AcasăDezvaluiriAncheteTrolii din sistem l-au facut pe Toader!

Trolii din sistem l-au facut pe Toader!

Ministrul Justitiei isi luase deja prea mult avant si, daca mai reusea si revocarea lui Augustin Lazar, chiar ca ar fi devenit o nuca prea tare pentru multi politicieni conectati inca la culoarele sistemului. Iata insa ca Tudorel Toader s-a inecat ca tehnocratul la mal tocmai cand era la un pas sa dea marea lovitura a carierei sale, fudulia de a inghiti fara sa clipeasca si mai ales fara sa se sfatuiasca barem cu cineva momeala atent intinsa de catre ramasitele statului paralel avand acum sa-l coste al naibi de scump. Pentru ca ministrul Justitiei a fost ”facut” printr-o operatiune tip troll executata ca la carte si care s-a desfasurat sub totala acoperire in ultimele trei luni, incepand cu data de 23 iulie, cand a fost declansata. Si cand, la putina vreme dupa decaparea Laurei Codruta Kovesi, ”baietii buni” din sistem si-au zis sa profite de destructurarea nucleului dur si sa preia fraiele Justitiei.

Astfel ca, atunci cand Cristian Lazar, pe care multi de-abia acum au descoperit ca il chema si Andrei si-a depus candidatura la functia de procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie, aproape ca nu a  fost nici lider politic, nici initiat al sistemului si nici macar vreun combinator din zona gri a politicii sau serviciilor care sa nu bage mana in foc ca acesta este alesul! Iar numirea lui Cristian Lazar era deja vazuta drept solutia care multumea pe toata lumea, pana si taberele radicalizate de pe ambele parti ale baricadei fiind de aceasta data in deplin consens ca Lazar, cunoscut de ani buni in tot sistemul drept unul dintre ”baietii destepti” trebuie sa-i ia locul Laurei Codruta Kovesi, pentru a se mai linisti astfel apele atat de tulburi din Justitie. Numai ca, desi Tudorel Toader fusese adus si el la aceeasi parere, in ultima clipa i s-a aratat ”plicul galben” continand informatii nedestinate publicitatii din  ”mapa profesionala” neoficiala a lui Cristian Lazar. Iar orgoliul ”tradat” de profesor al lui Tudorel Toader a reactionat imediat, asa cum au prevazut cei care l-au intoxicat cu o doza informativa minutios calculata, pentru a nu batea la ochi,acesta renuntand in ultima clipa la nominalizarea  lui Cristian Lazar, fiind astfel nevoit sa apeleze la solutia de avarie Adina Florea, care chiar ca a nemultumit pe toata lumea si care va fi greu de transpus in practica. Insa deturnarea nominalizarii la sefia DNA a fost doar prima etapa a operatiunii, intrucat Tudorel Toader a fost convins astfel nu doar ca a evitat in ultima clipa sa-l numeasca tocmai pe ”omul lui Iohannis”, dar si ca astfel poate pastra ascuns in maneca un ”as” cu care sa umfle potul cel mare si sa impuste doi iepuri dintr-o lovitura. Si cand a primit semnale ca seful statului nu doar ca stramba din nas la nominalizarea Adinei Florea, dar se si consolideaza pe o pozitie hastagrezist in spatele procurorului general, Tudorel Toader a aruncat pe facebook ceea ce credea ca va fi ”as”-ul Lazar. Dar care s-a dovedit de fapt a fi … Cristian A. Lazar si care astfel a ”inchis cercul” in jurul unui ministru al Justitiei care a fost atat de bine unidirectionat catre o tinta falsa, incat nu a mai avut nicio reactie cand si-a dat seama, prea tarziu, ca nu degeaba lumea serviciilor secrete poarta numele de intelligence…

Au deschis sampania!

”Aaa, vine Cristi, super, dulceata de baiat”, cam aceasta  fost reactia generalizata atunci cand s-a scapat pe surse ca noul procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie va fi Cristian Lazar. Cel care nu mai prididea sa raspunda telefoanelor de felicitari venite din toate partile. Pentru ca membrii nucleului dur al PSD-ului, multi dintre ei deja cu condamnari la activ, altii cu dosare in instanta suflandu-le in ceafa au si deschis sampania! La randul lor, pontistii erau in al noualea cer, stiu putinii oameni din sistem ramasi loiali fostului premier de ce, in timp ce liberalii au rasuflat si ei usurati! Plus ca de la Palatul Cotroceni se si daduse  imediat semnalul ca, da, este o solutie care poate fi agreata si de seful statului. Care, culmea, se afla de aceasta data pentru prima si ultima oara in asentimentul rivalului politic de moarte Liviu Dragnea. Numai ca, stupoare, ”Cristi nu a mai venit”… Si Tudorel Toader a refuzat sa-i dea oricui vreo minima explicatie. Cu toate ca, daca ar fi facut-o, nu s-ar mai fi aflat in postura absolut umilitoare din aceste zile, pentru ca sigur s-ar fi gasit cineva sa-l lamureasaca si pe el care-i treaba cu A. Lazar. Dar in niciun caz aceiasi trolli care, spunandu-i atunci doar jumatate de adevar, fara a-l minti insa, ce-i drept, pot raporta azi ca si-au indeplinit misiunea si l-au scos din joc pe un Tudorel Toader care altfel si-ar fi consolidat prea mult pozitia daca l-ar fi revocat de unul singur si pe procurorul general al Romaniei. Mai ales ca, asa dupa cum dezvaluiam chiar zilele trecute, Toader intentiona ca in locul lui Augustin Lazar sa o numeasca pe Oana Schmidt Haineala! Cea care ar fi declansat, fara putinta de tagada, ”marea macelareala” din Justitie si implicit din sistem, cu tot cu clasa politica ”atarnatoare” la interesele diverselor servicii secrete…

Se alege praful…

In acest moment, credibilitatea ministrului Justitiei este zero barat. Ca si cea a procurorului general Augustin Lazar de altfel, care nu mai poate da vina nici macar pe traditionala palinca daca tot arunca mereu ”barbateste” vina pe cate un biet grefier. Cristian A. Lazar a fost si el pus in ”stop game”, desi pana acum toata lumea astepta ”explozia” carierei acestuia, fiind vazut ca unul dintre ”baietii destepti” care va ajunge departe. Uite insa ca nu va mai ajunge, indiferent daca a stiut sau nu de rolul pe care l-a jucat… Oana Schmidt Haineala isi face probabil noi carlionti de nervi ca nu a preluat sefia DNA sau barem a Sectiei de investigare a magistratilor atunci cand a putut, preferand sa ”pluseze” la functia de procuror general. Iar Adina Florea s-a resemnat deja ca nu va fi sefa care va reforma DNA. Si asta pentru ca, pur si simplu, operatiunea troll declansata impotriva resetarii Justitiei din Romania nu prevede in niciun caz ca DNA-ul, Parchetul General sau alte structuri sa-si recapate credibilitatea. Ci pur si simplu sa fie lasate prada unui ”firesc” proces de implozie aflat in plina desfasurare de altfel. Si care va continua atata timp cat se vor dezgropa controlat noi si noi scheleti din dulapurile magistratilor nu doar de pe vremea ”Republicii Procurorilor”, dar si a precursoarei SIPA, in a carei arhiva si-au prins urechile parlamentarii actualei puteri politice. Deci se va alege praful si pulberea de Justitia din Romania, cel putin pana ce nu va trece termenul de prescriere si a altor mari dosare. In afara celor care vor fi ”caduce” incepand cu data de 14 noiembrie, cand Curtea Constitutionala a Romaniei se va pronunta cu privire la ilegalitatea protocoalelor secrete dintre structurile de Parchet si sereistii generalului Dumitru Dumbrava, care fusesera astfel transformati in organe de ancheta penala. Deci, marii jucatori isi vor sui oricum sacii in caruta, asa ca amnistia si gratierea vor ramane doar alte noi promisiuni neonorate din campania electorala. Iar ”latraii” bruxellezi poate isi vor dai si ei seama ca toata aceasta perioada au fost asmutiti asupra unei tinte false…

author avatar
Catalin Tache
3.995 afisari

12 COMENTARII

  1. Si tu ai vazut filmul gresit?! Sau, „nu lasam adevarul sa ne strice un can-can de doi bani”?
    P.S. Cum ti se pare ca iese Iohanis din asta, crezi ca au „luat la cunostinta” si #zombi ca idolul lor a avut npou dosare penale, unul inchis de ulteriorii preferati Lazar (Augustin, atoatecititorul si Cristian, inchizatorul) cu doua zile inainte de depunerea candidaturii? Daca e vreun curios dispus sa citeasca cele 27 de pagini ale ordonantei, fie si fara cunostinte juridice, s-ar putea sa se ia cu mainile de cap…

  2. Asta nu este o lovitura d-le autor mai degraba este o intorsatura ca la Ploiesti.Ministrul justitiei a fost lucrat de serviciile inteligence,aflate in subordinea stapanilor coloniei ca si mafia din justitie,dar va reusi sa-l dea jos pe mafiotul de la pg al coloniei.Toata propaganda aflata in insolventa sau nu inca se fereste sa afirme ca mutalakul a fost de mai multe ori penal,chiar decat draguldeel,ca doar are amanta asa de cruda,parca nu a fost scapat din atatea dosare penale ca sa ajunga la ordinul stapanilor guvernatorul general,stie el orban,al coloniei.

  3. adica care va sa zica ai la dosar o clasare si tu nu stii de ea …lazr augustin cu litere mici ne iei de prosti?
    papagalule esti terminat oricum

  4. Vorbe,supozitii,scenarii facute de autor.Un fel de Cristoiu,dar mai mic(si in inaltime si in grad).Comentatori la fel de isteti,conectati si ei (ca autorul) la ,,servicii,,(de salubritate,probabil).Eu l-as intreba pe autor,in care campanie electorala au promis astia amnistia si gratierea?Romanul are o vorba, ca daca esti prost e musai sa stai acasa.Nu sa te apuci de scenarii de doi bani ca micutul nostru moldovean,alintat(de unii) cu apelativul ,,maestre,,.

  5. Sa fim serioși pe Todirasi nu-l bați nici la ? baschet nici la lege nici la ? document nici la ruibi? nici la trante?, nici la ?ping-pong, nici la pacanele?, nici la barbut?, nici măcar la saniuta?… Are omu asta un fel un sistem o înălțime. E prăjitură vieții.

  6. Domnu Tache cu toata dragostea, matale ai fost in coma alcoolica in ultima saptamina, ai fost la pirnaie fara TV?:))) Ce scrii tu bah idiotule pe-aci ca tu pari chiar mai prost si mai javra decit Tapalaga” :)) Nea Tache , hai sa-ti dau un sfat folositor, cica vinde unu’ pe-aci banci, sa stea prostii-n ele! Ia-ti si matale una si lasa-te dreaq de scris , c-am auzir eu ca daca taci e posibil sa te creada lumea filozof :))))

  7. @La comentarii laudative pentru autorul articolului, precum cele anterioare, opinați că s-ar mai putea reveni și cu alte precizări ?

  8. Trolii l-au facut pe Toader pentru ca nu il duce capul, ca daca era destept nu il faceau. Un om fara pic de minte nu are ce cauta la ministerul justitiei.

  9. DESPRE CORUPTIA DIN SISTEMUL JUDICIAR

    A vorbi în contextul unei analize a sistemului judiciar de astăzi despre vechiul Drept roman poate părea fie o excentricitate, fie un demers inutil. Adagiul ,,Fiat justitia, pereat mundus!” este considerat de marea majoritate a contemporanilor drept o exagerare creată de nişte oameni care au trăit acum 2000 de ani: justiţia nu poate merge atât de departe încât să conducă la ,,pieirea lumii”: dacă piere lumea nu va mai exista, în mod firesc, nici justiţia… Şi totuşi, nu cumva ,,lumea riscă să piară”, mai degrabă, din cauza injustiţiei?
    Justiţia ideală nu poate aparţine societăţii umane. Nici măcar justiţia perfectă. Un ideal, însă, poate fi, dacă nu atins, măcar urmărit. Iar idealul unei societăţi în care magistratul corupt, magistratul lipsit de imparţialitate (din cauza temerii de răspundere sau din cauza temerii faţă de factorul politic) sau magistratul incompetent să fie cantităţi neglijabile sau simple accidente nu ar trebui să ni se pară o utopie. Aplicarea regulilor juridice trebuie să se facă în lumina unui drept just-care trebuie să reflecte viziunea legiuitorului chemat să fixeze cadrul formal pentru a asigura domnia lesnicioasă a justiţiei în viaţa concretă: legea nu poate fi plasată însă deasupra justiţiei, căci dreptul nu decurge din lege, ci legea din drept, iar societatea nu are nevoie de un drept pur şi simplu, ci de un drept just.
    Corupţia din sistemul judiciar distorsionează rostul justiţiei în societate, acela de garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în cadrul cărora dreptul la un proces echitabil constituie principiul fundamental al preeminenţei dreptului, fiind cu atât mai dăunătoare cu cât este favorizată de persoanele învestite cu încrederea societăţii în lupta pentru eradicarea flagelului corupţiei: în esenţă, printr-o suită de acţiuni, exempli gratia primirea de foloase necuvenite, trafic de influenţă, intimidare, judecătorii sau procurorii sunt tentaţi să uite valenţele adagiului care şi-a conservat perenitatea de peste 2000 de ani: ,,Jura non singulas, sed generaliter constituuns” (Ulpian).
    Interpretarea sintagmei corupţiei în sistemul judiciar trebuie să se facă lato sensu, intrând în sfera acesteia toate actele din sfera justiţiei prin care se deturnează interesul public în scopul satisfacerii unui interes personal. Trebuie să includem în această sferă şi activitatea personalului auxiliar, mai expus decât magistraţii la contactul cu justiţiabilii, dar şi a participanţilor la proces.
    O atenţie particulară trebuie acordată monitorizării soluţiilor judecătorilor de la instanţele superioare, ale căror decizii rămân definitive sau irevocabile, deoarece, în lumina acquis- ului comunitar, sunt considerate ,, persoane expuse politic”.

    A. Reflecţii privind cauzele perpetuării corupţiei în
    sistemul judiciar

    Corupţia sistemului judiciar afectează în principal evoluţia statului de drept (justiţia reprezintă într-o democraţie liberală o putere în stat) şi, în subsidiar, prestigiul şi activitatea magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legilor şi a deontologiei profesionale. În numeroase situaţii magistraţii care activează în sistemul judiciar românesc sunt acuzaţi fie de fapte de corupţie, fie de încălcarea obligaţiei de a fi imparţiali, fie de neglijenţă sau lipsă de pregătire profesională; în opinia noastră, corupţia magistraţilor este principala cauză care afectează eficienţa şi credibilitatea justiţiei. Barometrul global realizat de ONG-uri nu s-a schimbat prea mult în ultimii trei ani, reflectând un grad înalt de percepţie a corupţiei existente în sistemul judiciar, de natură să ridice serioase semne de întrebare privind însăşi existenţa independenţei magistraţilor.
    Cauzele acestui flagel, multiple şi complexe, nu îi vor putea, în niciun caz, justifica legitimitatea. Totuşi, se cuvine aratat că germenii corupţiei, precum remuneraţia necorespunzătoare, neclaritatea legilor, inexistenţa unui control al societăţii asupra soluţiilor pronunţate, lacune procedurale – exemple gratia, nesancţionarea abuzului de drept de Codul de procedură penală, toleranţa societăţii civile faţă de existenţa corupţiei, teama de unii lideri politici, de judecători de la curţile superioare, de organele de conducere, de mass-media, ameninţările şi influenţele exterioare se manifestă pe fundalul unui context istoric şi politic extrem de fragil: după sfârşitul anului 1989, promovarea si expansiunea amatorismului si a incompetentei în poziţii – cheie in viata economică, socială si politică, dublate de o conjunctură internaţională extrem de complicată (destrămarea regimurilor totalitare în ţările vecine, conflictul armat din fosta Iugoslavie), au permis infiltrarea în spaţiul carpato – danubiano – pontic atât a criminalităţii gulerelor albe, dar şi a crimei organizate, aducătoare de profituri uriaşe. Se cuvine, ab initio, să subliniem aici şi legătura indisolubilă care există între flagelul spălării banilor si corupţie. In spaţiul carpato-danubiano-pontic, fenomenul complex al corupţiei judiciare s-a dezvoltat, mai ales, din cauza acelui vid legislativ care a generat o întreagă degringoladă economică, fapt de natură să contureze, în societatea românească, o nouă personalitate: tipologia acelui magistrat „Homo economicus”- hrăpăreţ, necinstit, agresiv, incapabil sa recunoască valoarea unor norme legale sau morale.
    În opinia noastră, o primă cauză a corupţiei judiciare o constituie evidenta lipsă a probităţii morale de care dau dovadă unii magistraţi. O altă cauză care favorizează apariţia faptelor de corupţie o constituie siguranţa pe care o au anumiţi magistraţi că nu vor fi depistaţi sau nu vor fi traşi la răspundere, dosarele muşamalizându-se. Se ajunge la o situaţie jenantă pentru întregul corp profesional: în loc ca persoanele vinovate de încălcarea gravă a legii penale să fie aspru sancţionate (cu respectarea legii şi a tuturor garanţiilor procesuale, evident) acestea sunt apărate, în numele unei solidarităţi profesionale greşit înţelese.
    O altă cauză a corupţiei judiciare, încălcarea obligaţiei de imparţialitate, se manifestă, de foarte multe ori, prin antepronunţări care afectează în mod grav credibilitatea actului de justiţie. Distinct de acest aspect, încălcarea obligaţiei de a fi imparţial se petrece de foarte multe ori la presiunea factorului politic. Judecătorul devine timid sau timorat şi nu mai ia în calcul faptul că uneori o soluţie legală poate deranja structurile puterii sau poate nemulţumi în mod grav opinia publică. Magistratul uită faptul că scopul şi menirea lui nu sunt acelea de a da soluţii ,,cuminţi”, ,,care să nu provoace tulburare”, ci sunt aplicarea legii în litera şi în spiritul ei. În unele dosare, anumiţi magistraţi caută nereguli de procedură pentru a putea desfiinţa cu trimitere sau casa cu trimitere ori, mai rău, pentru a restitui cauza la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale (deşi nu există temeiuri pentru aceasta).
    Rezultatele unor asemenea atitudini se văd atunci când magistraţii sunt obligaţi să redeschidă un caz ca urmare a unei hotărâri de condamnare a statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Exemplul dosarului falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor în care reînceperea urmăririi penale a fost hotărâtă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este elocvent în sensul celor descrise mai sus. Neglijenţa şi slaba pregătire a unor magistraţi sunt cauzate de factori precum: absenţa unui real proces de formare continuă, apariţia automulţumirei şi nu în ultimul rând supraîncărcarea rolului instanţelor ca urmare a marelui deficit atât de judecători cât şi de personal auxiliar.
    Sintetizând, considerăm că se impune să evidenţiem drept cauze principale care conduc la perpetuarea corupţiei în sistemul judiciar:
    – 1. existenţa unor influenţe din sfera politicului sau executivului, dar şi a altor presiuni în activitatea justiţiei, parchetelor şi a organelor de cercetare penală;
    – 2. precaritatea condiţiilor în care magistraţii şi personalul auxiliar îşi desfăşoară activitatea (în această categorie intră supraaglomerarea instanţelor, lipsa dotărilor tehnice corespunzătoare, lipsa personalului auxiliar specializat, salarizarea necorespunzătoare a magistraţilor şi a personalului auxiliar) corelate cu incompetenţa şi lipsa de principii morale a unor magistraţi;
    – 3. lipsa cadrului legal adecvat de reducere a stimulentelor economice care favorizează corupţia generat de neincriminarea îmbogăţirii licite în legislaţia noastră penală, reticenţe în abandonarea interpretării tradiţionale, ad literam, a disp. art. 44 alin.8 din Constituţie, potrivit cu care „Caracterul licit al averii se prezumă”, insuficienta pregătire a unor magistraţi în domeniul investigării infracţiunilor din sfera dreptului penal al afacerilor.

    B. Consideraţii privind unele soluţii practice ce ar putea fi adoptate
    pentru eradicarea flagelului corupţiei în sistemul judiciar

    Pornind de la premisa potrivit căreia legislaţia oricărei politici publice anticorupţie trebuie să se axeze pe doi piloni esenţiali:dreptul material (normele care reglementează conduita legal şi moral dezirabilă) şi normele de drept procedural (normele care reglementează instituţia şi procedurile de aplicare), pe baza acestor piloni putându-se construi practicile instituţionale care asigură eficienţa şi eficacitatea, ori insuccesul politicii publice, ne propunem să evidenţiem planuri în vederea îmbunătăţirii activităţii magistraţilor. Distinct de cazurile de corupţie unde, sub rezerva probaţiunii, cauzele şi mijloacele de luptă împotriva acestora sunt relativ uşor de delimitat, ştirbirea imparţialităţii magistraţilor reprezintă un aspect mult mai complex (imparţialitatea implică o sferă mai largă decât respectarea obligaţiei de a nu săvârşi acte sau fapte de corupţie).
    În vederea asigurării unei adevărate reforme în justiţie, având drept principală consecinţă îmbunătăţirea aspectelor menţionate mai sus, consider că se impun următoarele soluţii care să privească:
    – 1. promovarea imparţialităţii judecătorilor şi a menţinerii la cele mai înalte standarde a probităţii morale a acestora;
    – 2. ameliorarea condiţiilor economice în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea;
    – 3. reducerea stimulentelor economice ale comiterii unor acte de corupţie în sistem.
    Probitatea morală a magistraţilor reprezintă un deziderat care trebuie urmărit începând cu reformarea învăţământului juridic. Însă trebuie urmărită şi asigurarea unei perfecţionări continue adecvate a magistraţilor. Nu este mai puţin adevărat că moralitatea reprezintă o atitudine subiectivă a magistraţilor.,,Îmbunătăţirea moralităţii” magistraţilor reprezintă un proces care ţine mai degrabă de factorul educaţional. O persoană care prezintă anumite ,,tare” educaţionale nu se poate schimba foarte uşor. În această situaţie se pune foarte serios problema unor teste care să conducă la stabilirea ,,profilului moral” al candidatului la concursul de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii sau la concursul de admitere în magistratură.
    Imparţialitatea judecătorilor reprezintă un adevărat principiu cu valoare constituţională, legală dar şi deontologică care trebuie apărat la modul absolut, împotriva oricăror ingerinţe. Presiunile factorului politic şi presiunile mass media trebuie să nu îl influenţeze pe magistrat în adoptarea soluţiei temeinice şi legale.
    Rezistenţa magistraţilor la presiunile factorului politic poate fi realizată numai printr-o întărire a corpului professional şi printr-o asigurare a unei protecţii efective împotriva ducerii la îndeplinire a oricărui act de ameninţare sau de constrîngere din partea puterii politice, în paralel cu asigurarea unei protecţii a magistraţilor împotriva ameninţărilor care provin din mediul infracţional sau din mediul crimei organizate. Propunem introducerea unor sancţiuni aspre împotriva acestor presiuni; în ceea ce priveşte presiunile mediatice execitate de mass-media trebuie respectate standardele impuse de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recunoscându-i-se Mass-mediei dreptul de a exagera şi de a provoca.
    Pe de altă parte, infracţiunile de corupţie sunt, prin excelenţă infracţiuni predicat pentru cea de spălare de bani. Săvârşirea unor fapte de corupţie generează beneficii materiale ilegale, care pentru a putea fi folosite de făptuitor trebuie spălate, curăţate. Pornindu-se de la premisa corectei înţelegeri a profilului criminologic al infractorului financiar, în domeniul investigării acestor infracţiuni, magistraţii ar trebui să pună accentul nu atât pe restrângerea libertăţii individuale – condiţie sine qua non pentru restabilirea ordinii de drept, a prevenţiei generale şi speciale ci pe aplicarea unei noi politici de control social axate pe confiscarea bunurilor obţinute în mod fraudulos. Prin aplicarea noului model de combatere a infracţiunilor generatoare de profit la investigarea infracţiunilor de corupţie, autorităţile judiciare urmăresc, în mod implicit, reducerea stimulentelor economice care favorizează corupţia, deoarece, în mod logic, creşterea probabilităţii de a fi prins după săvârşirea faptelor de corupţie ar spori considerabil costul acestor fapte antisociale şi în final ar duce la diminuarea numărului de asemenea acte comise.
    Aplicarea regimului juridic utilizat în investigarea infracţiunii de spălare a banilor în domeniul anticorupţie este justificată, în opinia noastră, de împrejurarea că cele mai multe fapte de corupţie sunt infracţiuni corelative, caracterizate pe consimţământul părţilor implicate, organele judiciare putând lua cunoştinţă numai printr-un denunţ al părţii nemulţumite de rezultatele înţelegerii, pentru a putea beneficia de impunitate dacă denunţul a avut loc înainte de începerea urmăririi penale pentru fapta săvârşită. Pe de altă parte, ar trebui creat cadrul legal pentru ca şi Agenţia Naţională de Integritate să beneficieze de verificările Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Nu în ultimul rând, vor trebui înlăturate problemele ce vor generate de monitorizarea persoanelor expuse politic.
    Cu siguranţă, formarea continuă a magistraţilor în domeniul dreptului penal al afacerilor, dar şi pregătirea temeinică a acestora contribuie la atingerea acestor deziderate. Rămâne de analizat, în viitor, în ce măsură judecătorii de instrucţie ar putea eradica restituirile la Parchet pentru refacerea urmăririi penale şi vor potenţa sentimentul de încredere al justiţiabilului în înfăptuirea actului de justiţie.

    C. Consideraţii finale privind rolul magistraţilor în eradicarea corupţiei
    din sistemul judicia.

    Aşteptările, vizează, în principal, sporirea încrederii populaţiei în actul de justiţie în general şi în magistraţi în special. Acest rezultat este foarte important deoarece justiţia nu trebuie să fie elitistă, închisă într-un turn de fildeş, ci aproape de cetăţean şi în folosul cetăţeanului. Justiţia reprezintă o putere în stat dar o putere de o natură aparte. Cetăţeanul deţine un control asupra puterii executive şi a celei legislative, votul de blam împotriva acestora putând fi arătat cu ocazia procesului electoral. În ceea ce priveşte justiţia, cetăţeanul nu o poate sancţiona electoral astfel încât reforma este evident că trebuie să plece din interiorul justiţie, în colaborare cu societatea civilă.
    Un alt rezultat aşteptat îl constituie creşterea eficienţei actului de justiţie. Este evident că nu poate fi concepută o justiţie care să mulţumească marea majoritate a justiţiabililor. Dar o justiţie care să aibă mai puţine hotărâri desfiinţate sau casate de către instanţele de control judiciar poate fi concepută. Crearea unei practici judiciare unitare ar putea elimina unele suspiciuni în înfăptuirea actului de justiţie, deoarece nu există certitudinea că soluţiile pronunţate de instanţele de control judiciar sunt cele legale.
    Un al treilea rezultat pe care l-am dori a fi atins vizează întărirea democraţiei şi a statului de drept. Poate părea un deziderat prea general sau prea utopic dar este evident că şi celelalte două puteri ale statului ca şi întreaga societate funcţionează mai bine sau mai rău şi în funcţie de puterea judecătorească. Puterea judecătorească trebuie să fie model pentru celelalte puteri ale statului iar reformarea societăţii să plece şi de la puterea judecătorească. Societăţile în care justiţia este un model şi un exemplu sunt societăţi prospere, în care democraţia liberală este pe deplin consolidată. Parafrazându-l pe Blaise Pascal, conchidem prin a arăta că “este drept ca ceea ce e just sa fie urmat”: reforma în sistemul judiciar presupune mutaţii în toate palierele sistemului, în acest, atenţia trebuie concentrata asupra următoarelor reflecţii: justiţia fără forţă e neputincioasă; puterea fără justiţie e tiranică; forţa fără justiţie e condamnabilă. Având în vedere considerentele mai sus expuse, pentru combaterea flagelurilor spălării banilor si corupţiei, trebuie sa punem la un loc justiţia si forţa pentru a face ca ceea ce e drept sa fie si puternic si ceea ce-i puternic să fie şi drept. Acţionând pentru atingerea acestor deziderate, ne implicăm în procesul de rezidire al fiinţei naţionale, înlăturăm sentimentul de uitare de sine al poporului nostru, pasivitatea şi indiferenţa des întâlnite în viaţa socială.

    • HOTUL fura în văzul lumii și în miezul zilei, cu totala nonșalanță – și dacă cineva îl apostrofeaza și-i amintește ca nu este legal, acesta-i răspunde cu tupeu:da-ma în judecata dacă poți dovedi ca am furat! Cine-i de vina în toată treaba asta? Justiția cu justitiabilii ei, care trebuie reformați? Adică, au fost formați o data și acum trebuie reformați – după interesele hotului sau0 cum! Cine greșește? Hotul sau justiția, ca nu i-a citit drepturile – trebuia sa fie un afiș la fata locului ca nu este corect sa furi și ca poți fi pedepsit! Hotul e hot prin meserie, nu este o greșeală ca a furat ci o premeditare, iar toți ceilalți ar trebui sa beneficieze de dreptul de a fi informați ca anume persoane practica hotia/furaciunea, ca să se poată feri de aceștia și sa trăiască în pace!

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger