Ii musai sa alegi! Dar ce? Bombardamentul cu miracole electorale cere casti de filtrare a zgomotului. Cati dintre noi nu se grabesc la toaleta in pauza de publicitate ca sa nu mai auda reclamele obsesive cu produse miraculoase care te lasa fara negi, iti rezolva durerile de spate sau genunchi, iti regleaza jetul si placerea, te ajuta sa dansezi pe manele sau tango?
La tv nu se uita dansatorii de tehno. Pentru ei sunt reclamele pe net cu destinatii “all inclusive” la pret de tigai de ultima generatie pentru gatit burgeri bio cu fructe de mare. Acum avem publicitate electorala. O ascult ca nu am nevoie la buda chiar atat de des, desi lupta cu kilogramele, la moda lupta, ma indeamna sa beau prea multa apa din rezerva pe duca a planetei. Reclamele astea electorale seamana cu cele din 90. ”Daca vrei poti”, ”Odata pe zi un barbat trebuie sa se simta excelent” ne promiteau furnizorii in capitalismul salbatic al anilor 90. Erau chititi sa ne faca sa cumparam. Oricum erau mai haioase decat astea de astazi, politic corecte si targetate pe principiul descaleca si vinde-te, incaleca si dute. Acum ma simt precum calatorul la law cost in aeroporturile create pentru consumatorii captivi dupa controlul bagajelor. Dupa ce ies din aeroport o sa gasesc aceleasi produse stralucitoare la preturi mult mai mici. Mergeti la Monoprix in Franta si comparati pretul din duty free cu cel de la raft si va cruciti. Vorba aia, prost nu e cine cere. Revin la consumatorul captiv, de publicitate electorala. Cea mai elocventa comparatie cu decizia de vot e cea cu alegerea unei firme de telefonie sau a uneia de furnizare de energie sau a bancii unde sa ma imprumut. Am nevoie de telefon mobil. Nu pot fara el. Pot, dar ma ejecteaza cercul social daca nu am unul. Asa ca ma uit la oferte. Pe toti ii injura abonatii. Ma uit la reclame. Majoritatea spun acelasi lucru in moduri diferite, ”dormi linistit, noi ne ocupam de nevoile tale”. Pana cand cade reteaua si iti aduci aminte de exprimari ale frustrarii in limbaj “politic incorect”. Toate mitingurile astea electorale seamana cu campanile de CSR (corporate social responsability). Ca sa uitam cum ne pacalesc reclamele platite cu bani grei. Dar am nevoie de telefon. Asa ca semnez un contract care imi promite mult. Stiu ca o sa imi dea cum vreti voi sa ii spuneti si ma racoresc cand ma rastesc la un robot sau o fatuca angajata unde taxele pe munca sunt mai mici. Trebuie sa aleg deoarece nu am alta alternativa. Daca ma inchid in casa si anulez contractul risc sa nu mai exist. Daca nu aleg o banca, indiferent de cat ma enerveaza toate si nu imi fac cont, nu mai pot comanda online, nu pot sa ma cazez la un hotel, nu pot inchiria o masina. Ca sa exist trebuie sa aleg. Nu imi foloseste la nimic daca gandesc plecand de la false ipoteze. E ca la masa la soacra. Mananci ce ti se pune pe masa daca nu vrei galceava in familie. Globalizarea creaza consumatori captivi. Democratia “modernizata” ne ofera acelasi tip de produse ca detergentii. Daca nu vrei sa te intorci la lesie si sapun de casa, la lighean in loc de masina de spalat, alegi din ce ti se ofera la raft. Nu ma amagesc ca fetele astea tinere care cred ca fara parabeni inseamna fara conservanti in cosmetica. Astia suntem, asta producem politic. Din raftul asta trebuie sa aleg. Nu mai fac greseala din 2016 sa nu votez . Ca sa faci copii trebuie sa alegi un barbat, sau produsele lui. Ca sa existi in lumea asta globala trebuie sa alegi din ce ti se ofera. Ca eventual sa poti schimba legitim producatorul de servicii. Dupa ce ai votat reprezentanti capabili de “reproducere” a valorilor in care crezi. Sau sa ai pe cine “gratula” legitim in limbaj politic incorect. Suntem captivi intr-o lume pe care am creat-o in goana dupa confort. E o casatorie unde divortul nu rezolva problema. Numai lasii fug de consecinte. Supravietuitorii se incapataneaza sa rezolve problema. America, client captiv al Chinei salvata deTrump cel hulit, ne-a invatat cum se pot repara greseli de tipul pierderii a 4 milioane de locuri de munca din comoditate. Cu sacrificii. Personale. Avem si noi un Trump dispus sa se sacrifice pentru Romania First? Personajele de pe scena stagiunii nu au “instalatiile” necesare . Poate in back stage? Daca vor, pot! Cine gandeste fara prejudecati castiga!
