65% din elvetieni au acceptat, prin referendum, ca serviciile secrete sa le supravegheze comunicatiile telefonice si activitatile pe Internet. Evident, tara cantoanelor nu este o tinta pentru teroristi. Dar cand a fost vreodata o tinta, neutra Elvetie, cu bancherii ei cu tot?
„Nu stii, te invatam; nu poti, te ajutam, nu vrei, te obligam”, spunea odinioara Lenin. In privinta obligatiilor (facute cu mana inarmata, evident) , bolsevicii s-au achitat exemplar: au creat un sistem care si acum da batai de cap tehnocratilor din toate tarile. Cu bataia l-au creat, de aia a dat si da dureri. Structurile de politie politica ale sovieticilor, impuse cu brio si tarilor satelit, facute cadou lui Stalin de SUA si Europa de Vest, supravegheau tot ce misca, raul, ramul, (e drept, si turnatoriile ajusesera sport national), taiau si spanzurau. O criminala tevatura de zile mari, la care erau angrenate adevarate armate de securisti, turnatori si ciomagasi. Ca, de bunavoie, dusmanii comunismului nu prea declarau nimic. In 1965, inamicul numarul unu al URSS, condusa atunci de Leonid Brejnev, Statele Unite, mai exact Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata in domeniul Apararii (celebra si misterioasa DARPA) a pus bazele primei retelei de computere interconectate (ARPANET), care s-a extins fulgerator devenind paianjenul de astazi, superreteaua Internet.
Omenirea cu pantalonii-n vine
O pleasca pentru serviciile secrete, si nu numai. Un rau necesar, care a modificat insa ireversibil comportamentul oamenilor si i-a trimis pe psihiatrii la brutarie. Daca, inaintea deschiderii acestei cutii a Pandorei, opinia publica sarea pana in tavan cand , asa, de departe, se iteau pericole la adresa dreptului la viata privata, dupa interconectarea mondiala omenirea a dovedit ca are inepuizabile resurse exhibitioniste. Internetul ofera tabloul unei lumi cu chilotii in vine: orice este postat, distribuit, comentat, o sarabanda a aflarii in treaba, o cursa in procesarea informatiilor, care a creat deja dependenta. O dependenta speculata si de retelele teroriste, care se folosesc cu brio de Internet. Unde au capatat deja statut de brand (ISIS). Dupa atentatele din 11 septembrie, americanii au adoptat Patriot Act, o lege care permitea autoritatilor federale interceptari telefonice fara mandat, idem perchezitii sau plasari in detentie fara o hotarare judecatoareasca. Cu rezultate deloc probante. Atentatele teroriste din Franta si din Belgia nu par deloc a confirma eficienta supravegherii internetului, din contra. Tocmai in curtea stapanilor Retelei, jihadistii zburda, racoleaza si propovaduiesc, cu succes, nelegiuiri.
Vrajeala corectitudinii
Pesemne ca tot de frica amenintarilor teroriste, carora superputeri precum SUA si Rusia nu reusesc (si pace) sa le faca fata, Elvetia si-a dat acum acordul pe o lege Big Brother care ofera puteri sporite serviciilor secrete. Evident, a fost pusa la inaintare si corectitudinea politica, ele, serviciile nu vor asculta/intercepta, asa, la liber, este necasara o autorizare judecatoreasca, bla, bla,bla. Motivul: ”Elvetia nu este o tinta dar ea poate fi o baza secundara, logistica sau financiara pentru teroristi”, a declarat vicepresedintele Partidului Democrat-Crestin, Yannick Buttet. Si marmota ce zice? Cum, Doamne Iarta-ma nu le-a dat prin cap jihadistilor sa loveasca ceasorincul elvetian? Se vede treaba ca bancile helvete sunt mai complicate ca orice complicatie orologiera, bani fara numar si miros fiind prinsi intr-un adevarat tourbillon.
Se justifica fara rezultate?
Numai naivii, si destui sunt pe Internet, traiesc cu iluzia ca, odata ce se conecteaza, mai sunt proprietarii propriei vieti private. In definitiv, o chestiune tulbure ramane. Lupta antitero ar putea justifica si masuri, evident invazive, din punct de vedere al drepturilor fundamentale. Dar nu e limpede care sunt rezultatele unor astfel de demersuri, cata vreme Occidentul pare un svaiter, ca tot vorbeam de Elvetia, in calea terorismului si efectelor lui. Tot via internet , terorismul (doar el?) a mai punctat o victorie majora: fara constrangeri, fara politii politice, oamenii se cer singuri la supraveghere. Efect al unei subtile politic a zaharelului, avand ca substrat progresul, nevoia de informare, cand, de fapt, lucrurile stau taman invers: internetul a devenit deja campul de lupta al unor structuri (inclusiv statale) specializate in manipulare si dezinformare. E deajuns un enter si aceasta lumina otravita se aprinde in toate casele. Reteaua s-a impus si nu mai este loc de intoarcere. In spate stau papusarii iar numele viitorilor sefi de stat vor incepe cu www.
