1. Ați fost anul ăsta în Poiana Brașov, ați avut bani să vă duceți copiii la schi? N-ați fost, n-ați avut. Poate ați fost câteva zile în Austria sau în Bulgaria cu bani pe care ați început să îi strângeți din septembrie. Să vă povestesc eu ce e în Poiana Brașov. În cârciumile cu specific românesc din Poiana Brașov se dansează cu steagul bicolor pe masă. Steagul bicolor e printre bucățile de șorici de pe platouri și de pe obraji. Se dansează și la mesele de pe terasă, fiindcă petrecăreții au geci care costă cât două rate de-ale dumneavoastră la mașină. Și fiecare mașină face cât un apartament de trei camere în Berceni, pentru care plătiți 30 de ani. La plecare, tovarășii invadați se urcă la volan. Bineînțeles că poliția rutieră nu îi oprește. Poliția e timorată, poliția se uită la generalii caraghioși de la Antena 3 Sienen. La vară, petrecăreții (ăia mai săraci, care nu sunt deja în Sudul Franței) se vor muta pe Litoral. La Constanța au terasă cu stridii, în Piața Ovidiu, încă de anul trecut. Am văzut-o eu, ca să nu existe discuții. În august era în fața Casei Hrisicos, spre muzeu.
2. O firmă străineză de placaj montat și înșurubat la domiciliu (atelierul ambulant își zice corporație de mobilier) va deschide o hală și în vestul României. Nu vrea nimeni să se angajeze, pentru că marii conducători din nordul Europei au hotărât că amploaiații români nu au voie să câștige mai mult de 2000 de lei pe lună. Nu contează că, la noi, cifra de vânzări e mai mare de două-trei ori decât în Germania sau în Franța. Blocaj la 2000 de lei pe lună înseamnă rasism economic. 2000 de lei cheltuie refugiații la prânz. Mama, tata și doi copii. Dacă unesc mesele mai multe familii, iese de-o mașină.
3. Sunt născut în 1970, trupele sovietice au dispărut din România în 1958. N-am studiat rusa la școală, am fost generația crescută cu limba engleză (în loc de franceză și italiană). Am cunoscut francezi, italieni, elvețieni, spanioli, nemți și niciun rus. Niciunul. Dar de un an tot văd ucraineni. Opulența acestor suferinzi de război sfidează clasa medie din România.
4. E indecent față de memoria înaintașilor să mănânci borșul „io mă lupt cu rușii”. Bunicii noștri s-au luptat cu rușii, au făcut pușcărie, au murit în Siberia, le-au naționalizat rușii casele și le-au băgat pământul în C.A.P. Cum pielea „pulpinocheriei” (cuvântul îi aparține lui Nichita Stănescu, îl știu din albumul memorial scos de Gheorghe Tomozei) să te lupți tu cu rușii, măscăriciule? Unchii și bunicii noștri mergeau desculți prin ghețurile Siberiei. Bunicul a ajuns până aproape de Stalingrad, a fost rănit (glonț în omoplat), a stat trei zile în zăpadă, i-au degerat două degete. Și te lupți tu cu rușii pe centurile de socializare, panaramezule!
5. Guvernul se poartă curtenitor cu tovarășii invadați pentru că România se află în niște structuri și îndeplinește un protocol. Dar cetățenii nu au nicio datorie să se prefacă. ROMÂNII ÎI DISPREȚUIESC EREDITAR PE RUȘI (mai ales eu) și, insist, nu au nicio datorie față de ucraineni. Din contră, ucrainenii ne sunt datori moral, teritorial și material pentru 2022 – 2023.
6. În aceste zile, cele mai izbutite metafore sunt cifrele. Copilul român – alocație de 243 de lei pe lună. Copilul refugiatului – 3700 de lei pe lună. Dacă un ucrainean face cât 15 români, atunci îi va învinge fără noi pe ruși. Mult succes! Ca la mondialele de fotbal, unde românii sunt doar telespectatori.
7. Trei ani de pandemie și război. Ne-am dovedit proști de creduli. Și de fricoși. Dacă prostul nu înghite basmele, vine unul mai prost decât el (adică useristul), dar mai obraznic, și îl acuză de „Teoria Conspirației.
