Căutați
AcasăNewsA murit “Alain Delon al Romaniei”
Scris de eNational

A murit “Alain Delon al Romaniei”

Alexandru “Andi” Herescu, supranumit “Alain Delon al Romaniei” s-a stins, ieri, din viata la varsta de 69 de ani.

A fost Cotyso in “Dacii”, Ionica in “Mihai Viteazul”, Andrei in “Dragostea incepe vineri” sau hotul de cai Neicu Jinga in “Dincolo de nisipuri”, dar dincolo de personajele enumerate a fost profesorul  de fizica a mii de elevi timp de 40 de ani. Alexandru “Andi” Herescu a plecat dintre noi la cateva zile dupa ce implinise 69 de ani.

Sase ani actor, 40 de ani profesor

La sfarsitul anilor ’60, pe marile ecrane aparea un chip ce avea sa faca ravagii. Ramas in memoria cinefililor datorita scenei sacrificiului din „Dacii”, actorul a devenit in scurt timp rasfatatul platourilor de filmare, al presei, dar si al… admiratoarelor.

Supranumit „Alain Delon al Romaniei“, si-a incheiat cariera de actor dupa numai sase ani, alegand sa-si dedice viata meseriei de profesor. Timp de 40 de ani, i-au trecut prin mana mii de elevi,  cea mai mare parte din acesti ani fiind la Liceul „George Cosbuc”, de unde a si iesit la pensie.

“Nu eram actor, eram doar o figura, o imagine”

Turnarea peliculei „Dacii” a insemnat pentru Alexandru „Andi” Herescu saltul in lumea buna a cinematografiei romanesti, fiind ales de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru rolul Cotyso.  Celebra secventa cu moartea fiului lui Decebal l-a transformat pe Andi Herescu dintr-un necunoscut intr-un sex simbol. Succesul fulminant al filmului a facut din Andi Herescu cel mai dorit barbat din Romania. „«Dacii» a rulat cu casa inchisa timp de sase luni. Spre surprinderea mea, am avut o priza incredibila la public. Am fost numit, in ziarul lui Eugen Barbu, «Andi Herescu, Alain Delonul Romaniei!».

Cand mergeam pe strada cu Dinica, cu Amza, cu Septimiu Sever, cu Ilarion Ciobanu, toti spuneau: «Uite-l pe Andi Herescu!» Eu nu eram nimic! Ce eram eu? Nu eram actor, eram doar o figura, o imagine”, marturisea anul trecut, intr-un interviu,  profesorul Herescu.

 

author avatar
eNational
See Full Bio

Urmareste ziarul NATIONAL si pe Google News

18.341 afisari

18 COMENTARII

  2. a fost u profesor de exceptie si un prieten al elevilor. Colegiul National Bilingv „George Cosbuc” ii multumeste pentru tot ceea ce a insemnat si a reprezentat pentru toate generatiile care i-au trecut prin mana. R.I.P. domnule profesor Herescu

  5. Joi va avea loc inmormantarea regretatului Andi Herescu.
    Incepand cu ora 11.00 se va porni de la locuinta sa din Calea Mosilor catre biserica Sf. Silvestru, unde are loc slujba.Inmormantarea va avea loc la cimitirul Sf. Vineri.
    Cei ce doresc sa isi conduca fostul profesor pe ultimul drum, sa isi anunte prezenta ca sa ne strangem cu totii.

  6. Dumnezeu sa il odihneasca! A fost dirigintele meu. L-am respectat din prima secunda. Il port in suflet de atunci si mi-a lasat cele mai frumoase amintiri din liceu.

  7. Am fost profesor trei ani si am reusit pentru ca am invata de la el ce inseamna a fi profesor.

  10. Sunt oameni care nu mor. Oameni care pare ca se nasc in ziua in care i-ai cunoscut si raman vii pentru totdeauna. Ce inseamna totdeauna? Cine este totdeauna? Cine este niciodata? Ce inseamna niciodata? Discutabil. Avem o viata care atunci cand se incheie, ne transforma in amintire. Amintirea cuiva. Ascuns partial in pamant, partial in cer, omul de-altadata traieste dupa moarte in inertia faptelor lui. Fireste ca o viata a carei frumusete o dedici in mare parte celor din jurul tau, te transforma la sfarsit intr-o ploaie de amintiri, de lacrimi, de dor, de aplauze si nu in ultimul rand de fapte.

    Azi ploua cu cel mai indragit profesor pe care l-am avut. Dirigu’. Andi Herescu. Sau Cotyso, fiul lui Decebal.

    „Ester, tu stii ce misto eram eu cand eram tanar? Ma agatau regizorii pe strada de frumos ce eram. Acum sunt batran si urat si-al draq. De-al draq ce sunt, ia un 3 si stai jos ca nu stii nimic. Artista lu’ peste prajit. Habar n-ai fizica. Sa nu stii tu legea burghiului? E cea mai simpla lege. Deschizi sticla de vin cu ea! Proasto.”

    A plecat si totusi, iata-l printre noi. Azi si mereu, el va fi printre noi. O mare parte din mine i-o datorez lui si ca mine sunt multi. Dupa ce a activat 40 de ani in invatamant contribuind cum numai el stia la transformarea unor adolescenti in oameni, adorat de elevi, indragit de colegii de catedra, dirigu’ s-a stins lasand in urma lui multa lumina. Pana si lumina aceea a chipurilor intelepte merita amintita aici pentru ca multa intelepciune a daruit omul asta celor care aveam atata nevoie de ea.

    M-au miscat azi cateva vorbe lasate de o prietena draga din anii de liceu care spunea despre dirigu’ ca ”era de departe o prezenta extrem de simtita (chiar daca nu iti era profesor), mult admirata si sincer iubita… printre putinii ce castigau imediat respectul in forma lui autentica, deloc impus” Cat de bine l-ai descris, Alexandra!

    Imi aduc aminte (zambind) ca numai mirosul lui facea poteca printre elevi. Pe noi ne numea ‘Fetele lu’ Tata’ desi aveam si 5 flacai in clasa, mandri si frumosi si destepti da’ vorba lui, ‘cantitate negliabila de golani’. Fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni profesori de fizica, rostirea numelui Andi Herescu se facea soptit, cateodata cu spaima iar privirile coborau umile in pamant. Impunea. Ne-a luat ceva timp sa intelegem de ce colegii de la clasele de real se albeau la fata cand ii auzeau vocea in timp ce noi cotcodoceam vesele ca ‘vine dirigu’. Fusese decizia lui (decizie pentru care am toata stima si recunostinta din lume) sa ne ignore prostia. „Sunteti o adunatura de toante umaniste, n-aveti pic de creier pentru mate, fizica si chimie asa ca puneti mana si invatati limbile la perfectie ca va ia mama dracu’. V-am luat la dirigentie ca sa ma relaxez si eu, mi-ajunge cat imi mananca astia ficatii.” Facusem parca un pact secret cu el. Orele de fizica si de dirigentie erau pentru noi sarbatoare. Urca de la cancelarie ca un fulger, trasnea pe cate unul ratacit pe culoare si intra in clasa fumegand nervos pret de trei secunde cat ii lua sa inchida usa. Noi asteptam intepeniti de frica urmatoarea reactie, el isi arunca pe catedra catalogul si ranjea la noi divin, relaxandu-se complet si lansand poante dupa poante. Ne durea stomacul de ras. Ne scotea la tabla si.. cum sa uit vreodata vorbele astea?:

    „Ce facem aici? Io te scot la tabla, tu nu stii nimic si raman total nesatisfacut. Cand stii ca esti proasta si n-ai ce sa-mi arati, nu mai veni in fusta lunga a ma’tii, pune dracu’ ceva mai scurt sa am si eu la ce sa ma uit!!!”

    M-a prins fumand odata. „Ester, cum ne-a fost vorba?!? Plamanii tai, banii lu’ tac’tu! Nu ma intereseaza. Dupa Gard! Ti-am zis Dupa Gard!? Ti-am zis. Dupa gard, fumeaza cu mine, langa mine, cate tigari iti incap odata in gura. Io ti le-aprind. Dar NU in incinta scolii. 4 la Purtare. La revedere.”

    Am crezut ca glumeste. N-a glumit. 4 la purtare. Atat mi-a dat, atat am luat. Ce era sa fac? Am ras si-atunci si rad si azi.

    Doamne, ce mult l-am iubit. Ce mult il iubesc si ce mult o sa-l iubesc toata viata.

    Ultima oara ne-am intalnit pe Calea Mosilor.

    – „Diriguleeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!”

    – „Ce faci, artisto? Unde joci?”

    – „La Evreiesc, la Nottara… Cand veniti la un spectacol?”

    -„Toata viata ta ai fost un spectacol, Esteroaico. Din asa dirig, ce era sa iasa?”

    Multumesc, Andi Herescu pentru tot. Cele mai frumoase amintiri din viata mea sunt legate de dumneavoastra. O sa le-astern undeva pe toate. Cine stie, poate cineva, candva, cand niciunul dintre noi nu va mai fi, o sa mai picure peste noi cu cate-un strop de viata, citindu-le. Somn bun!

  11. a fos un om extraordinar , un profesor deosebit apropiat de elevii lui mai repede un prieten decit profesor, generatia 81-85 il regerta enorm.ODIHNESTE-E IN PACE „TOVARASE DIRIGINTE! NU TE VOM UITA NICIODATA!

    • Ai plecat draga prietene sa-i inveselesti cu spiritul tau, pe Petru si echipa lui.
      Ne vei lipsi draga Andy, dar cu o moarte toti suntem datori si ne vom revedea sa depanam amintiri din liceu, sa radem de orele de biologie cand noi doi aduceam scheletul (corp didactic)invelit in cearsaf, si caruia tu ii bagai in gura sendwiciul dat de Meme (sa-l mananci in recreatia mare), spre deliciul colegilor din clasa.
      UMORUL, BUNUL SIMT SI CAMARADERIA au fost atuurile tale. Noi prietenii si colegii tai te-am iubit din tot sufletul.
      Da-i Doamne odihna sufletului lui Alexandru-Andy-Herescu si ingerii sa-i mangaie fruntea cu aripa lor! ODIHNEASCA-SE IN PACE!

  13. Dumnezeu sa il odihneasca.
    Ma bucur ca nu poate fi uitat si ca am gasit postari si comentarii despre domnia sa. Am fost eleva la Cosbuc, nu am avut onoarea sa imi fie profesor dar era dirigu unor prieteni si imi povesteau asa de frumos despre el ca il indrageam si eu si mai ales il admiram. Cand trecea prin preajma cred ca imi tineam si respiratia si nu aveam curaj sa il privesc direct.
    Asa este… facea poteca printre elevi cum spunea cineva intr-un comentariu de aici.

  15. Imi pare nespus de rau Dumnezeu sa- odihneasca; l-am cunoscut cu multi ani in urma cand a predat o perioada la liceul Ion Luca Caragiale; un barbat cu adevarat foarte frumos, sarmant si un om si un profesor de o inalta tinuta; pacat ca ne-a parasit atat de tanar

  16. UN PROFESOR DEOSEBIT, UN OM EXRAORDINAR O PREZENTA SUPER AGREABILA, UN ADEVARAT ACTOR…………TE VOI PASTRA IN SUFLET DOMNULE PROFESOR ALEXANDRU HERESCU.
    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE !

  18. La Liceul Clasic Mixt (LCM, sau V. Alecsandri) – din curtea cat. Sf. Josif – colegii de clasa il poreclisem “Kerim”…
    Era sufletul si comicaria intruchipata a clasei, avea numai prieteni si admiratori (“re”) si a ramas mereu o comoara de baiat, bucuros de a fi in preajma lui!
    Cu durere si regret, in 2008 l-am sunat acasa – la ultima vizita in Bucuresti – pentru a ne revedea dupa 26 ani (ultima oara fiind la agapa de 20 ani in 1982).
    Desi m-a invitat la el, conditiile nu mi-au permis ca sa ne vedem, iar acum parca ma simt vinovat…

  19. La Liceul Clasic Mixt (LCM, sau V. Alecsandri) – din curtea Catedralei Sf. Josif (Berthelot) – colegii de clasa il poreclisem “Kerim”…

    Era sufletul si comicaria intruchipata a clasei, avea numai prieteni si admiratori (“re”) si a ramas mereu o comoara de baiat, bucuros de a fi in preajma lui!

    Cu durere si regret, in 2008 l-am sunat acasa – la ultima vizita in Bucuresti – pentru a ne revedea dupa 26 ani (ultima oara fiind la agapa de 20 ani in 1982).

    Desi m-a invitat la el, conditiile nu mi-au permis ca sa ne vedem, iar acum parca ma simt vinovat…

    Cu bine, draga Andi! noi te-am iubit toata viata, fara poate ca tu sa stii asta!

    Odihneste-te in pace, asa cum noi te-am iubit.

    Multimea.

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

Încărcați mai multe
proger
© Ziarul National