Politicienii romani se impart deja de prea multa vreme in doua categorii: cei care se recunosc deja victime ale „sistemului ocult” si cei care declara ca ei unii ar lupta cu SRI-ul, vazut drept principalul „varf de lance” al „serviciilor”, dar ca nu sunt lasati. Si aproape ca-ti vine sa-i intrebi, atat pe unii, cat si pe altii, „ba, esti prost?”. Pentru ca, desi functia de presedinte al Comisiei comune permanente pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii este vacanta de cateva luni bune, de cand Adrian Tutuianu a fost promovat vremelnic la conducerea Ministerului Apararii Nationale, niciun parlamentar nu se inghesuie sa puna mana pe acest post. Desi este, de departe, cel mai important in lupta pentru „resetarea” sistemului.
Iar simpla citire a componentei comisiei este suficienta sa „legendeze” varianta ca parca SRI-ul si-a facut din start cartile ca nu cumva sa aiba vreo grija cu controlul parlamentar. Pentru ca, in afara de Tutuianu, cel a carui credibilitate este acum „zero barat”, de „nemuritorul” liberal pedelist Cezar Preda si de „Drujba lui Dumnezeu”, Verestoy Attila, probabil ca nici propriilor colegi de partid nu le spun prea multe numele de Cucsa Marian Gheorghe, Babus Radu, Chirtes Ioan Cristian , Federovici Doina Elena, Nasra Gabriel Horia, Stanciu Viziteu Lucian Daniel sau useristul Costescu Manuel, care deja a si abandonat cursa. Deci, musai de pe aceasta lista plina de „nume grele” trebuie ales viitorul presedinte al comisiei parlamentare, omul care ar trebui sa tina in frau SRI-ul, ramas in continuare cel mai important serviciu secret al tarii. 
Si uite cum nu are sa nu-ti vina in minte imaginile terifiante din urma cu cativa ani, cand, speriat si el ca a avut curajul sa-l cheme in Parlament pentru explicatii pe George Maior, la presiunea publica, fostul presedinte al comisiei, Georgian Pop, a fost lasat cu ochii in soare si mana intinsa de catre seful de atunci al SRI-ului…
Experimentul Tutuianu
Imediat dupa preluarea Puterii de catre actuala coalitie de guvernamant, Adrian Tutuianu a fost de departe politicianul care a pus cele mai multe probleme sistemului, prin exercitarea in forta, dar pragmatica, a atributiilor exclusive de presedinte al Comisiei de control al Serviciului Roman de Informatii. Ce-i drept, „raidurile” coordonate de catre Tutuianu au fost posibile si datorita faptului ca lucrurile oricum se schimbasera masiv in SRI, linia impusa de catre Eduard Hellvig fiind una de reintrare a serviciului in matca sa constitutionala. 
Asa ca actuala conducere a SRI-ului s-a dovedit una transparenta, parca incercand ea insasi sa-si faca propria curatenie in ograda, fie si prin mana parlamentarilor. Numai ca, tocmai cand se parea ca „experimentul” Tutuianu parea sa fi reusit, acestuia i s-a propus conducerea Ministerului Apararii Nationale. Si, desii unii colegi il considerau ceva destul de inteligent ca sa se gandeasca de doua ori inainte de a accepta aceasta demnitate, Tutuianu s-a grabit sa inghita acest „mar otravit”. Cu care, iata, s-a si inecat in scurt timp, mai ales ca in toata aceasta perioada, ocupat cu parafarea contractelor negociate de altii privind inarmarea intensiva a Armatei Romane, nu a mai avut si timpul de a-si forma propria echipa la sefia ministerului. Ceea ce l-a costat scump, foarte scump… Iar cum intrebarea daca Tutuianu s-ar putea intoarce pe functia detinuta anterior nu i-a schitat nici macar vreum zambet pe sub mustata lui Liviu Dragnea, este clar ca liderul PSD Dambovita va trebui sa se multumeasca, de acum inainte, cu un simplu statut de deputat. Sau, daca prin absurd va dori reinstalarea sa in functia de presedinte al comisiei de control al SRI, dupa ce Mihai Tudose, Ionut Misa, Marcel Ciolacu si alti colegi de cabinet au tavalit cu el pe jos ca si cu ultima carpa, este clar ce autoritate va mai avea Tutuianu cand va bate cu pumnul in masa, ca in urma cu doar cateva luni…
Pacat de Hellvig
Astfel ca, in acest context, nici nu trebuie sa suferi de teoria conspiratiei ca sa incepi sa crezi ca, indiferent de cine va fi numit drept „superviser” al SRI-ului, acesta nu va avea decat statutul unui „neica- nimeni” care sa se maimutareasca si sa se scalambaie cat mai convingator atunci cand se va preface ca da de pamant cu serviciul secret atunci cand il controleaza. Marea problema este insa ca pana si acest „maimutoi” va trebui pus pratic cu japca, intrucat majoritatii parlamentarilor romani lasitatea pare a fi principala calitate profesionala pe care ar trebui sa si-o treaca in CV. Pentru ca sunt prea obisnuiti sa barfeasca doar pe la bufet si sa nu-si asume nicio responsabilitate oficiala. Iar cum Verestoy Attila este oricum cel mai notoriu nume de pe lista, aproape ca ar fi o lovitura de imagine ca „Drujba lui Dumnezeu”, ca tot este el secretarul comisiei sa ajunga mai-mare peste SRI! Lasand insa gluma la o parte, desi mai degraba este de plans, jalnic este ca se pierde astfel o mare oportunitate intrucat, asa cum spuneam, directoratul lui Hellvig, cu toate „bubele” trecutului, are meritul de a fi unul nesperat de deschis la negocieri. Asa ca daca politicienii ar fi in stare sa numeasca un om pragmatic in fruntea comisiei, care sa colaboreze strict in limitele legii cu echipa lui Hellvig, atunci nu doar societatea romaneasca, dar chiar si SRI-ul ar avea numai de castigat. Fie si pentru simplul fapt ca serviciului nu-i face deloc bine, cel putin la imagine, faptul ca singura comisie parlamentara lasata fara presedinte este tocmai cea de control al SRI! Caci tocmai astfel se alimenteaza zvonistica intr-o perioada in care SRI-ul se afla in plina campanie de „rebrenduire”… Asa ca, bravilor parlamentari, terminati barem odata cu mascarada asta si alegeti-va un presedinte, indiferent cine va capata acest statut de „mutunache”, ca altfel chiar ca v-o faceti cu mana voastra! Ceea ce o fi sanatos, dar nu mai este chiar asa de sigur ca pe timpuri…
