnitori intinse de toti. Ma ia greata.
Complet de acord! Premiul ar fi trebuit castigat de o luptatoare!