Pact istoric SIE-SRI!

Deja revenirea din corzi a Serviciului de Informatii Externe nu mai tine nicidecum de domeniul „breking news”-ului! Iar in timp ce opinia publica este inca orbita de fumigenele despre cum va fi sau nu impozitata blana ursului din padure, reintrarea in carti a adevaratilor ofiteri de influenta ai SIE, dupa ce serviciul a scapat de multi dintre „casierii” din „zona gri” s-a resimtit din plin in negocierile purtate in ultima vreme de statul roman de pe pozitii de forta, asa cum nu se mai intamplase de multa vreme. Insa si mai importanta pare sa fie vestea ca, gata, SRI-ul s-a intors si el la treaba! Si asta tocmai intr-o perioada extrem de grea, cand multi se grabisera deja sa cante prohodul Serviciului Roman de Informatii.

Iata insa ca de la Politia de Frontiera la ANAF si de la ministere strategice pana la Inspectoratul General de Imigrari, nenumarate structuri ale statului roman au beneficiat din plin, in ultima vreme, de informarile concrete, la subiect, ale SRI-ului, dupa revenirea cu picioarele pe pamant ale principalului serviciu secret al tarii. Insa, de departe, cea mai surprinzatoare veste si, totodata, cea mai importanta pentru sistem este faptul ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia naostra, in aceste zile se negociaza intens un veritabil pact istoric intre SIE si SRI. Care, in urma solicitarilor punctuale ale partenerilor strategici, ar trebui sa asigure protectia informativa a unor proiecte economice pe termen lung, unele vitale nu doar din punct de vedere financiar, dar si din punct de vedere al securitatii globale in aceasta zona a lumii. Iar dupa ce rivalitatea istorica dintre cele doua servicii nu mai dadea nimanui vreo speranta privind o potentiala coabitare, iata ca, totusi, minunea este pe cale sa se intample. Si chiar daca aceasta colaborare „cu japca” este ceruta insistent de catre partenerii americani si israelieni, este de notat totusi faptul ca, dupa multi ani, atat conducerea operativa a Servicului de Informatii Externe, cat si noua sefie eminamente „tehnocrata” de la nivelui SRI sunt la un pas sa ingroape securea razboiului. Si sa-si instruiasa proprii oameni trimisi in aceste misiuni comuna nu doar sa nu-si „dea la gioale”, ca pana acum, dar chiar sa colaboreze intre ei…

S-au intors la treaba!

Greu de explicat ce s-a intamplat la nivelul conducerii operative a Serviciului Roman de Informatii in ultima vreme, dar cert este ca ofiterii s-au intors la treaba, oferind institutiilor statului roman informatii de prima mana, fara circul mediatic adiacent. Iar rezultatele nu au incetat sa apara, inclusiv „imblanzirea” anumitor multinationale care pana acum refuzasera sa bage barem in seama emisarii statului roman fiind, intr-o buna masura, tot rezultatul noii strategii adoptate de catre SRI. Care, in plus, se afla in plina campanie de sprijinire a „asanarii” a diverse institutii si ministere de „oamenii nepotriviti”, punand pentru prima oara la dispozitia factorilor de decizie, cu franchete, informatiile despre cei care, de exemplu, ocupa functii de conducere, fara a avea insa avizele ORNISS. Asa ca respectivii „nemuritori”, marea lor majoritate apartinand unor increngaturi transpartinice, trag in zadar sperante ca vor ramane in continuare pe pozitii, intrucat se lucreaza deja intens la intocmirea listelor negre cu cei care nu au acces la informatii. Si, normal, nu pot exercita nici functii de conducere care implica acest acces. Asa ca, in curand, se va recurge la o „perie” in cam toate ministerele si alte structuri, urmand a fi dati la o parte toti cei care nu indeplinesc aceasta conditie minimala. Desigur, poate si pana acum SRI-ul stia cine are si cine nu ORNISS-ul, dar isi facea propriile jocuri. Marea noutate este insa ca de aceasta data, toate datele informative au fost puse la dispozitia factorilor de conducere a diverse minsitere, structuri sau institutii, asa ca nu mai este loc de apasarea obisnuitelor butoane subterane, ca in trecut…

Primele tatonari

Dincolo de interesele politice meschine, Romania joaca pe cai mari in ultima vreme, fiind vorba aici de catre derularea catorva proiecte de interes strategic nu doar pentru noi, dar si pentru principalii parteneri externi. Iar daca pana acum, in functie de „afinitati”, strainii se obisnuisera sa mearga fie pe mana SRI, fie pe cea a SIE in derularea anumitor proiecte comune, iata ca, de aceasta data, s-a „spart gheata” si au fost cooptati atat oameni de la SIE, cat si de la SRI, pentru ducerea la bun sfarsit a misiunilor extrem de sensibile. Desigur, aceasta idee putea parea multora, de la bun inceput, drept „inceputul sfarsitului”, chiar daca era vorba despre cererea expresa a „jupanilor” de peste Ocean. Numai ca, surpriza, cel putin deocamdata nu a rabufnit niciun orgoliu, nu s-a dat nicio perversa sub centura. Din contra, dupa cum sustin sursele noastre, cei de la SIE ar fi intervenit in propria lor zona de influenta pentru a nu fi deconspiarti cei de la SRI , a caror prezenta intr-o misiune externa nu era vazuta cu ochi buni. Iar mana de ajutor intinsa de SIE ar fi fost acceptata  de catre noii sefi ai SRI-ului, care au pus la dispozitie, la randul lor, informatii vitale pentru oamenii generalului Silviu Predoiu. Ceea ce a dus la purtarea primelor tatonari, fie ele si prin intermediari, intre conducerile celor doua servicii care, de la infiintarea lor sub noua forma organizatorica, nu au colaborat practic niciodata pana acum. Desigur, probabil pana la un „tete- a – tete” intre Silviu Predoiu si Razvan Ionescu mai este ceva vreme, dar se pare ca primii pasi au fost deja facuti in acest sens.

Sa nu-si bage FSB-ul coada…

Iar teama specialistilor in contrainformatii este acum una singura, si anume ca temutul FSB rusesc, care nu are in niciun caz cum sa-i placa noua realitate din sistemul de siguranta nationala a Romaniei sa nu-si bage cumva coada si, in stilul caracteristic, sa reuseasca sa dezbine principalele doua servicii secrete ale tarii, atata cat mai pot. Mai ales ca agentii de influenta ai Moscovei, care ocupa inca pozitii cheie in multe domenii ale vietii publice din Romania ar putea recurge la lovituri cu manta, cum ar fi deconspirarea doar a ofiterilor unei anumite tabere, ceea ce ar putea duce la riposta mult asteptata. Desigur, daca eforturile depuse barem pentru ca sefii SRI-ului si SIE sa si comunice frecvent intre ei, in afara zambetelor de gheata de la reuniunile oficiale de la sedintele CSAT ar fi fructificate prin infiintarea unui „telefon scurt” intre conducerile operative, atunci deja s-ar putea vorbi de un front comun mult mai puternic pentru viitoarele provocari geo-strategice. Desigur, este bine ca se comunica prin intermediari, dar cu atat mai mult o „linie fierbinte” este acum mai necesara decat oricand…