Dupa cum dezvaluiam recent, urmeaza declansarea unui cutremur fara precedent in Justitia cea oricum atat de greu incercata de la noi, prin redeschiderea iminenta a unora dintre dosarele care si pana acum au zguduit din temelii clasa politica, mediul de afaceri si sistemul deopotriva. Iar dupa cum o arata informatiile de ultima ora intrate in posesia noastra, ”balul” va fi deschis de dosarul ”RAFO”. Cel in care, ce-i drept, dupa noua ani nebuni de procese s-au pronuntat deja definitiv, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie pedepse totale de 61 de ani si cinci luni de inchisoare, instanta dispunand de asemenea confiscarea sumei de 322 milioane lei.
Este vorba despre celebra ancheta a devalizarii rafinariei construite in Onesti in anul 1966 si care avea o capacitate de preluare de 3,5 milioane de tone. Iar ca o crunta ironie a sortii, dosarul care a fost solutionat, in fond, de-abia in decembrie 2014 a fost trimis in judecata catre Tribunalul Bucuresti in anul 2006, printr-un rechizitoriu semnat de nimeni alta decat Alina Bica. Adica fostul procuror sef al DIICOT care, la randul sau, dupa ceva vreme s-a plans oficial ca ar fi fost arestata la randul sau si condamnata la ani buni de inchisoare tocmai pentru instrumentarea aceluiasi dosar ”RAFO”, fara a tine insa cont de indicatiile generalului Florian Coldea, cel care i-ar fi cerut sa o lase mai usor cu acuzarea atat de influentului pe atunci om de afaceri Ovidiu Tender. Cel care, in cele din urma, desi a protestat inclusiv la nivel international cu privire la acest ”simulacru de proces” a fost condamnat la doi ani si sase luni de inchisoare pentru inselaciune, la sase ani si noua luni de inchisoare pentru instigare la abuz in serviciu, la cinci ani de inchisoare pentru constituirea unui grup infractional organizat si tot la cate cinci ani pentru doua fapte de spalare de bani, dupa ”recalculare” instanta stabilind o pedeapsa definitiva de nu mai putin de 12 ani si sapte luni! Insa dincolo de toate amanuntele incendiare cu vadit iz de spionaj si rafuieli intre gruparile din sistem care ajunsesera sa se confrunte fatis, cea mai halucinanta coincidenta din acest dosar ramane, totusi, condamnarea definitiva a ”lotului Tender – Iancu” cu doar cateva ore inainte de intervenirea prescrierii faptelor presupuse a fi fost savarsite de catre inculpati!!! 
Si cu toate ca, in afara celor deja condamnati, bineinteles, toti ceilalti implicati mai mult sau mai putin la vedere in acest dosar care a cuprins in valtoarea sa lideri politici, miliardari, procurori sefi de structuri si chiar directori ai unor servicii secrete si-ar fi dorit ca sa i se fi pus cruce definitiv anchetei, iata ca DIICOT va redeschide dosarul! Iar acesta este doar primul mare ”schelet” pe care noul procuror sef al DIICOT, Felix Banila il va scoate din sertarele structurii pe care o conduce, girat fiind de ”tridentul” procuroarelor Oana Schmidt Haineala, Giorgiana Hosu si Mariana Alexandru. Iar redeschiderea dosarului, de fapt disjungerea din ancheta ”mama” a altor piste pentru audierea a zeci de persoane care nu au fost ”deranjate” pana acum, in ciuda plangerilor depuse de tabara pierzatoare va produce un adevarat ”macel”! Pentru ca lista cu cei care urmeaza a fi acum audiati este pur si simplu socanta, fiind destul de greu de anticipat ce ”directie” va lua ancheta dupa redeschiderea acestei ”cutii a Pandorei”. Cu toate ca este clar ca dintre toate gruparile implicate ar trebui sa se teama acum cel mai mult tocmai tabara care credea ca-si suise deja sacii in caruta si poate profita linistita de beneficiile conului de umbra autoimpus in care tocmai ce intrase…
Spionajul American, ingrozit!
Aproape ca nu exista dosar mai complex decat cel al devalizarii ”RAFO”, pe langa care pana si cele mai trambitate anchete ale Directiei Nationale Anticoruptie par doar niste inofensive pistoale cu apa. Si pentru a intelege mai bine complexitatea acestui dosar, pe langa nume grele din Romania ca Ovidiu Tender, Corneliu Iacobov sau Marian Iancu este suficient sa amintim ca in itele afacerii de miliarde de dolari apar si ”interfete” ale unor grupari considerate inclusiv in celebrele telegrame WikiLeaks drept unele dintre cele mai puternice de crima organizata la nivel global.
Iar printre ”rechinii internationali” prinsi in aceasta panza de paianjen cu care a fost ”impachetata” perla petrochimiei ceausiste apar miliardarul american Mark Rich, condamnat pentru trafic de arme in SUA, influentul om de afaceri israelian Yoav Stern, oligarhul rus cautat ”pe jumatate de glob” Mihail Ciornai, oligarhul bulgar Teodor Batkov si chiar fostul vicecancelar austriac Hubert Gorbach. Astfel ca intr-una din telegramele dezvaluite de WikiLeaks, reprezentantii Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti avertizau autoritatile de la Washington ca ”Rafinaria de petrol RAFO este prinsa intr-o increngatura de coruptie, spalare de bani, frauda si fapte penale in care sunt implicate entitati dubioase din Romania, Rusia, Ucraina si Bulgaria. Se presupune ca doua persoane care apartin crimei organizate ruso-israeliene, Mihail Ciornai si Iakov Goldovschi se afla in spatele incercarilor de achizitionare de catre compania olandeza Calder-A. Guvernul Romaniei este subiectul unor presiuni puternice, care vin inclusiv din partea guvernului austriac, pentru a aproba preluarea RAFO de catre compania rusa. Aparenta lipsa de interes a presedintelui Basescu in ceea ce priveste cazul RAFO este ingrijoratoare”. Este vorba despre o telegrama oficiala transmisa la Departamentul de Stat de nimeni altul decat ambasadorul SUA in Romania la acea data, Nicholas Taubman!
”Lunetistii” de la Curtea Suprema
Considerat unul dintre cei mai bogati si influenti romani, Ovidiu Tender a primit o condamnare de 12 ani si sapte luni de inchisoare. Insa dincolo de nenumarate alte divergente juridice din acest dosar, faptul ca Tender a fost ”executat” la Inalta Curte de Casatie si Justitie cu doar cateva ore inainte de prescrierea legala a faptelor a ”legendat” si mai mult varianta de lucru a intersectarii ”culoarelor” din Justitie. Asta ca sa nu mai amintim ca avocatii apararii au sustinut ca deja prescrierea intervenise cand condamnarea a fost pronuntata de catre judecatori. 
Culmea este ca, in timp ce Alina Bica a urlat ca din gura de sarpe ca a fost ”decapata” de la conducerea DIICOT, ridicata de pe strada si chiar condamnata la inchsioare pentru ca nu ar fi ascultat ”avertismentul” generalului Coldea ca sa o lase mai moale cu cazul Tender, omul de afaceri a facut la randul sau dezvaluiri ravasitoare si chiar a depus denunt impotriva fostei procuroare sefe anti-mafia! Iar acum securea razboiului dintre Bica si Coldea va fi dezgropata de noua conducere a DIICOT, dupa ce s-a constatat ca multi, prea multi dintre cei implicati in acest dosar nici macar nu au fost audiati, desi impotriva lor s-au depus plangeri si s-au dat declaratii incriminatorii. Ce-i drept, de catre cei care au ajuns dupa gratii, acuzand o sentinta ”unidirectionala” impotriva lor.
Se cutremura Moldova!
Si chiar daca principalii jucatori care au mutat spectaculos pe ”tabla de sah” a dosarului ”RAFO” nu mai au aceleasi pozitii privilegiate, sursele noastre sutin ca redeschiderea dosarului ”va cutremura Moldova”! Si ca extensia anchetei ar putea patrunde adanc in cotloanele lumii politice si a serviciilor secrete deopotriva. De asemenea, ar exista deja o lista, fie ea si neoficiala a demnitarilor sau oamenilor din sistem care ar urma sa fie audiati dupa ”dezgroparea scheletului” RAFO. Dar cum la noi a devenit deja un adevarat sport national aplicarea de lovituri cu manta, ramane de vazut daca sistemul chiar va aprinde fitilul acestei ”bombe” care poate exploda oricand, fiind greu de gestionat apoi o operatiune ”chirurgicala” de extragere a elementelor ”nedorite”. Astfel ca, pur si simplu trebuie luata in calcul si varianta transmiterii unui ”ultimatum” catre o anume tabara bine conturata, prin aratarea ”pisicii” RAFO!
…“nebunele cu clopotei”
“blonda” Udrea asa cum este ea de fapt…brunetă, foarte brunetă
.
…despre aceasta noua Elena Lupescu a Romaniei, a emis un semnal cu ani in urma, Ion Cristoiu, unul dintre cei mai versati si iscusiti jurnalisti cu care am lucrat vreodata (alaturi de Sorin Rosca Stanescu, o inteligenta diabolica)… (intamplator sau nu Elena Lupescu, fiica lui Nahum Grünberg si a Elizei Falk, era (tot) bruneta, dar nu acest detaliu este important ci faptul ca facea parte din agentura evreieasca a NKVD)
• Cine e cu adevarat „blonda” de la Golden Blitz?
Ion Cristoiu, noiembrie 2005
Intre Elena Udrea de duminica, 30 octombrie 2005, si Elena Udrea din cele zece luni de prezenta la Cotroceni e o distanta ca de la cer la pamant.
15 septembrie 1982. Armata israeliana intra in Beirutul de Vest. Cu misiunea expresa de a scoate din ascunzatori si a aresta pe toti militantii palestinieni ai lui Yasser Arafat, multi dintre ei activand sub acoperire.
Pe Hamra, artera occidentala a capitalei libaneze, inainteaza cu viteza redusa o coloana de tancuri israeliene. De-a lungul trotuarelor, pasesc infanteristi cu degetul pe tragaci. Din cand in cand, coloana se opreste si, de pe unul dintre tancuri, un ofiter israelian de contrainformatii, cu un carnetel in mana, striga printr-o portavoce: – Abdul, apartamentul zece, etajul cinci, imobilul numarul 120, coboara! Din cladire, coboara numitul Abdul, militant palestinian sub acoperire. E arestat, urcat intr-un camion si trimis in lagar.
Pasnicii locuitori ai zonei Hamra sunt uluiti. Recunosc in ofiterul de pe tanc, imbracat in uniforma armatei israeliene, pe Abu Rish, celui caruia pana nu de mult ii spuneau, amuzandu-se grozav, „nebunul cu clopotei”. Cu un an in urma, in zona se pripasise un barbat la vreo 35 de ani, cu priviri ratacite. In latele netunse purta pene si panglici colorate, iar la gat, o salba de clopotei. Isi facuse pe un maidan un adapost din ladite si cartoane, in fata caruia rasfoia de la coada la cap, ca orice om cu mintile ratacite, cate o revista veche, cu poze colorate. Traia din pomenile locuitorilor si ale ofiterilor de la comandamentul sirian al Fortei Arabe de descurajare, adapostit intr-un hotel din zona.
Nebunul cu clopotei era ofiter al Serviciului Secret al Armatei israeliene! Fusese trimis sub acoperire in Beirutul de Vest ca sa afle pe militantii palestinieni ascunsi sub identitati libaneze.
**************
30 octombrie 2005. Pe Antena 3 si pe Antena 1, o tanara femeie blonda, intr-un costum negru, sobru, ca o uniforma, raspunde calm, retinut, intrebarilor puse in direct. Nu cade in nici o capcana intinsa de moderator pentru a-i smulge dezvaluiri senzationale. Dezvaluie doar ceea ce trebuie sa dezvaluie din ceea ce stie.
Si stie atat de multe!
Nu se hlizeste, nu chicoteste, nu se alinta cochet. Sub cuvintele bine cantarite, asezate astfel incat dezvaluirile sa aiba un impact devastator pe scena noastra politica, ghicesti o stapanire de sine iesita din comun.
Telespectatorii sunt uluiti. Recunosc cu greu in persoana din studio pe cea care a fost pana nu de mult: blonda de la Golden Blitz.
Elena Udrea, pentru ca despre ea e vorba, a fost timp de zece luni, cat a indeplinit postul de sef al Cancelariei prezidentiale, intruchiparea prostutei absolute. In toate aparitiile publice sarea in ochi prin fustele stramte si scurte, prin decolteul mai mult decat spectaculos, dar mai ales prin aerul zurliu, de femeiusca zapacita, care se intreaba ce cauta ea in Gara de Nord, deoarece a plecat spre coafor.
Intre Elena Udrea de duminica, 30 octombrie 2005, si Elena Udrea din cele zece luni de prezenta la Cotroceni e o distanta ca de la cer la pamant. Socul telespectatorilor a fost asemanator cu cel al libanezilor cand au descoperit ca ofiterul israelian atat de sever nu era altul decat nebunul cu clopotei care i-a facut sa rada timp de un an si ceva.
Timp de zece luni, cat a stat la Cotroceni, Elenei Udrea i s-a reprosat de toata lumea toaletele sale provocatoare, nastrusniciile din aparitiile publice. Nu numai o femeie in toata firea, avand experienta a sapte ani de avocatura de succes, dar si un copil de gradinita ar fi sfarsit prin a se conforma standardelor minime de vestimentatie si comportament. De ce n-a facut-o Elena Udrea? E o intrebare cu atat mai normala, cu cat duminica seara, cand nu mai lucra la Cotroceni, si deci se putea da in stamba cat voia, a dovedit ca poate fi si altfel decat „blonda de la Golden Blitz”.
Sa ne dea un raspuns posibil fascinanta poveste a „nebunului cu clopotei”?
**************
…de completare, selectiuni dintr-un alt gen de material de presa, marca Radu Moraru, ce completeaza intr-un fel inedit povestea “nebunei cu clopotei”:
….. “S-a aruncat, sinucigas, sa administreze cele mai mari fonduri ale Romaniei, miliarde de euro, fara sa afiseze nici cea mai mica teama de uriasul potential de coruptie. Sau teama de eventuale erori, fiindca lucreaza cu bani foarte multi dar si cu primari din toate partidele!
Chiar daca nu au aparut stenograme grele si nici probe solide sau chemari la DNA, in toata tara se spune, pe la colturi, ca Udrea face si drege, ca tot ce misca in Romania trece mai intai pe la vama Udrea.
Tara arde si Elena pozeaza! O fi strategie electorala?! O fi dreptul ei de a fi femeie tinara, bogata si eleganta?! A vrut sa stirneasca pe 99% dintre politicienii romani, toti misogini?! Dar electoratul? Citi barbati avem care isi vad femeile numai la cratita sau doar nascatoare de copii?! Ce vor spune femeile?! Pensionarele, care toata viata au fost educate sa nu epateze, sa nu iasa in evidenta ca se suparau tovarasii de la partid?! Ce spun tinerele romance care nu isi pot cumpara o pereche de pantofi Ferragamo sau Manolo Blahnik nici daca fac un credit la banca?! In tarile macho, Franta, Italia, Carlei Bruni in asemenea ipostaze i-ar fi crescut cota. In Romania eu cred ca e exact invers!
Si totusi, Elena Udrea a riscat! La cum a evoluat pina acum pe scena politica, eu sint convins ca a cintarit bine inainte de a poza. Dar nu inteleg ce a urmarit?! Poate ma ajutati voi. Sa fiti iubiti!
**************
In completarea retoricii amoroase lui Radu Moraru, si a tezei lansate de Ion Cristoiu, adaug si cateva selectii din presa anilor de lansare in politica a Elenei Udrea:
„Interesele financiare si de afaceri ale sotului Elenei Udrea se identifica, practic, cu cele ale lui Alexandru Bittner, cel despre care insusi Basescu sustinea sus si tare ca patroneaza «mafia personala a lui Adrian Nastase»”, scria Evenimentul Zilei.
Legaturile ei cu interesele israeliene s-au realizat nu doar prin „mafia lui Bittner“, dar si prin gruparea lui Arin Stanescu (alias Ariel Savel), „lichidatorul“ aflat in stransa conexiune cu lideri ai Partidului National Liberal, fapt ce explica „intrarea ei in politica“, in anul 2004, tocmai la acest partid.
„Lichidatorul“, pe numele sau real Ari Savel sau Ariel Shavel, s-a nascut in 1950 intr-o familie evreiasca din Romania, a absolvit Facultatea de Drept in 1976, si a intrat in Baroul Focsani. In acelasi an s-a transferat la Bucuresti, unde a ramas pana in 1982, cand a emigrat in Israel. Intre 1982 si 1995 a fost avocat si notar public in localitatea israeliana Carmier. In 1995 s-a reintors in Romania, unde a trecut la “livhidari”cu ajutorul fostului sau coleg de facultate Valeriu Stoica, lider al Partidului Liberal, devenit in timp si Ministru al Justitiei, un apropiat al biznizmenilor israelieni, precum Alfred-Liviu Mandler.
In perioada 1997-1998, Shavel a participat la elaborarea a 3 Legi: a privatizarii bancilor (83/1997), cea privind activitatea bancara (58/1997) si cea a falimentului bancilor (83/1998), iar in 1999 a devenit presedinte al Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare. In chiar baza acestor acte normative, la a caror elaborare a contribuit, israelianul a beneficiat direct din lichidarea mai multor banci: Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor, Banca Albina, Banca de Investitii si Dezvoltare, Banca Fortuna si Dacia Felix, (a carei lichidare a fost oprita pentru a fi cedata apoi grupului israelian al lui Fredy Robinson, devenind Eurombank, preluata de Leumi Le).
Centrele de interese de afara conectate cu liderii puterii politice din Romania, au contribuit la accelerarea lichidarii intreprinderilor romanesti aflate in dificultate economica, prin valorificarea activelor societatilor comerciale aflate in procedura de reorganizare judiciara sau faliment, fiind vizate un numar de cateva sute de societatii comerciale plus alte cateva sute din portofoliul AVAS, care vor fi impinse in faliment .
Securistii “patrioti”, cu miile, s-au pus in slujba inamicului strain, a celor pe care ii documentasera pana in ’89, pe care ii stiau bine si uita asa au facut o hora, au dat mana cu agentii straini si autohtonii nostri “aparatori ai neamului”, cum le place sa li se spuna.
Prin asa zisa privatizare, incepand din 1992, organizata de manuta dreapta a lui Ion Iliescu, Emil Dima, seful FPS, unde s-a capitalizat din 1992 tot patromoniul national industrial (e si acum om politic la PSD Dambovita, dupa ce si-a facut plinul pentru doua vieti), s-a “redistribuit” avutul national – miile de intreprinderi, padurile, licentele de exploatare a subsolului, minele, flota, gazele etc in beneficiul Gastii, a celor care au parazitat ca niste capuse toata economia Romaniei, gasca de cadre strans unita in jurul lui Ilici, ca nu degeaba bastionul FSN-FDSN-PDSR-PSD a fost SRI-ul plus Armata “nationala”, cu otrepe de felul lui Catalin Voicu, Mitica Iliescu, Oprea, Rogojan aeiusdem farinae.
Institutii infestate de agenti si vectori antiromanesti ce purtau totusi, in batjocura, uniforme, inclusiv si mai ales institutia armatei, invatamantul, cultura, au destructurat si distrus tot ce putea adaposti spirit romanesc si identitate nationala.
Securistii lui Iulian Vlad, (ca prin minune singurul neatins de “accidente” ca si multi dintre fostii colegi, mai ales dintre cei pe contrainformatii) ramasi cu totii pe functii de conducere in SRI-ul lui Magureanu au bobinat toate smenurile si combinatiile de jaf din perioada anilor ’90, cand s-au acumulat averile, de la Caritas, la Banca Religiilor, de la SAFI la Banca Dacia Felix, de la SOVInvest si FNI la Gerald si BID si Bancorex plus inca vreo sapte banci matrasite cu tot cu banii oamenilor, asta daca vorbim doar de smenuri la vedere. In toate asa zisele privatizari – de fapt lichidari ale patrimoniului industrial romanesc s-a aplicat aceeasi metodologie. Au fost rase si facute bucati toate marile repere economice romanesti, cladite de milioane de romani, sclavi. Cateva dintre intreprinderile mai cunoscute sunt: Siderca Calarasi, Doljchim Craiova, CUG Cluj-Napoca, Romline Constanta, Navrom Constanta, Dunacor Braila, Turnu SA Turnu Magurele, Mercur Oradea, Brafor Brasov, Sidermet Calan (Hunedoara), Tubinox Bucuresti, Ferom Tulcea, Comsuin Braila, Colorom Brasov, UMUC Bucuresti, IMUT Moreni, Metalurgica Aiud, Cesom Dej, Turol Oltenita, Ciprom Ploiesti, IMUM Medgidia, Solventul Timisoara, Rocar Bucuresti etc. plus societatile ne-privatizate din portofoliul AVAS, printre altele si RAFO Onesti sau Tractorul Brasov. Suma este mult mai mare, in 1989 Romania avea vreo 6000 de intreprinderi semnificative.
Acest patrimoniu industrial a intrat pe mana firmelor lichidatoare, in frunte cu cea condusa de Arin Stanescu, Moore Stephens RVA. Banii obtinuti la negru de firma RVA prin vanzarea pe nimic a activelor lichidate, in schimbul unor grase comisioane, erau luati de sotia lui Arin Stanescu, Liana Stanescu, precum si de fiica acestora, care faceau frecvente drumuri in Israel unde duceau o mare parte din bani.
“Lichidarile” lui Shavel se efectuau cu sprijinul neprecupetit al catorva magistrati cu pozitii importante la Tribunalul Bucuresti, cum ar fi Maria Navala, judecatoarea de la Sectia Comerciala, presedinta Tribunalului, Maria Huza, vicepresedinta TMB Mona Pucheanu. O alta parghie importanta a lui Shavel era si Fanel Pavalache, consilier al secretarului guvernului lui Adrian Nastase. Stanescu/Shavel lua firma de lichidare judiciara a nevestei lui Pavalache ca partase la marile lichidari, chiar si la lichidarea Bancii Internationale a Religiilor.
Toate aceste personaje faceau parte din cercul de apropiati ai Elenei Udrea, cerc care-l mai include si pe Daniel Bartolomeu Finis, tot israelian si acesta, si ca si Eliahu Rasin – intimi ai lui Bittner, si mai ales pe Cozmin Gusa, un alt intim al lui Bittner, de pe vremea cand Gusa gravita pe langa Nastase si Duvaz. Gusa, „creatia” gastii lui Iulian Vlad, copilu’ de suflet al cadrului GRU Boris Golovin, este cel care a adus-o pe Udrea alaturi de el la PSD, de unde a plecat apoi la PNL, cand a devenit evident ca se contureaza un nou centru de putere politica, format insa din aceleasi cadre, doar cu uniformele schimbate, ori intoarse pe dos.
Bittner face parte din reteaua mai mare a oligarhilor evrei de origine rusa, cum ar fi Mikhail Fridman, al treilea om, ca bogatie, din spatiul ex-sovietic, cel care a preluat afacerile din Rusia ale lui Marck Rich, si care a oferit mafiei rusesti culoarul de tranfer al bogatiilor URSS si al statelor ex-sovietice catre Israel. Rich a fost „invatatorul” si creatorul unor oligarhi implicati in misiuni de jaf in Romania, cum ar fi Igor Zyuzin si Vladimir Iorich proprietarii grupului de firme Conares-Mechel, ce detine combinatul de sarma de la Campia Turzii. Cei doi au primit de la Marck Rich combinatul metalurgic rusesc Celiabinsk-Mechel. Combinatul de la Campia Turzii unde a lucrat o parte din familia lui Gusa le-a fost pus in poala rusilor personal de catre nesatulul nou secretar general al PSD, ajuns in aceasta pozitie de pe scaunul Trustului lui Dan Voiculescu.
Povestea poate continua oricat…pentru cei care doresc sa-si completeze cunostintele recomand o scurta trecere in revista, via google, a tuturor numelor ce apar in aceasta povestioara, nume ce duc la alte nume.
Va iesi la iveala o retea de „nebuni si nebune cu clopotei” cum rar s-a vazut. Practic reteaua care a sufocat si distrus Romania. „Nebuna” noastra e doar o piesa din Retea, din pion de la coada vacii transformata in nebuna, apoi a devenit tura, apoi regina, pana ce isi epuizeaza energia, dupa care vor aparea alte nebune, cu sau fara clopotei.
Pentru a oferi o raza de SPERANTA si o licarire de DEMOCRATIE poporului roman, asa zisa CLASA POLITICA, trebuie sa faca multe desecretizari care au stat si stau la baza MAFIOTIZARII SOCIETATII ROMANESTI.
https://ziarulonline.com/de-ce-nu-cere-psd-alde-si-desecretizarea-informatiilor-referitoare-la-privatizarile-din-romania/
Mai, eu sunt scepticul de serviciu (secret!), adica nu mai cred in dreptatea magistratilor nasiti de protocol, nici daca o pipai! „Redeschiderea” asta pare a fi un soi de „pisica” aratata celor care au rasuflat usurati, adica, „nu v-am uitat, securitatea nu iarta!”, ca, in orice forma ai aborda-o, DIICOT ramane Directia a VI-a a securitatii, chiar legal (!), pe Ordonanta 6/Pruna, asa ca eu, ca om traitor, destul, in Romania, nu mai cred ca se poate face justitie in tara asta si nici dreptate, pare ca suntem condamnati. Cred ca Banila stie multe, vine de la Bacau si in provincie se stie totul, acolo barfa e sinonima cu stirea, informatia e acelasi lucru cu vorba de claca, se stiu toti intre ei, ii leaga cumetrii si afaceri, interese si „ascultari”. Daca vrea o audiere a celor implicati si neascultati ca urla setea de dreptate in el, sau ca are niste polite de platit, ca orice magistrat de provincie, complexat de „ifosele” celor deveniti „capitalisti” mai devreme (bucuresteni nu prea mai gasesti in functii inalte, de cand frustratul Basescu si-a adus mahalalele la Bucale, sa nu-i dea cu tifla bucurestenii ca-i „taran”…), ramane sa vedem…poate, totusi face si el ceva util si readuce institutia sub Constitutie, adica o extrage din bucataria SRI…
Opinați că domnul Tache ar trebui invitat de domnul Radu Mazăre în Madagascar pentru a le prezenta și băștinașior din Madagascar cunoștințele și metodele dumnealui în domeniul publicistic ?