AcasăEditorialMonica TatoiuAvem curajul sa spunem NU?

Avem curajul sa spunem NU?

 “Istoria omenirii este o istorie a celor curajosi” spunea cu pasiune Oriana Fallaci.

Din perspectiva ultimelor dezbateri politice din Italia privind migrantii de pe nava  Diciotti si inculparea lui Matteo Salvini pentru decizia de a nu permite debarcarea lor pe teritoriul Italiei se naste nevoia de a vorbi cu curaj despre acest fenomen. Nu este problema  Italiei. Este o problema de abordare gresita a UE in privinta dreptului la azil. Inca nu m-am lamurit cine face bani multi din alocarile bugetare din UE pentru sustinerea financiara a acestor “penali” care forteaza granitele natiunilor Europei fara ca nimeni din iluminatii de la Bruxelles sa le gaseasca vreo vina. O fi vreun experiment de distrugere a natiunilor. Acesti indivizi ce misuna pe plajele aglomerate ale Italiei, condusi din scurt de sefii lor, pe care doar daca esti atent ii identifici, nu sunt persecutati in tarile din Africa de unde vin. Vor doar sa traiasca mai bine. Fara sa respecte nici o regula. Fara sa plateasca vreo taxa. Nu ii gasesti muncind alaturi de agricultorii din Sardinia. Ii gasesti la plaja Pelosa vanzand marfa fara acte si factura (de unde o primesc garda financiara nu se intereseaza asa cum face cu micul intreprinzator). Vand de regula fake-uri chinezesti. Regulile pe care cetatenii UE sunt obligati sa le respecte pentru ei nu sunt valabile. Valorile noastre, ale europenilor,  pentru care stramosii nostri au murit, sunt aruncate la gunoi de dragul unui umanism de parada din care cineva se imbogateste. Pana si Papa ne invata cum sa daruim placere celor care ne forteaza usile caselor. In loc sa gaseasca solutii, UE e mai preocupata de cel de-al treilea sex, de mariajul dintre persoane de acelasi sex, de consumul legal de marihuana si interzicerea fumatului, de meniul vegetarian al fortelor armate si de inchiderea centralelor nucleare pentru ca mafia certificatelor verzi si China sa prospere din energie regenerabila. Bugetul UE pentru mediu este gras cat un mancator de fast food. Dar nimeni nu se preocupa de refacerea infrastructurii care incepe sa omoare tot mai multi europeni. Nu sunt fan Orban, dimpotriva, dar politica Ungariei si mai nou a Austriei trebuie apreciata si copiata. Daca vreo tanti progresistao-umanista trecuta bine de tinerete vrea sa se iubeasca cu un tanar african e mai recomandabil pentru istoria Europei sa ia un bilet de companie law cost pentru o destinatie exotica din Africa si sa stea acolo pana se plictiseste. Asta in timp ce in Germania 20% din copii traiesc la limita saraciei si miliarde de euro sunt alocati sustinerii financiare a migratorilor economici. Nu cred ca “statul paralel” din tarile europene nu stie cine sunt proprietarii navelor care “salveaza” migrantii  fara acte contra unor sume de mii de euro. Acele nave ar trebui scufundate si cei care forteaza granitele statelor  UE trebuie trimisi inapoi in Nordul Africii, in centre de identificare. Banii ar trebui recuperati de la tarile africane, cu politicieni alesi democratic, de unde au plecat migrantii. Daca nu e democratie acolo trebuie ajutata populatia sa o implementeze, ca tot exista experienta in domeniu. Ceea ce ne cere astazi Muti si Papa suna cam asa: Am o casa construita de bunici, cu gradina cu apa curenta, pe o strada linistita intr-un oras civilizat si in numele umanismului daca un necunoscut imi bate la usa trebuie sa ii dau drumul in casa, maine sa ii primesc tot tribul, poimaine sa scot icoanele ca sa nu il inoportunez. Sa imi iau eventual al doilea loc de munca ca sa il hranesc mai bine. Si eventual peste cativa ani sa imi iau o boccea si sa ma mut sarac si fericit ca am fost uman, asa cum fac astazi fermierii din Africa de Sud goniti de pe proprietatile la care au muncit . UE ne cere sa fim fericiti cu practici similare ale comunistilor din anii 50 veniti din mahalale in vilele din centru in numele egalitatii. Care au mutat proprietarii in camera din spate pentru ca reprezentantul poporului muncitor sa se lafaie  in sufragerie cu picioarele pe masa si sa creasca porci in cada de baie. E timpul sa fim curajosi si sa nu mai acceptam aberatii de la niste politicieni vanduti, pe banii si munca si suferinta neamului nostru. Daca am drept de vot atunci am dreptul sa aleg pe langa marfa ce mi-o ofera partidele politice si ce spun, ce mananc, ce becuri folosesc, pe cine primesc in casa, ce citesc. Am dreptul sa imi protejez proprietatea privata castigata licit.  In limitele celor zece porunci. Sunt suficiente. Ele si selectia naturala. O societate care isi construieste viitorul legiferand in contradictie cu legea fundamentala a selectiei naturale este sortita disparitiei. E timpul sa fim curajosi. Cu orice pret.

author avatar
Monica Tatoiu
247 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger