Soc in sistem: Se unesc trei structuri!

In sfarsit, iata ca apar primii „muguri” ai „dezghetului” atat de asteptat nu neaparat in sistem, cat mai ales in mediul de afaceri. Unul care, cu exceptia multinationalelor tot mai influente, este pur si simplu vlaguit dupa „isteria” controalelor din ultimii ani. Insa probabil ca semnalele de alarma trase de ceva vreme pe toate canalele au convins pe cine trebuie ca, gata, nu mai au unde sa stranga surubul!

Asa ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, este aproape finalizat un proiect de-a dreptul revolutionar, care prevede ca asa-numita politie economica, inspectia fiscala din cadrul ANAF si Antifrauda sa nu se mai calce reciproc pe bataturi , cele trei structuri apartinand momentan de Ministerul de Interne si de Ministerul Finantelor urmand sa fie unite in curand! Ceea ce reprezinta o initiativa mai mult decat salutara, fie si pentru simplul fapt ca un om de afaceri nu va mai fi controlat de trei organisme diferite, ci de unul singur. Iar o alta schimbare legislativa majora, care indica de asemenea ca si in tara noastra autoritatile incearca sa aplice, precum germanii, principiile unui stat „mai prietenos” cu contribuabilul este faptul ca DIICOT-ul nu va mai instrumenta dosarele de evaziune fiscala.

Dupa Antifrauda, potopul!

Probabil, cel mai important aspect al intregului proiect este prevazuta disparitie a Antifraudei, „National” dezvaluind de altfel ca anul 2017 este cel care ar putea reprezenta „inceputul sfarsitului” pentru aceasta structura. Una in care s-au pus atatea sperante, care a demarat in forta, dar care, iata, deja este pe cale sa esueze lamentabil. Insa absorbtia actualei Antifraude in viitorul organism unic de control pe probleme ce tin de evaziunea fiscala nu inseamna automat si sfarsitul calvarului pentru cei care au fost bagati in „malaxorul” justitiei de catre inspectorii care au facut niste dosare atat de „varza”, incat acum se chinuie sa le descalceasca toti ceilalti magistrati la un loc. Pentru ca este suficient sa dam doar exemplul „estimarii prejudiciilor”, ci nu a calcularii lor exacte, pentru a intelege ca astfel au fost legati de maini si de picioare, in incercarea lor de a-si demonstra nevinovatia, zeci de mii de romani. De altfel, pana si procurorii erau deja exasperati de „basculantele” de sesizari pentru intocmirea dosarelor penale trimise de catre „colegii” de la Antifrauda, care ajunsesera sa puna stampila de „mare evaziune fiscala” pana si pentru cateva pungi de pufuleti gasite in plus „pe gestiunea” unor tarabe. Insa marea problema care ramane este cine plateste pentru miile de procese penale pe care ANAF-ul le pierde deja pe banda rulanta in urma plangerilor depuse impotriva actiunilor abuzive ale inspectorilor Antifrauda. Care, fara prea multe explicatii, puneau sechestru pe tot ce prindeau si blocau toate conturile firmelor controlate, de multe ori cu un exces de zel demn de intrecerea socialista a unor vremuri pe care le credeam de mult apuse.

DIICOT iese din schema

Singura necunoscuta a acestui plan, altfel extrem de avansat, ramane insa cine va fi autoritatea tutelara a viitoarei structuri, mai ales ca, in prezent, actualele Servicii de Investigare a Criminalitatii Economice tin de Ministerul de Interne.

Este insa foarte posibil sa se mearga si pe varianta „amputarii” actualelor atributii ale celor de la „politia economica”, care ar urma sa investigheze doar anumite fapte penale de gravitate mai mare, in timp ce „grosul” activitatii va fi preluat de noua structura. Tot astfel, prin noul proiect, scade simtitor si influenta actualelor structuri de inspectie fiscala de pe langa Directiile ANAF, mai ales ca aici se poate vorbi de o adevarata „casta” ce facea si desfacea, departe de privirile opiniei publice, mult prea multe dosare. Insa cel putin la fel de mare este si „surpriza” pregatita ca dosarele de evaziune fiscala cu care Antifrauda ajunsese sa „sufoce” DIICOT-ul sa nu mai fie instrumentate de catre procurorii lui Horodniceanu. Care, oricum, au deja un ritm indracit de lucru, acestia continuand sa se ocupe doar de cazurile implicand clanuri mafiote, trafic de droguri sau arme, proxenetism, santaj si vanandu-i in continuare pe tot mai numerosii hackeri din tara noastra. Ceea ce inseamna ca, daca inspectorii viitoarei structuri nu se vor intelege cu contribuabilii prinsi pe bec ca acestia sa achite prejudiciile constatate, bineinteles, acordurile amiabile mergand doar pana la o anumita limita maximala, de-abia atunci sesizarile penale vor porni, dar catre Parchetele teritoriale, ci nu cttre DIICOT.