În ultimii zece ani am învățat că trebuie să ne înclinăm când vine vorba despre instanțe.
Și uite că o instanța l-a scos securist pe Traian Băsescu. Deja mă doare spatele de cât m-am înclinat. Nu m-am mai simțit așa de emoționat de când un biciclist mi-a zgâriat, cu pedala din dreapta, portiera stângă a mașinii.
În cinstea lui Băsescu e momentul să redeschid cartea „Împăratul cu șapcă. Regimul Băsescu și elitele sale”, scrisă de Radu Călin Cristea și editată de RAO. Vom revedea ce au scris odangiii lui Băsescu, pe vremea când încercatul matelot era la putere și se lupta cu securiștii și comuniștii, cu mogulii și corupții, cu extratereștrii și cu ursuleții panda. Râdem, glumim, dar după ce vom citi mai jos, ne vom îndrepta spre concluzia că toți menestrelii lui Ceaușescu merită cauționați. Lectură plăcută și poftă bună, dragi cobzari băsescieni!
Gabriel Liiceanu: „Ați fost la înălțimea unei bune părți a inteligenței din țara asta. (…) Timp de 10 ani, cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României (un mic anacolut născut dintr-o mare iubire – n.m). Și pentru asta vă mulțumim.” (Mediafax, 09.05. 2014) Domnule Liiceanu, pentru că mai toate textele dumneavoastră sunt despre iubire, pentru că ne-ați asasinat cu iubirea asta, vreau să vă mărturisesc ceva: vă iubesc. Pe 1 ianuarie vă aștept la un dejun, la mine acasă. Să vă luați și sorcova.
H.R. Patapievici: „El (Băsescu – n.m.) este omul care a reușit să personalizeze o aspirație a electoratului pe care nicio instituție, niciun partid și niciun politician nu a putut să o exprime mai bine. Este vorba despre aspirația către dreptate. (…) A fost identificat de electorat cu omul care vorbește în numele dreptății pe care alții o nesocotesc.” (Ev. Z., 19.05.2007). Țara veselă e tristă,/ dă-mi, Horică, o batistă!
Vladimir Tismăneanu: „Place sau nu, acesta este stilul politic al lui Băsescu. Un stil și un set de valori care îi vor îngădui în alt doilea mandat să înfăptuiască un deziderat al celor care cred că revoluția din decembrie 1989 a fost una anticomunistă: întemeierea unei Noi Republici. Una care să rupă definitiv cu trecutul mocirlos și să reafirme valorile ireductibile ale adevărului, încrederii și onoarei.” (Ev.Z., 17.08. 2009). Are dreptate. Cu asta m-au cucerit pe mine Băsescu și suita: cu onoarea. Intelectualii lui au atâta onoare, încât niciunul nu i-a luat apărarea zilele astea, când Băsescu e la greu.
T.R. Ungureanu: „PDL cu Băsescu înseamnă unica șansă de modernizare a României.” (cotidianul.ro, 08.09. 2008).
Dragi intelectuali, să vă fie de bine! Ștergeți-vă și spuneți că ați mâncat trufe. Dar vă mai întreb o dată. De ce nu-l apărați ACUM pe Băsescu? Oamenii de caracter nu-și uită binefăcătorii. La vreun an după ce a fost împușcat Ceaușescu, Adrian Păunescu a scris „Bocet pentru ăl bătrân.” N-aveți voi talentul lui Păunescu, dar ar merge să băgați o „Smiorcăială pentru nea Traian”.
