In Draganesti-Olt, s-a realizat un proiect inedit pentru Romania si pentru Europa: satul neolitic gumelnitean, cu sprijinul profesorului Traian Zorzoliu, director al Muzeului Campiei Boianului.
Cultura Gumelnita, mileniul VI i.Cr., a uimit arheologii straini prin frumusetea ei. Locuitorii erau oameni harnici, ingeniosi, veseli, iubitori, inconjurandu-se de obiectele necesare, dar maiestrit lucrate si decorate.
Viata, dulce viata
Tot Culturii Gumelnita ii apartine tezaurul din obiecte de aur, cel mai mare descoperit la nord de Dunare, format din trei figurine antropomorfe, spirale de colan si un lantisor format din sapte verigi in greutate de 36 de grame.
Piesele ceramice si decoratiunile casnice sunt dintre cele mai frumoase. „Strachina indragostitilor” de la Sultana a fost socotita una dintre capodoperele artei preistorice, la fel de valoroasa ca si deja celebrul “Ganditor” de la Cernavoda. Toate motivele decorative se regasesc si astazi pe covoarele si ceramica olteneasca.
Figurinele de lut ale Culturii Gumelnita sunt o dovada a continuitatii stilului de viata din eneolitic pana in prezent, iar felul de-a fi al gumelnitenilor, veseli si iubareti, s-a perpetuat pana in prezent si a permis reconstituirea satului neolitic asa cum poate fi vazut in incinta Muzeului Campiei Boianului.
Ca taranii de azi
Gumelnitenii isi construiau locuinte de suprafata, la inceput in jur de 4 metri lungime si 3 metri latime, orientate nord-sud, cu prispe, organizand foarte bine spatiul interior, intr-un spatiu destinat gatitului si, in spatele vetrei, „dormitorul”, un pat de paie acoperit de rogojini si piei.
Popii caselor erau din lemn, iar peretii din impletituri de crengi batute cu lut. Acoperisul era format din straturi vegetale uscate, paie, stuf etc. Apoi, satul s-a dezvoltat, casele au castigat in dimensiuni, iar vesela casnica si uneltele agricole s-au diversificat.
Asezarea a avut si un sant de aparare, adanc de sase metri, care era dublat spre interior de un val de pamant cu o inaltime de un metru si o latime de 3–4 metri.
Arheoparcul Gumelnita
In parcul arheologic din Muzeul Campiei Boianului se ajunge trecand peste santul de aparare pe o punte din lemn, sub care curge un mic parau. Dincolo de gardul de nuiele impletite, cum fac si astazi taranii romani, te intampina case vesel vopsite, cu ocru si ornamente albe, romburi, spirale, zig-zaguri, avand in ograda si un mic hambar suspendat, pentru depozitarea graului, in special. In casa sefului de trib, ce indeplinea si functie sacerdotala, se gaseste si un spatiu in care se afla un altar de cult, pe care sunt asezati doi idoli, barbat si femeie si o masa cu cele necesare ritualurilor. In parcul arheologic s-a reconstituit casa unui olar, avand unelte pentru decoratiuni din os, casa vanatorului, care are pe exterior o plasa de pescuit, impletita din fibre vegetale, un harpon, o sulita si un cutit din os. Urmeaza casa agricultorului, cu uneltele specifice, sape, harlete si sapaligi din corn de cerb. Acestea erau principalele ocupatii ale barbatilor. Femeile lucrau imbracaminte din piele la inceput, apoi din tesaturi, aveau grija de copii, de vite, faceau mancare si coceau paine. La capatul ulitei se aflaun obor pentru animale, pentru ca oamenii nu si le tineau in batatura, locuintele fiind apropiate una de alta. Toata ceramica gumelniteana demonstreaza optimismul si fericirea locuitorilor.