Pentru William B. Wood, ca si pentru geografii care au lucrat pentru Departamentul american de Stat si au ajutat la elaborarea strategiilor de politica externa, Marea Neagra a fost intotdeauna o zona extrem de importanta, un pivot al geopoliticii.
Zona Neagra este o zona bogata in resurse energetice, dar prezentand riscuri asimetrice care pot genera conflicte cu impact puternic asupra securitatii euroatlantice.
Batalia pentru influenta zonei Marii Negre
Rusia, in conceptul geopoliticienilor americani, ramane un dusman redutabil, unul care se foloseste de resursele energetice drept mijloace de constrangere in politica externa. Marea Neagra este vitala si pentru Rusia, ca ruta de tranzit pentru petrolul si gazele naturale din zona Marii Caspice. Europa este si mai interesata de aceasta zona, esentiala pentru securitatea energetica. Insa, Rusia a avut „monopol” asupra zonei in anii indelungati ai Blocului Sovietic si inca stie pe ce butoane sa apese ca sa iste un conflict, pentru a impiedica interesele euroatlantice sa se instaleze in zona si sa devina puternice. O singura data toate aceste interese pareau ca merg in aceeasi directie: la Malta, in 1989.
Un spion roman la Malta
La inceputul lunii decembrie 1989, presedintele Nicolae Ceausescu a primit un raport despre discutiile de la Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbea despre „un nou echilibru pe continentul european”, o „redefinire a sferelor de influenta”. Documentul in cauza avea la baza lucrarea lui George Demko si William Wood, „Recompunerea lumii in secolul 21” si discutiile reprezentantilor celor doi poli de putere, obtinute de un spion roman. Pentru Romania, se prevedea ca Transilvania sa devina parte a Ungariei, actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis sa se desprinda de Romania si sa devina„ o tara a tiganilor”, partea vestica a Basarabiei sa revina Romaniei, iar partea estica, inclusiv Transnistria, sa devina zona autonoma „Dniester”, in cadrul Ucrainei. In octombrie 1992, publicatia franceza “L’evenement de Jeudi” confirma aceste „previziuni”, publicand harta geostrategilor. Peste Romania de sud-vest scria „Tigani”. Stiindu-se, in sferele de conducere, ca o geostrategie pe termen lung se aplica, eventual adaptandu-se din mers, documentul a alertat forurile militare. Si alerta nu s-a oprit la anii 1989-1990. Documentul cu pricina se pare ca a fost responsabil si de catastrofa aeronautica de la Balotesti, din 1995, pentru ca in avion ar fi fost omul care reusise sa puna mana pe el.
Actiuni de formare a unor „comunitati” distincte
Cel mai sigur, „raportul de la Malta”, sa-i zicem, a provocat demisia, la 1 noiembrie 2000, a generalului de corp de armata Mircea Chelaru din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Gen. Chelaru organizase o conferinta de presa pentru a atrage atentia ca strategia de faramitare a Romaniei inca era pe „tapet”. Se actiona prin structuri de tip mafiot care incearcau sa destabilizeze Romania si sa enclavizeze sudul Olteniei. „Presedintele Emil Constantinescu m-a chemat si mi-a zis sa dau o dezmintire”, ne-a precizat generalul Chelaru. „Evident, nu aveam ce sa dezmint. Eram seful Marelui Stat Major si aveam informatii precise despre actiunile de enclavizare a sudului Olteniei, si nu numai. In 1996, se observase o actiune de musulmanizare a Dobrogei, pentru constituirea unei comunitati religioase dupa modelul Huntington. Mi-am prezentat demisia, ca singura solutie pentru rezolvarea situatiei. Oricum, produsesem declaratia menita sa transmita celor in cauza ca nu pot sa-si duca la capat actiunile, ca natiunea romana este protejata.”
Conceptul de downsizing, in derulare
In conceptul globalizarii, termenul „natiune” mai are vreo importanta? „Constiinta unei natiuni se bazeaza pe cinci piloni: drapel, imn, uniforma, limba si traditie”, subliniaza gen. Chelaru. „Dupa cum puteti observa, exact acesti piloni sunt atacati, pentru ca poporul roman sa-si piarda constiinta nationala si sa poata fi divizat. Atacarea acestor piloni este o dovada clara ca se urmareste in continuare faramitarea Romaniei! Popoarele mari, grele, isi elaboreaza geostrategii pe 40 de ani – China chiar pe o suta de ani – si se cauta aplicarea acestora. Insa, strategiile au un timp de redundanta, de 20 de ani, cand o generatie isi consuma energiile si se intra intr-un nou ciclu”. De aceea se constata ca, o data la 20 de ani, se incearca stoparea geostrategiilor in curs. Ce ar putea face clasa politica din Romania sa stopeze aceste geopolitici? „Politicienii nostri nu au constiinta asumarii sacrificiului pentru neam, ci se ingrijesc continuu doar de… neamuri”, a precizat gen. Chelaru.
