Atotputernici si doldora de avantaje astazi, multi politicieni au dus-o destul de greu in prima tinerete. Cand erau obligati sa puna osul la treaba, nu mana pe telefon, daca voiau bani.
Marea speranta a Opozitiei, pesedistul Victor Ponta, a debutat ca adult dormind in gara si lucrand la un fast-food parizian. Asta dupa ce ajunsese in capitala Frantei cu autostopul si doar 40 de dolari si 100 de franci in buzunar. S-a intors in tara cu vreo 5.000 de dolari, bani buni in ‘91 – ‘92, cu care si-a luat o Mobra si un Oltcit.
Bine s-a descurcat si colegul sau de partid, Marian Vanghelie, chiar daca pe malul Dambovitei, nu al Senei. Inca din scoala generala, a pus pe roate o afacere cu lacatele pentru treninguri, confectionate de el din lita dubla. Cand cererea a scazut, Vanghelie s-a reprofilat de ”desfacerea cu amanuntul” a gumei de mestecat: “Erau niste tuburi lungi cu bile de guma de mestecat din Ungaria. Eu vindeam cu bucata, o singura bila de guma. Ulterior eu doar o procuram, alti colegi o vindeau pentru mine”.
Vindeau de la sticle si borcane, pana la legume furate din gradina bunicilor
Spirit intreprinzator de mic s-a dovedit a fi si pedelistul Silviu Prigoana. Care, in prima faza, vindea sticlele si borcanele goale din camara bunicilor. Asta pana prin clasa a III–a, cand a descoperit arta fotografiatului si s-a apucat sa le faca poze colegilor. Facea zilnic vreo douazeci de fotografii, pe care le vindea cu 5 lei bucata. Desi nu mai avea probleme financiare, ba chiar putea sa-si ajute parintii, Prigoana a inceput sa confectioneze statii de amplificare si orgi de lumini, de pe urma carora scotea, de asemenea, bani frumosi.
Si mai greu i-a fost ecologistului Danut Pop, care a fost obligat sa munceasca pentru a se putea intretine la liceu: „De la 12 ani munceam la CAP in fiecare vacanta, sa iau un ban. Ma angajau cu jumatate de norma, pentru ca asa era legea. In vara aceea trebuia musai sa castig ceva, mama nu avea bani sa ma tina la liceu in Bucuresti. Am reusit sa strang cateva sute de lei, mi-am luat cu ei carti si haine”.
Iar pentru a da sexului slab cota ce i se cuvine, sa o pomenim si pe Oana Niculescu Mizil care, desi avea de toate, tinea mortis sa aiba si ea un ban in plus. Motiv suficient pentru ca, impreuna cu fratele ei, sa ”curete” gradina bunicilor de legume, pe care apoi le vindeau la coltul strazi, spre disperarea rudelor.
