AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisOmul care știa tot și tăcea despre toți

Omul care știa tot și tăcea despre toți

Fotbalul românesc este în doliu. E vorba despre fotbalul vechi și  adevărat, nu despre trosbalul ciurliburlist. S-a prăpădit Mugurel Stancu.

Era omul care știa să dezlege orice problemă și să răspundă la orice întrebare. Mircea Lucescu îl întreba de Răducioiu, Cornel Dinu îl întreba de Gino Iorgulescu, Mircea Sandu îl întreba de ce s-au râcâit Răducioiu (antrenor, la un moment dat, al unui lot național de juniori) și Moraru (antrenor de portari, la același lot). Iar Mugurel Stancu răspundea și rezolva. A fost cel mai bun prieten de adolescență și primă tinerețe al lui Răducioiu, a rămas cel mai bun prieten și sfetnic al lui Gino Iorgulescu, a fost gonfalonierul lui Olăroiu. Avea un cult pentru Olăroiu.

Uneori, povesteam una, alta cu Serghei Mizil și Viorel Glăman. După câteva minute, unul dintre noi zicea „stai să-l sunăm pe Mugurel și să-l întrebăm dacă-i așa cum zici tu!” Iar Mugurel era cu Gino. A fost mai mult decât mâna dreaptă a lui Gino. A fost umărul lui Gino, a fost sufletul lui Gino, a fost cheia mașinii lui Gino și centura de siguranță a lui Gino.

Mugurel era ceremonios și discret în același timp. Lucid și om de încredere când muncea. Spontan și dulce între prieteni. Te scotea din belele în particular și te încurca, la masa de restaurant, cu umorul lui. A fost cel mai deștept consilier din fotbalul românesc, iar tăcerile și zambetele lui știau mai mult decât cei pe care îi vedeți și îi credeți la televizor.

Până aici, poate că vi se pare că Mugurel a trăit prin alții. Nu-i adevărat. Noi aveam nevoie de Mugurel și ne va fi aproape imposibil fără Mugurel. Dar ne vom obișnui. Până când va cădea următorul. Mugurel ne-a fost passepartout și google înainte de google. Și hohot de râs care salva mese triste. Și fiu al unei mame în vârstă, și soț, și tată al lui Cosmin, minunatul băiat botezat de Olăroiu.

Doamne, ce povești avea Mugurel! Azi, doar una. Când s-a transferat Răducioiu în Italia (Bari), Mugurel a stat cu el vreo șase luni în sudul Italiei. Răducioiu era îndrăgostit de celebra Janine. Și nu prea îi ieșea nimic pe teren. Era greu fără Mircea Lucescu pe bancă. Devenise și client al emisiunii umoristice „Mai dire gol”. Într-un meci, Răducioiu a plecat din propria jumătate de teren, a trecut cu finețe și în viteză de toți adversarii, ca Maradona în meciul din ’86 cu Anglia,  dar al nostru a driblat și portarul. Și pe urmă a tras pe lângă poartă. De aici îl las pe Mugurel, fiindcă era savuros. „Mi-a zis Mugur, Mugur, mi s-a părut că o văd pe Janine în poartă și n-am vrut s-o lovesc!” Să nu cumva, să nu care cumva să facă vreo zdreanță de ziarici știre din povestea asta, că-i înec și urmașii în cerneală!

Rămâi în grija lui Dumnezeu, Mugurele! Noi te vom păstra în amintire. Dar chiar te vom păstra, astea nu sunt promisiuni de priveghi. Până când se va duce ultimul dintre noi, până când se vor pulveriza rândurile astea, vei fi aici, Mugurele!

author avatar
Razvan Ioan Boanchis
9.169 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger