Originala si eleganta, liberala Cristina Pocora obisnuia, in adolescenta, sa incinga niste partide de fotbal pe cinste, care se lasau cu julituri in genunchi si tenisi rupti.
Deputatul PNL Cristina Pocora se declara mandra de radacinile ei si sustine ca a avut o copilarie de poveste. De departe, cele mai frumoase amintiri ale liberalei sunt legate de perioada petrecuta la bunici, in satul Sipeni, judetul Vaslui.
Mai mult, Pocora recunoaste ca bunicul este cel care si-a pus amprenta pe caracterul si educatia ei. “Bunicul mi-a sadit in suflet dorinta de a face lucruri importante pentru cei din jurul meu. Imi povestea atatea lucruri din razboi, incat imi doream si eu sa fac fapte marete, sa fiu un erou. Visam sa apar in manualul de istorie”, ne-a marturisit liberala, precizand ca, tot datorita bunicului ei, a invatat sa iubeasca atat de mult Bucurestiul.
“Ne aduna seara si ne spunea cat de frumos este la capitala. Intr-o dimineata m-a trezit pe la ora 4, m-a urcat in carul tras de boi, si mi-a spus ca plecam la…Bucuresti. Drumul mi s-a parut lung si plin de emotie. Pe intuneric, am ajuns undeva sus, ne-am asezat si am privit orizontul, acolo erau multe lumini, iar bunicul mi-a spus ca acela este Bucurestiul. Aveam cativa anisori, dar mi-a ramas in suflet dorinta de a vedea acel oras minunat. De fapt, drumul spre Bucurestiul bunicului meu era drumul pana la rapa din sat, unde am stat si am privit luminile din comuna sau orasul vecin”.
Se zbatea sa prinda postul de atacant
Pe langa vacantele cu bunicii, Cristina Pocora isi aminteste cu drag si de momentele petrecute cu “gasca”, in fata blocului. “Jucam <<flori, fete si baieti>>, <<telefonul fara fir>>, <<ratele si vanatorii>>, <<hotii si vardistii >>etc. Ambitioasa din fire reuseam sa ma lipesc de copiii mai mari si jucam fotbal cu ei. Imi placea la nebunie. De regula eram portar, dar aveam si momente cand, datorita performantelor, ma avansau si treceam in atac” ne-a mai declarat Cristina Pocora, marturisindu-ne ca are si un mare regret. “Din pacate, viata la tara, intr-un sat autentic, dar si jocurile din fata blocului ii vor lipsi fetitei mele, Sophia Maria”.
