Politica externa a oricarui presedinte american este dictata de strategiile pe termen lung elaborate de specialistii in domeniu. Geostrategii au cuvantul cel mai greu de spus.
Geostrategia este un domeniu al geopoliticii, un ghid pentru politica externa si o banca de date din punct de vedere militar, care sta la baza strategiilor oricarei mari puteri.
„Variabilele dependente” ale lumii
Potrivnicii globalizarii numesc geostrategia o pseudostiinta folosita de natiunile dominante ca sa-si satisfaca aspiratiile hegemonice. Geopolitica actuala se indreapta, conform specialistilor, spre un echilibru bipolar, o reintoarcere la situatia din 1989, cu tot ce deriva de aici. Numai ca, de data aceasta, cei doi poli de putere sunt SUA si China.
Lucrarea „Recompunerea lumii”, semnata de George Demko, geograf si director al Centrului Rockefeller de la Colegiul Dartmouth, si William B. Wood, fost director al Biroului de Geografie Aplicata, din cadrul Departamentului american de Stat, a fost publicata integral, oficial, in 1994 si reluata in 1996, dar ea circula din 1989 in mediile informatiilor secrete si multi si-ar fi dat viata pentru raportul celor doi geostrategi. Harta recompunerii lumii in secolul 21 se baza pe „hartile variabilelor dependente”. Ce sunt acestea? Elementele care definesc o zona, din punct de vedere al intereselor nationale, al tipurilor de regim, al caracteristicilor societatii – istorie, traditii, valori relevante la nivel international. Se iau in calcul resursele naturale, resursele militare, omogenitatea populatiei din punct de vedere etnic, religios si cultural. Totul se cartografiaza, iar rezultatele reprezinta pentru Departamentul american de Stat „variabile dependente” pentru elaborarea strategiilor de politica externa.
Recompunerea lumii dupa criterii etnice
Parti ale lucrarii „ Recompunerea lumii”, considerata de geostrategi „o probabilitate logica”, publicate oficial in 1992, in Los Angeles Times, redesenau harta lumii pe criterii etnice, nationaliste. Se prevedeau independenta Scotiei, divizarea Italiei in Sud si Nord, divizarea Rusiei si Chinei, disparitia Canadei ca stat, divizarea Australiei in patru zone, aparitia a 300 de state noi, ca Pushtunistan, Zululand, Tamil etc. Motorul acestor transformari ar fi, conform lui Demko si Wood, alimentat de puternicul sentiment al apartenentei etnice si de suflul democratiei. Nationalitatile compacte se vor desprinde de tarile traditionale si-si vor declara independenta (vezi Iugoslavia, Cehoslovacia), Tara Bascilor si Catalonia se vor desprinde de Spania, Belgia se va diviza in Walonia si Flandra, nordul Norvegiei, Suediei si Finlandei va deveni Samiland, Bretania se va desprinde de Franta. Rusia va avea si zone autonome in cadrul fedratiei, ca Tuva, Kalinigrad si Buriat. William B. Wood punea accentul pe transformarile geopolitice din Europa, Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Europa a avut o grea cumpana in anul 1989, cand s-a incercat divizarea statelor conform geostrategiei prevazute. Divizarea s-a produs, insa, mai tarziu decat era prevazut si nu in totalitate. Wood a murit in 2005, inainte de a-si vedea „previziunile” pe cale sa se infaptuiasca in Africa de Nord si Orientul Mijlociu, cu roadele primaverii arabe inca necoapte si neculese.
Dragostea de patrie, „buba” globalizarii
Cam in acelasi timp cu „tezele” lui Demko si Wood, facea furori si cea a politicianului Samuel P.Huntington despre „Ciocnirea civilizatiilor”. Huntington sustinea ca in epoca de dupa incheierea Razboiului Rece, adica dupa 1989, conflictele vor fi generate de diferendele religioase si culturale. Pentru a se elimina riscurile, pentru a se putea renunta la geopolitici, mari consumatoare de energie si finante, singura solutie ar fi renuntarea la limitele impuse de nationalism, religie, frontiere si lumea sa avanseze spre o mare comunitate globala. Insa, un alt analist, Thomas L. Friedman, a pus punctul pe „i”: „In ciuda globalizarii, oamenii raman atasati de cultura lor, de limba lor, de locul pe care il numesc „acasa”. Isi vor canta casa, vor plange dupa casa lor, vor lupta pentru casa lor, vor muri pentru casa lor. Globalizarea nu va pune capat geopoliticii. Permiteti-mi sa repet: Globalizarea nu va pune capat geopoliticii.”
Teoria Inimii Pamantului, la zi!
Geostrategii, la ora actuala, inca mai sunt ancorati in conceptul elaborat de geograful Halford J.Mackinder, in 1919, conform careia „cine conduce Europa de Est, conduce Inima Pamantului; cine conduce Inima Pamantului, comanda Insula Lumii si cine comanda Insula Lumii, comanda intreaga Lume”. Rusii au elaborat o contrastrategie, socotindu-se vizati in mod direct, prin Europa de Est. Ieri, seful Statului Major General al Fortelor armate ruse, generalul Nikolai Makarov, a reafirmat convingerea ca scutul antiracheta creat in prezent in Europa de Statele Unite ar putea destabiliza regiunea in cinci sau sase ani si constituie o amenintare pentru Rusia!
