De la frisoanele nationaliste de “ba pe-a ma-tii” ale PM-ului nostru literat, la Bruxelles, pana la referendumul esuat la mal, ca politic corectul indo-roman, ”statul paralel” este laitmotiv externalizator de responsabilitate.
Sputnik, vocea Rasaritului aducator de lumina ortodoxa epurata de iubire crestina pentru alteritate, evidentiaza asta cu o traducere intr-o limba romana curat murdara. Traducere din ce? Din rusa evident. Pe aceeasi ulita europeana vis a vis de casele cu buda in curte , pe partea vilelor cu peluze cosite de vecinii din Micul Paris se aude laitmotivul , ”statul de drept”. Ping pong-ul asta, peste banda dubla intrerupta pentru viraj doar spre angajatorii din vile, se joaca la standarde de olimpiada. Jucatorii au sponsori. Aia care vor sa vanda cate ceva cu profit cat mai mare si cheltuieli de marketing cat mai mici. Sponsorii astia, in ultimii 30 de ani, au comportamentul companiilor multinationale. Daca nu sunt chiar ele. Chinezii cumpara actiuni in SUA, Grecia, Ungaria sau Italia si Canada. Rusii ies la cumparaturi prin UK, Austria sau Germania. Eventual prin intermediari, cu actiuni la purtator. Curcubeul lui Bush s-a dus de mult din cauza secetei de bani adevarati. Compania cu actionarii Rusia, UE si SUA din anii 1990-2000 s-a restructurat intre timp, Maidanele s-au fasait. Compania si-a modificat actionariatul. Acum noile companii sponsorizeaza diferit echipa de ping pong a ulitei din Micul Paris. Echipele abordeaza jocul diferit deoarece sportul de performanta se face cu bani. Desi aparent fortele sunt inegale economic si regulile se schimba permanent intre seturi jocul continua cu pierderi mari de energie de ambele parti. Asta inseamna ca ambii jucatori vor deveni mai vulnerabili si la urmatoarea olimpiada se vor schimba jucatorii cu aceiasi sponsori. Cu costuri mai mici si profit mai mare.
Morala acestei povesti este ca atunci cand doi se cearta, al treilea castiga. Fie ca cearta este intre fractiuni ale unui partid, intre partide sau intre diferiti poli de putere din UE rezultatul este acelasi… Statul de drept este un cliseu – munitie asa cum este statul paralel. Intr-un razboi care va distruge constructia europeana. Cea care deranjeaza marii jucatori ai razboaielor lumii globale. Rusia, SUA si China. Daca se distruge aceasta constructie pe fondul unor meciuri de ping pong finantate abil de marii sponsori, cei manipulati, de la baza, vor fi primii devorati de vanatorii de comori dintre cadavre. Pe de alta parte, nu se poate ca in numele unitatii, intr-o asociere benevola, unii sa aiba DREPTUL de a STA la masa din sufragerie si restul sa manance in bucatarie ce ramane de la festinul alesilor. Cei din sufragerie nu prea stiu sa lustruiasca podelele, sa schimbe asternuturile, sa pregateasca mancarurile alese servite privilegiatilor. Sau sunt prea lenesi si aroganti. Lumea nu mai functioneaza ca la sfarsit de secol 19. Impartirea intre duci, marchizi sau conti si bucatarese sau lachei nu mai functioneaza. Companiile nu mai functioneaza doar cu finantari si manageri de top. Fara instalatorul performant se sparge teava la “buda” occidentala. Daca UE nu invata in ceasul al 12-lea ca trebuie sa lungeasca masa din sufragerie si sa finanteze productia de scaune IDENTICE cu cele ale “ducilor” pana la alegerile europarlamentare din mai 2019. Daca nu, cand se va sparge conducta de la “buda”, rahatul o sa inunde sufrageria si fetele alese o sa trebuiasca sa ceara un loc de STAT la MASA in bucatarie ori sa faca mariaje de convenienta cu “le nouveau riche” din Rusia sau China. America a imbatranit si are deja riduri. Liftingul dureaza mai mult decat timpul ramas pana la criza care se apropie.
