Kovesi, executata de Mirica!

1. CORUPTIA DIN JUSTITIE – cu referire la functionarea autoritatilor judecatoresti „parchete si instante” se manifesta prin:

   – Ingradirea, pe o perioada considerabila, dupa 1989 a accesului la profesia de judecator si procuror, selectia bazandu-se pe criterii, neperformante (prin lege s-a pevazut accesul la profesia de magistrat numai a juristilor din Ministerul Justitiei sau care au lucrat la Parlament chiar si ca bucatar sau cofetar) si discriminatorii promovindu-se o politica de cadre mai mult decat clientelara;
   – Negocierea de catre justitiari a incadrari juridice si a celeritatii solutionarii dosarelor;
   – Crearea unor clanuri care, zadarnicesc infaptuirea actului de justitie prin sustragerea, ascunderea, substituirea sau distrugerea probelor si gestionarea jocurile de interese realizate in combinatie de grefieri, avocati, notari publici, politisti, procurori, judecatori, experti, persoane din structurile de informatii si oameni politici;
   – Crearea de structuri judiciare piramidale din personal ce manifesta obedienta fata de anumite grupuri de interese sau organizatii (politice ori apolitice);
   – Crearea unor proceduri judiciare cu continut confuz, echivoc, care faciliteaza emiterea de speculatii in favoarea infractorilor sau faptuitorilor. (“Persoana care ajuta un hot la savarsirea de infractiuni, se numeste COMPLICE si este pedepsit pentru asta. Daca o alta persoana ajuta acelasi hot dupa ce a savarsit fapta, la ascunderea adevarului se numeste AVOCAT si este platit pentru asta » ceea ce constituie o mare aberatie sau CIUDATENIE JUDICIARA );
   – Comiterea de abuzuri si ilegalitati in aplicarea regimului de detentie, nerespectarea regimului detentiei sub diferite pretexte prin punerea in libertate a detinurilor (sub pretexte medicale), permiterea consumului de droguri sau comiterea traficului ilicit cu diferite produse in penitenciare, mentinerea unor conditii de detentie precare fata de standardele europene etc;
   – In aplicarea actului de justitiei s-a ajuns si la situaţia reala in care, legalul este socotit ilegal si invers. LEGEA ESTE RESPECTATA TOCMAI CA BARIERA numai de “boi”, „leii” sar peste ea, iar „cateii” trec pe sub ea. Solutionarea unor cazuri penale in care sunt implicati “leii”(oameni politici, guvernanti, capi ai lumii interlope) actiunea imediat este categorisita de restul grupului de interese ca fiind vorba despre dosare politice folosindu-se tot felul de mijloace pentru intoxicarea opiniei publice la care isi aduce aportul substantial si coruptia din presa;
   – Procedurile mai putin normale sau nedemocratice, instituite in baza sistemului legislativ rezultat din ratiuni subiective, dusmanoase si egoiste, ce activeaza in societatea romaneasca, batjocoresc cele mai importante categorii sociale sau profesionale fara deosebire de varsta, sex sau grad de instruire. Tot sistemul de norme amagalmat a condus si la aparitia unor “mutanti” sau “degenerati” esuati social precum; “capitalist cu obligatii de comunist”, “capitalist fraudist”,”miliardar de carton”, “impostor cu diplome de studii”, “politician apolitic”, “imbogatiti prin saracirea tarii”, ”interlop beizadea”, “presedinte penal”, “premier penal”, ”primar penal”, ”judecator penal”, “parlamentar penal” “lider de sindicat penal” etc. notiuni cu care statele membre ale UE nu sunt de acord a fi introduse in spatiul comunitar;
   – Sistemul de reglementari superioare (ne mai vorbind de cele inferioare) din punct de vedere al ierarhiei juridice din Romania (a se vedea OUG-rile emise pe banda rulanta) permite emiterea de acte normative in scopul satisfacerii unor interese nelegitime de grup sau individuale, dovedind ca, CORUPTIA ESTE OFICIALIZATA-institutionalizata SI INTRETINUTA DE FACTORII PUTERII;
   – Sistemul legislativ este dezlanat, necorelat si nesistematizat aspecte care ii determina si pe justitiarii de buna credinta sa faca interpretari confuze si precare in detrimentul bunului mers al sistemului judiciar si al interesului public general dar in folosul unei “Justitii de tip SRL”;
   – SITUATIA PRECARA A SISTEMULUI JUDICIAR se datoreaza si nivelului scazut de pregatire(specializare), abilitatilor si inteligentei reduse a unor aparatori ai legii. Cei inteligenti, specialisti si avari fiind platiti cu sume fabuloase sunt atrasi sa lucreze pentru infractori si in sprijinul dezvoltarii criminalitatii, ca avocati, notari, etc profesii liberale ce functioneaza pe principiile CASTELOR sau ale mafiei. Ineficienta justitiei impune printre altele si luarea de masuri prin care ori insistam pentru modificarea procedurilor in sensul de a le simplifica si aduce la nivelul posibilitatilor de gandire si indeminare a justitiarilor existenti sau invers, promovam juristi si specialisti capabili -bine platiti- care au capacitatile de gandire necesare pentru emiterea de judecati de valoare de nivel superior pentru aplicarea corecta si cu operativitate a reglementarilor existente;
   – In prezent activitatile specifice de urmarire si tragere la raspundere penala a persoanelor vinovate de savarsirea infractiunilor de coruptie, a celor asimilate acestora si a infractiunilor in legatura directa cu cele de coruptie, inclusiv pentru fapte de mare coruptie sau mare criminalitate sunt tergiversate, esuate ori ratate datotita nu numai lipsei de profesionalism ci si dependentei justitiei de sistemul politic;
   – Indicatorii de baza ce caracterizeaza eficienta sau randamentul sistemului judiciar romanesc, celeritatea solutionarii dosarelor, numarul cazurilor cu amanari si schimbari de solutii precum si procentajul rechizitoriilor finalizate cu condamnari, reliefeaza din nefericire pentru democratia romaneasca post-decembrista si justitiabili O STARE DE FAPT CATASTROFALA ce ilustreaza realizarea unor cheltuieli judiciare enorme din banul public fara nici o justificare. Din analiza valorilor anuale a indicatorilor mentionati rezulta ca prin politicile adoptate (de factori de decizie extrem de subiectivi cu scopuri ascunse si interese de clan sau de grup) in cadrul sistemului judiciar nu s-a dorit emanciparea sau adaptarea acestuia la cerintele si valorile noului sistem social democratic. Valorile anuale ale indicatorilor statistici mentionati mai arata ca sistemul judiciar este (un amalgam) afectat grav si sub aspectul organizarii institutionale, al functionarii structurilor, al procedurilor interne de lucru utilizate si al gestionarii resurselor (financiare, umane si materiale).
   In Spania, tara cu o populatie si un teritoriu de 4 ori mai mare decat al Romaniei, primul stat din UE unde pentru combaterea coruptiei a fost necesara infiintarea unui parchet (Parchet National Anticoruptie) acesta functioneaza in organigrama cu un nr toatal 50 de persoane, in timp ce in Romania DNA are peste 600 de oameni, de 12 ori mai multi si are un randament foarte scazut in combaterea marii coruptii.
   Combaterea si prevenirea marii infractionalitati in Romania (ca si in Spania privind combaterea coruptiei si respectiv in Italia a crimei organizate) se realizeaza cu structuri judiciare paralele similare procesului de productie industriala. Dovada atesta faptul ca cei care au decis creerea acestor structuri au fost mai intai meseriasi, ucenici in fabrici si uzine si datorita acestor reminiscente au decis sa infiinteze atatea directii, servicii si birouri (centrale,teritoriale)cite articole sunt cuprinse in Codul penal si legile speciale, desi situatia existenta impune pentru eficientizare o organizare a structurilor judiciare pe domenii.
   La nivelul Parchetului General functioneaza Directia Nationala Anticoruptie (DNA) si Directia de Investigare a Infractionalitatii de Crima Organizata si Terorism (DIICOT) si la fiecare Parchet de pe linga curtile de apel (16) se regasesc servicii corespondente, iar in judete birouri (42) desi fenomenele infractionale vizate nu pot fi delimitate teritorial-administrativ, acestea avind caracter spontan, tranzitoriu, zonal sau chiar transfrontalier.
   In cadrul MAI exista de asemenea Directia Generala Anticoruptie (DGA) si Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (DGIPI), care in mod nefavorabil operativitatii au aceiasi configuratie structurala in profil teritorial ca si cele doua directii din cadrul Ministerului Public. Subordonarea D.G.I.P.I si D.G.A. politicului (ministrului) este, mai mult decat daunatoare si fara precedent sau corespondent in tarile din U.E ori cu democratie reala.
   Acest model dambovitean original duce la ineficienta judiciara si mai mult la inspitirea ambelor parti in sensul ca politicul poate decide in procesul de valorificare a informatiei judiciare, iar judiciarul poate santaja factorul politic cu acuzatiile de criminalitate, referitoare la comiterea de abuzuri si ilegalitati.
   Herupismul care a stat la baza hotararilor de infiintare si mai ales de organizare a D.N.A. si D.I.I.C.O.T. apoi de extindere discretionara a structurilor sale centrale si teitoriale denota ca in Romania coruptia si crima organizata sunt socotite fenomene sociale vesnice si continue (fara intrerupere) manifestate la cote maxime.
   La nivelul tarii nu s-a facut niciodata o abordare sistemica referitoare la analiza PREVENIRII in mod sistematic a imoralitatilor si a vulnerabilitatilor privind coruptia de catre MANAGERII autoritatilor publice centrale si teritoriale sau locale (vezi ATOP). Aceasta situatie a determinat pe de o parte cresterea sau intretinerea artificiala a celor doua fenomene de criminalitate, iar pe cealalta parte s-au adoptat mai curand hotarari neitemeiate pentru dezvoltarea organigramelor celor doua structuri ce au ca si consecinte irosirea de resurse si in mod categoric ineficienta operativa.
   Structura organizatorica a celor patru entitati judiciare D.G.I.P.I., D.G.A. din M.A.I. si D.N.A. D.I.I.C.O.T. din cadrul Ministeruilui Public este de tip administrativ si nu operativ asa cum o cere realitatea obiectiva(a se verifica cum sunt organizate si functioneaza asemenea structuri in tari din U.E. Spania respectiv Italia) avand subunitati in fiecare judet unde se mentine la un nivel superior cardasia negocierilor intre faptuitori si justitiari, ceea ce determina interes din partea autoritatilor, pentru mentinerea vesnica a acestor organizatii si nu se vor aplica solutii specifice diminuarii la maxim posibil a criminalitatii.
   In interiorul autoritatilor judiciare mentionate (cu denumiri pompoase) activeaza aceeasi justitiari, care au facut parte din structurile precedente, cu manifestari si atitudini similare de “non – combat” dar pe venituri salriale mult umflate. Situatia existenta favorizeaza doar escaladarea infractionalitatii si risipirea fondurilor bugetare pe apa sambetei cum ar spune Nenea Iancu .
   Structurile teritoriale sunt create si, pentru a pastra obedienta in sistem ori pentru ca deciziile juridice sau verdictele sa fie controlate de anumite grupuri de interese, situatie care afecteaza independenta, integritatea si competenta profesionala a lucratorilor devotati, capabili sau combativi.
   Existenta celor patru institutii, cu forme structurale inadecvate pentru scopul tinta (cu personal selectat in majoritatea cazurilor pe cai oculte ce respecta in majoritatea situatiilor doar principiul clientelismului), genereaza multiple conflicte de competenta si interese ceea ce denota ca de fapt nu se doreste depistarea si pedepsirea infractorilor (modul de actiune in asemenea forme structurale constituie un scenariu hazliu, de mers la vinatoare cu trimbite, clopotei si zurgalai sau pocnind din bici) ci au ca obiectiv festivismul ce trebuie aratat publicului majoritar credul din Romania sau U.E. Prin configuratiile organozatorice existente se realizeaza jecmanirea avutiei tarii si a bugetului national. Toate aceste manopere paguboase se desfasoara in folosul grupurilor de interese neligitime;
   – Numarul clanurilor (formate, din infractori cu cazier, politicieni, judecatori, procurori, avocati, politisti, grefieri, experti si notari, pe principii de rudenie sau de grup bine organizat) existente in sistemul judiciar este semnificativ de mare ceea ce afecteaza toti indicatorii de eficienta si determina in acelasi timp risipirea unor insemnate fonduri bugetare ale statului roman (cei care judeca irational si prost sau carora nu le pasa de consecintele unor verdicte arbitrare date nu sunt pusi sa RASPUNDA ori sa plateasca daunele create).
   Populatia Romaniei in stadiul in care se afla dupa 30 de ani de la evenimentele din 1989 ARE NEVOIE MARE DE DREPTATE “ca necesitate sociala obiectiva” si nu de justitie ca sistem de drept ce functioneaza ca o platforma de aranjamente ale intereselor clasei politice dominante;
   – La zadarnicirea activitatii sistemului judiciar contribuie nu numai modul defectuos al organizarii si functionarii institutiilor abilitate ale statului ci si societatile de badyguarzi (cu obiect de activitate formal) dotate cu tehnica de lupta si de ascultare si firmele de detectivi particulari, care sunt in legatura directa, ilicita, cu membri ai clanurilor apartinind crimei organizate sau “cartite” din justitie ori politie si servicii secrete.
   Infiintarea discretionara de firme constituite in cadrul serviciilor secrete cu scopul declarat de a se efectua supravegheri operative acoperite si care de fapt functioneaza dupa bunul plac al unor farisei aduc si mari prejudicii sistemului judiciar si nu numai ci si ECONOMIEI TARII;
   – Statutul pensionarilor cu pensii de serviciu sau speciale nu este in conformitate cu practicile europene, foarte multi fosti demnitari, justitiari, militari, functionari publici cu statut special care primesc pensii de serviciu-speciale (pentru ca au fost supusi unor interdictii legale de a avea pe timpul activitatii profesionale acces la alte venituri extra-profesionale) nu contine si reglementari speciale de aparare sau protejare a intereselor statului de catre acestia pe perioada (sau in primii 5 ani) cat au calitatea de pensionari.
   Detinatorii multor secrete – inclusiv de stat – ori sunt constituiti direct in grupuri infractionale valorificand ilicit tot felul de ponturi pe diverse piete sau daca nu, lucreaza la vedere ca angajati pentru sustinerea (protectia) unor actori economici nocivi unde se comit infractiuni sau se desfasoara activitati daunatoare bunului mers al societatii. Combinatorilor din aceasta categorie de pensionari care favorizeaza ori sunt depistati ca fac parte din retelele infractionale, intr-o democratie autentica sau tara civilizata, li se anuleaza dreptul de pensie speciala sau de serviciu (a se vedea in tari din UE).
   – Reducerea sau degradarea independentei, integritatii si competentei in exercitarea profesiei, a personalului din, Politie, Justitie, structurile independente de control si alte autoriati ale statului a dus la subminarea capacitatii institutiilor publice de a participa in mod eficient, obiectiv si efectiv la lupta anticoruptie si combaterea marii criminalitatii in general;
   – Existenta in Ro a institutiei ANI demonstreaza sau confirma neputinta (INCOMPETENTA) statului roman, in coparatie cu alte state ale UE , de a stavili sau combate IMORALITATEA sau marele flagel care se numeste CORUPTIE si echivaleaza ca insemnatate in contacararea fenomennului denumit LIPSA de INTEGRITATE cu zicala „influenta razelor de luna asupra galosilor de guma” demonstratie care se face pe un consum bugetar insemnat. ANI este de multe ori acuzata public de atitudine selectiva in depistarea si instrumentarea unor cazuri.
   Atributiile ANI (institutie care are caracteristici functionale BA administrative, BA judiciare) in lumea civilizata dominata de rationalitate si moralitate sunt executate de catre FISC si de catre AVERTIZORUL de INTEGRITATE . FISCUL este cea mai eficienta si exigenta autoritate de stat ce exercita fara scrupule asupra tuturor persoanelor juridice sau fizice (cetatenilor sai) masuri exigente de recuperare a oricarui prejudiciu, indiferint de cauza producerii lui sau neplata vreunui impozit. Obama nu si-a putut numi doi coechipieri, consilieri-experti, la presedentie pentru ca in cazierul lor fiscal aveau mentiuni facute pentru intirzierea cu citeva luni a platii unui impozit anual de 300 dolari, in timp ce in Romania unii asa zisi demnitari sau politruci IMPOSTORI nu numai ca nu platesc impozitele si taxele anuale, dar nici cheltuielile cu utilitatile (apa, caldura, canal, gaze, electricitate, cablu TV, Net, etc) de la numeroasele lor imobile dobintite in cele mai multe cazuri in mod fraudulos.
   Cazurile de INCOMPATIBILITATE si CONFLICT de COMPETENTA in statele civilizate sunt prevazute clar si concis de lege in CODURILE ETICE ale fiecarei institutii, unitati economice cu capital de stat sau autoritati publice . FAPTELE comise de angajati, indiferent de functie sau grad profesional sunt, constatate de catre AVERTIZORUL de INTEGRITATE desemnat de adunarea generala a fiecarei institutie, unitati economice cu capital de stat sau autoritati publice si TOATE acestea sunt sanctionate in mod riguros si obiectiv de catre JUSTITIE si de COMISIA de DISCIPLINA a fiecarei entitati mentionate.
   Avind in vedere diversele cai si mijloace prin care se manifesta IMORALITATEA si INCOMPETENTA de 30 ani in domeniile mentionate se poate concluziona ca cele doua cauze principale au contribuit in mod neasteptat la compromiterea totala a sistemului politic instalat dupa 1989, la deteriorarea relatiilor de incredere ale Romaniei cu statele lumii, distrugerea industriei, turismului si agriculturii, decaderea sistemului de educatie si sanatate si la banalizarea sistemului de justitie, de aparare si ordine publica precum si la cresterea fara nici o justificare a datoriei externe a tarii.
   Lipsa de performanta existenta in organizarea si functionarea statului roman poate conduce sigur, in cel mai scurt timp, la FALIMENT NATIONAL si sa diparem ca NATIUNE.

2. Elaborarea unei Strategii Nationale Anticoruptie trebuie abordata in mod sistemic, incepand cu o analiza diagnostic vis-a-vis de ceea ce s-a intreprins in acest domeniu la nivel national dupa 1989, in baza caruia sa se stabileasca reusitele si nerealizarile. In cazul reusitelor experienta trebuie standardizata si aplicata unitar la nivel national atat in domeniul prevenirii cat si al combaterii coruptiei.
   Pentru esecuri trebuie identificate cauzele obiective si subiective dupa care stabilite solutii optime de realizare a noilor masuri de natura; legislativa si organizatorica.
   Una din cauzele subiective este si aceea ca la nivelul anumitor autoritati si institutii ale statului inca se mai face confuzie intre o fapta cu raspundere disciplinara si cea de coruptie in sensul ca in cazul comiterii unei asemenea infractiuni se pot aplica numai masuri administrative sau disciplinare conf. prev. Codului muncii.
   De asemenea lipsa totala de responsabiltate din partea managementului, institutiilor si autoritatilor publice si private, centrale si locale in abordarea PREVENIRII CORUPTIEI in randul propriilor angajati este o mare realitate “prevenirea lipseste cu desavarsire”.
   CORUPTIA trebuie abordata simultan atat pentru domeniul public cat si cel privat asa cum se mentioneaza in Conventia penala si cea civila a Consiliului Europei. In elaborarea noii strategii este necesar sa se tina cont de de cele doua forme de manifestare a coruptiei si anume ACTIVA si PASIVA.
   In noua strategie vectorul principal de PREVENIRE este recomandabil sa aiba consistenta in instruirea tinerilor din scoli si a adultilor care participa la diferite forme de instruire, unde sa fie predate incepand cu gradinita pana la cursurile de masterat notiuni elementare despre, rusine, bunul simt, etica, moralitate, credinta, solidaritate, civism, drept, etc. iar in cadrul organizatiilor publice sa se impuna functionarea ireprosabila a institutiei “AVERTIZORULUI PUBLIC”.
   COMBATEREA MARII CORUPTII trebuie abordata si in functie de existenta celor trei puteri, legislativa(politica), executiva si judecatoreasca, dar si tinand cont de faptul ca puterea statului este compusa din puterea publica (parlamentari, guvernanti, primari, consilieri si functionari publici) si puterea rezervata formata din puterea judiciara(judecatori si procurori) si puterea de aparare si siguranta nationala(armata, politisti, servicii secrete).
   Important pentru acest capitol este sa se optimizeze la maximum posibil celeritatea si finalitatea judiciara a cauzelor si sa se recupereze prejudiciul intr-un timp cat mai scurt de la data comiterii faptelor.
   Prevenirea si combaterea micii coruptii sa se realizeze prin mijloace si tehnici practice cum sunt folosite de ex. cele din Germania unde in cadrul fiecarei organizatii publice din administratie se aproba anual insusirea individuala a unui maxim din atentiile NEPRETINSE care sunt impozabile. Surplusul de atentii oferit fiecarui functionar public se evidentiaza la camera de colectare de unde se valorifica prin comercializare in folosul organizatiei in cauza. (Metota este acceptata de populatie si se practica in Germania pentru a se pastra relatia de simpatie si buna colaborare intre public, institutii si functionari).
   Mare ATENTIE deoarece Prevenirea si Combaterea CORUPTIEI in Romania a inceput inca din anii ’90. PROIECTELE ANTICORUPTIE derulate si sub asistenta expertilor UE au avut, DIN PACATE, ca finalitate mostruozitatea, rafinarea si sofisticarea METODELOR si MIJLOACELOR de comitere a actelor de coruptie care in cele din urma au condus la generalizarea si cronicizarea INCOMPETENTEI si IMORALITATII in societatea romaneasca. Aceste fenomene grave au generat la randul lor nimic altceva decat disolutia institutiilor statului.
   Mecanismul de Cooperare și Verificare ( M.C.V.) reprezintă un proces de verificare regulată de catre autotitatile U.E. a progreselor pe care România le are în ceea ce privește; 1). reforma sistemului judiciar, 2). corupția și 3).crima organizată. Trebuie retinut ca la 1 ianuarie 2007, momentul în care România a devenit țăra a Uniunii Europene, mai avea de rezolvat anumite obiective, pe care si le-a asumat legate de reforma sistemului judiciar, de reducerea corupției din instituțiile statului și de punerea sub control a crimei organizate.
   In ce priveste reforma sistemului judiciar, independenta justitiei nu este suficient clarificata de asa zisele coduri care sunt cosiderate ca fiind stufoase, nedemocratice, greoaie si dificil de implementat, fiind copiate FARA NOIMA dupa legislatia altor tari. Coruptia si Crima organizata fenomene antisociale ce s-au dezvoltat intr-o interdependenta organica de exceptie, nu sunt supuse nici unui control riguros, sunt imprastiate la diferite structuri DIICOT,DNA, DGA, etc unde o mica parte dintre justitiari sunt in imposibilitatea de a fi combativi in timp ce altii isi vad de treaba impreuna cu fostii si actuali securisti, deghizati in sefi de partide, patroni de baruri, cluburi, comercianti aliati ai clanurilor mafiote si interlopilor.
   ANI nu este nici instanta de judecata nici autoritate administrativa este considerata a fi doar un denuntator sau un sesizor public selectiv.
   Potrivit principiilor europene, in fiecare tara Justitia este independenta, Parchetul General da cuiva raportul unei PUTERI PUBLICE in stat. In Ro, P.G. nu raporteaza nimanui nimic existand riscuri mari de a se regasi in activitatea acestei autoritati situatii motivate sau nemotivate de non combat ori de exercitare a unor abuzuri sau presiuni nejustificate.
   Cand vom intelege ca fraiele puterii politice si economice sunt in mana unor persoane fara CARACTER, fara constiinta si fara scrupule, care nu poseda capacitatea de a-i intelege pe ceilalti, vom privi realitatea intr-o lumina noua fiind vorba de o plaga a raului care se intinde fara dificultati amenintand grav viitorul Ro.
   Pentru a ajunge sa conduca, un IMPOSTOR, un psihopat, un semidoct, unde legile sunt elaborate de TICALOSI pentru hoti si banditi, nu are nevoie de adeziunea majoritatii ci este de ajuns sa fie sprijinit de un grup de interese (MAFIE) care poate prin mijloace meschine neortodoxe sa gadile instinctele primare ale disperatilor, sa “orienteze” si sa conduca “populatia fara orizont” ca pe o turma de animale.
   In Ro EXISTA un mare RISC. Dupa modelul celor STRICATI aflati la putere toata societatea poate fi contaminata cu sceleratii morali si nu numai!

3. Cetatenii rationali ai Romaniei trebuie sa inteleaga ca este necesar, sa se inarmeze cu mai multa tarie si rabdare pentru a osteni si mai mult in vederea cuagularii energiilor pozitive si creative ale neamului romanesc. Sa se activeze societatea in vederea promovarii, unor adevarate elite veritabile in politica, administratie publica si justitie avand la baza principii de competenta si moralitate si care sa posede, spiritul afacerilor publice mult mai dezvoltat decat cel al afacerilor private (fraudiste).
   A face politica, administratie publica si justitie inseamna angajament si responsabilitate. Aceste functii si atribute publice nu au nimic comun cu incompetenta sau imoralitatea, cu amatorismul, submediocritatea ori snobismul dovedit si promovat de “societatea politica postcomunista” ce trebuie declarata “FALIMENTARA”. Acest proces este inevitabil si ireversibil si nu poate fi realizat cu reusita de 100% decat de catre SOCIETATEA CIVILA.
   Numai valorile umane superioare, adevarate, inzestrate cu talent, inteligenta, mestesug competitional, harnicie si moralitate, omenie, sentimente de compasiune, impreuna cu procesul complex de instruire superioara a membrilor societatii pot constituii resursele si caile pasnice sigure si garantate ce pot aduce Romaniei progres si modernitate, caracteristici mult dorite in economie, industrie, agricultura, turism, educatie, sistem de sanatate publica, administratie centrala si locala, justitie etc.
   In contextul celor consemnate, se poate aprecia ca exista la nivel national un semnal de alarma si motive serioase de ingrijorare, intemeiate, deoarece crizei economice si a moralitati interne ce domina poporul roman de 26 de ani i s-a adaugat si cea finanaciar-bancara cauzata de recesiunea mondiala sporind astfel riscul pentru ca Romania sa se apropie cat mai mult si mai repede de FALIMENT.
   Dinamica alarmanta si complexitatea deosebita a faptelor imorale si antisociale de coruptie si ciminalitate organizata manifestate in societatea romaneasca postcomunista, gestionate cu abilitate demagogica de societatea politica impun actiuni ferme, radicale din partea tuturor membrilor societatii, de buna credinta.
   La nivel natioanl sunt necesare eforturi umane si materiale deosebite in a determina autoritatile abilitate sa se (auto)perfectioneze si sa intensifice actiunile de prevenire si combatere a fenomenelor antisociale grave, in mod special SISTEMUL JUDICIAR, aflat in stadiul de “paralizie”, trebuie sa functioneze normal, corespunzator civilizatiei si ordinii publice care exista in randul natiunilor europene mult ravnite de noi.
   Problemele privind marea coruptie, criminalitatea organizata, imoralitatea nationala si disolutia institutiilor statului trebuie analizate temeinic, lucid si rational de fiecare organizatie publica, politica responsabila ori civica si de catre cetatenii romani cu discernamat nealterat, carora le pasa de situatia dezastroasa in care se gaseste natiunea romana. Aceste obiective de importanta istorica majora trebuie implementate, in structura Strategiei de Securitate Nationala si de Aparare a Suveranitatii Nationale precum si in cea referitoare la definitivarea integrarii Romaniei in UE ,ca factori de mare risc.
   Romania în toate timpurile sale istorice a avut nevoie de OAMENI de STAT cu vocatie, talent si daruire pentru interesul general. Acum mai mult ca oricand trebuie sa fie depuse eforturi concertate, atat din partea OAMENILOR POLITICI care pot dovedi CARACTER, CLAR VIZIUNE, CAPABILITATE si BUNA CREDINTA (ce lipsesc cu desavarsire) cat si din partea celor mai iluminati romani apolitici ai SOCIETATII CIVILE, pentru a concentra energiile pozitive la nivel national si a pune în operă gandirile si proiectele lor valoroase in vederea REDRESARII ROMANIEI care de 26 de ani datorita, IMORALITATII, SUBMEDIOCRITATII si IMATURITATII din SISTEMUL POLITIC, se află într-o continuă prăbuşire ABISALA.

5. DESPRE CORUPTIA DIN SISTEMUL JUDICIAR

   A vorbi în contextul unei analize a sistemului judiciar de astăzi despre vechiul Drept roman poate părea fie o excentricitate, fie un demers inutil. Adagiul ,,Fiat justitia, pereat mundus!” este considerat de marea majoritate a contemporanilor drept o exagerare creată de nişte oameni care au trăit acum 2000 de ani: justiţia nu poate merge atât de departe încât să conducă la ,,pieirea lumii”: dacă piere lumea nu va mai exista, în mod firesc, nici justiţia… Şi totuşi, nu cumva ,,lumea riscă să piară”, mai degrabă, din cauza injustiţiei?
   Justiţia ideală nu poate aparţine societăţii umane. Nici măcar justiţia perfectă. Un ideal, însă, poate fi, dacă nu atins, măcar urmărit. Iar idealul unei societăţi în care magistratul corupt, magistratul lipsit de imparţialitate (din cauza temerii de răspundere sau din cauza temerii faţă de factorul politic) sau magistratul incompetent să fie cantităţi neglijabile sau simple accidente nu ar trebui să ni se pară o utopie. Aplicarea regulilor juridice trebuie să se facă în lumina unui drept just-care trebuie să reflecte viziunea legiuitorului chemat să fixeze cadrul formal pentru a asigura domnia lesnicioasă a justiţiei în viaţa concretă: legea nu poate fi plasată însă deasupra justiţiei, căci dreptul nu decurge din lege, ci legea din drept, iar societatea nu are nevoie de un drept pur şi simplu, ci de un drept just.
   Corupţia din sistemul judiciar distorsionează rostul justiţiei în societate, acela de garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în cadrul cărora dreptul la un proces echitabil constituie principiul fundamental al preeminenţei dreptului, fiind cu atât mai dăunătoare cu cât este favorizată de persoanele învestite cu încrederea societăţii în lupta pentru eradicarea flagelului corupţiei: în esenţă, printr-o suită de acţiuni, exempli gratia primirea de foloase necuvenite, trafic de influenţă, intimidare, judecătorii sau procurorii sunt tentaţi să uite valenţele adagiului care şi-a conservat perenitatea de peste 2000 de ani: ,,Jura non singulas, sed generaliter constituuns” (Ulpian).
   Interpretarea sintagmei corupţiei în sistemul judiciar trebuie să se facă lato sensu, intrând în sfera acesteia toate actele din sfera justiţiei prin care se deturnează interesul public în scopul satisfacerii unui interes personal. Trebuie să includem în această sferă şi activitatea personalului auxiliar, mai expus decât magistraţii la contactul cu justiţiabilii, dar şi a participanţilor la proces.
   O atenţie particulară trebuie acordată monitorizării soluţiilor judecătorilor de la instanţele superioare, ale căror decizii rămân definitive sau irevocabile, deoarece, în lumina acquis- ului comunitar, sunt considerate ,,persoane expuse politic”.

   A.Reflecţii privind cauzele perpetuării corupţiei în
   sistemul judiciar

   Corupţia sistemului judiciar afectează în principal evoluţia statului de drept (justiţia reprezintă într-o democraţie liberală o putere în stat) şi, în subsidiar, prestigiul şi activitatea magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legilor şi a deontologiei profesionale. În numeroase situaţii magistraţii care activează în sistemul judiciar românesc sunt acuzaţi fie de fapte de corupţie, fie de încălcarea obligaţiei de a fi imparţiali, fie de neglijenţă sau lipsă de pregătire profesională; în opinia noastră, corupţia magistraţilor este principala cauză care afectează eficienţa şi credibilitatea justiţiei. Barometrul global realizat de ONG-uri nu s-a schimbat prea mult în ultimii trei ani, reflectând un grad înalt de percepţie a corupţiei existente în sistemul judiciar, de natură să ridice serioase semne de întrebare privind însăşi existenţa independenţei magistraţilor.
   Cauzele acestui flagel, multiple şi complexe, nu îi vor putea, în niciun caz, justifica legitimitatea. Totuşi, se cuvine aratat că germenii corupţiei, precum remuneraţia necorespunzătoare, neclaritatea legilor, inexistenţa unui control al societăţii asupra soluţiilor pronunţate, lacune procedurale – exemple gratia, nesancţionarea abuzului de drept de Codul de procedură penală, toleranţa societăţii civile faţă de existenţa corupţiei, teama de unii lideri politici, de judecători de la curţile superioare, de organele de conducere, de mass-media, ameninţările şi influenţele exterioare se manifestă pe fundalul unui context istoric şi politic extrem de fragil: după sfârşitul anului 1989, promovarea si expansiunea amatorismului si a incompetentei în poziţii – cheie in viata economică, socială si politică, dublate de o conjunctură internaţională extrem de complicată (destrămarea regimurilor totalitare în ţările vecine, conflictul armat din fosta Iugoslavie), au permis infiltrarea în spaţiul carpato – danubiano – pontic atât a criminalităţii gulerelor albe, dar şi a crimei organizate, aducătoare de profituri uriaşe. Se cuvine, ab initio, să subliniem aici şi legătura indisolubilă care există între flagelul spălării banilor si corupţie. In spaţiul carpato-danubiano-pontic, fenomenul complex al corupţiei judiciare s-a dezvoltat, mai ales, din cauza acelui vid legislativ care a generat o întreagă degringoladă economică, fapt de natură să contureze, în societatea românească, o nouă personalitate: tipologia acelui magistrat “Homo economicus”- hrăpăreţ, necinstit, agresiv, incapabil sa recunoască valoarea unor norme legale sau morale.
   În opinia noastră, o primă cauză a corupţiei judiciare o constituie evidenta lipsă a probităţii morale de care dau dovadă unii magistraţi. O altă cauză care favorizează apariţia faptelor de corupţie o constituie siguranţa pe care o au anumiţi magistraţi că nu vor fi depistaţi sau nu vor fi traşi la răspundere, dosarele muşamalizându-se. Se ajunge la o situaţie jenantă pentru întregul corp profesional: în loc ca persoanele vinovate de încălcarea gravă a legii penale să fie aspru sancţionate (cu respectarea legii şi a tuturor garanţiilor procesuale, evident) acestea sunt apărate, în numele unei solidarităţi profesionale greşit înţelese.
   O altă cauză a corupţiei judiciare, încălcarea obligaţiei de imparţialitate, se manifestă, de foarte multe ori, prin antepronunţări care afectează în mod grav credibilitatea actului de justiţie. Distinct de acest aspect, încălcarea obligaţiei de a fi imparţial se petrece de foarte multe ori la presiunea factorului politic. Judecătorul devine timid sau timorat şi nu mai ia în calcul faptul că uneori o soluţie legală poate deranja structurile puterii sau poate nemulţumi în mod grav opinia publică. Magistratul uită faptul că scopul şi menirea lui nu sunt acelea de a da soluţii ,,cuminţi”, ,,care să nu provoace tulburare”, ci sunt aplicarea legii în litera şi în spiritul ei. În unele dosare, anumiţi magistraţi caută nereguli de procedură pentru a putea desfiinţa cu trimitere sau casa cu trimitere ori, mai rău, pentru a restitui cauza la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale (deşi nu există temeiuri pentru aceasta).
   Rezultatele unor asemenea atitudini se văd atunci când magistraţii sunt obligaţi să redeschidă un caz ca urmare a unei hotărâri de condamnare a statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Exemplul dosarului falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor în care reînceperea urmăririi penale a fost hotărâtă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este elocvent în sensul celor descrise mai sus. Neglijenţa şi slaba pregătire a unor magistraţi sunt cauzate de factori precum: absenţa unui real proces de formare continuă, apariţia automulţumirei şi nu în ultimul rând supraîncărcarea rolului instanţelor ca urmare a marelui deficit atât de judecători cât şi de personal auxiliar.
   Sintetizând, considerăm că se impune să evidenţiem drept cauze principale care conduc la perpetuarea corupţiei în sistemul judiciar:
   – 1. existenţa unor influenţe din sfera politicului sau executivului, dar şi a altor presiuni în activitatea justiţiei, parchetelor şi a organelor de cercetare penală;
   – 2. precaritatea condiţiilor în care magistraţii şi personalul auxiliar îşi desfăşoară activitatea (în această categorie intră supraaglomerarea instanţelor, lipsa dotărilor tehnice corespunzătoare, lipsa personalului auxiliar specializat, salarizarea necorespunzătoare a magistraţilor şi a personalului auxiliar) corelate cu incompetenţa şi lipsa de principii morale a unor magistraţi;
   – 3. lipsa cadrului legal adecvat de reducere a stimulentelor economice care favorizează corupţia generat de neincriminarea îmbogăţirii licite în legislaţia noastră penală, reticenţe în abandonarea interpretării tradiţionale, ad literam, a disp. art. 44 alin.8 din Constituţie, potrivit cu care „Caracterul licit al averii se prezumă”, insuficienta pregătire a unor magistraţi în domeniul investigării infracţiunilor din sfera dreptului penal al afacerilor.

   B.Consideraţii privind unele soluţii practice ce ar putea fi adoptate pentru eradicarea flagelului corupţiei în sistemul judiciar;

   Pornind de la premisa potrivit căreia legislaţia oricărei politici publice anticorupţie trebuie să se axeze pe doi piloni esenţiali:dreptul material (normele care reglementează conduita legal şi moral dezirabilă) şi normele de drept procedural (normele care reglementează instituţia şi procedurile de aplicare), pe baza acestor piloni putându-se construi practicile instituţionale care asigură eficienţa şi eficacitatea, ori insuccesul politicii publice, ne propunem să evidenţiem planuri în vederea îmbunătăţirii activităţii magistraţilor. Distinct de cazurile de corupţie unde, sub rezerva probaţiunii, cauzele şi mijloacele de luptă împotriva acestora sunt relativ uşor de delimitat, ştirbirea imparţialităţii magistraţilor reprezintă un aspect mult mai complex (imparţialitatea implică o sferă mai largă decât respectarea obligaţiei de a nu săvârşi acte sau fapte de corupţie).
   În vederea asigurării unei adevărate reforme în justiţie, având drept principală consecinţă îmbunătăţirea aspectelor menţionate mai sus, consider că se impun următoarele soluţii care să privească:
   – 1. promovarea imparţialităţii judecătorilor şi a menţinerii la cele mai înalte standarde a probităţii morale a acestora;
   – 2. ameliorarea condiţiilor economice în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea;
   – 3. reducerea stimulentelor economice ale comiterii unor acte de corupţie în sistem.
   Probitatea morală a magistraţilor reprezintă un deziderat care trebuie urmărit începând cu reformarea învăţământului juridic. Însă trebuie urmărită şi asigurarea unei perfecţionări continue adecvate a magistraţilor. Nu este mai puţin adevărat că moralitatea reprezintă o atitudine subiectivă a magistraţilor.,,Îmbunătăţirea moralităţii” magistraţilor reprezintă un proces care ţine mai degrabă de factorul educaţional. O persoană care prezintă anumite ,,tare” educaţionale nu se poate schimba foarte uşor. În această situaţie se pune foarte serios problema unor teste care să conducă la stabilirea ,,profilului moral” al candidatului la concursul de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii sau la concursul de admitere în magistratură.
   Imparţialitatea judecătorilor reprezintă un adevărat principiu cu valoare constituţională, legală dar şi deontologică care trebuie apărat la modul absolut, împotriva oricăror ingerinţe. Presiunile factorului politic şi presiunile mass media trebuie să nu îl influenţeze pe magistrat în adoptarea soluţiei temeinice şi legale.
   Rezistenţa magistraţilor la presiunile factorului politic poate fi realizată numai printr-o întărire a corpului professional şi printr-o asigurare a unei protecţii efective împotriva ducerii la îndeplinire a oricărui act de ameninţare sau de constrîngere din partea puterii politice, în paralel cu asigurarea unei protecţii a magistraţilor împotriva ameninţărilor care provin din mediul infracţional sau din mediul crimei organizate. Propunem introducerea unor sancţiuni aspre împotriva acestor presiuni; în ceea ce priveşte presiunile mediatice execitate de mass-media trebuie respectate standardele impuse de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recunoscându-i-se Mass-mediei dreptul de a exagera şi de a provoca.
   Pe de altă parte, infracţiunile de corupţie sunt, prin excelenţă infracţiuni predicat pentru cea de spălare de bani. Săvârşirea unor fapte de corupţie generează beneficii materiale ilegale, care pentru a putea fi folosite de făptuitor trebuie spălate, curăţate. Pornindu-se de la premisa corectei înţelegeri a profilului criminologic al infractorului financiar, în domeniul investigării acestor infracţiuni, magistraţii ar trebui să pună accentul nu atât pe restrângerea libertăţii individuale – condiţie sine qua non pentru restabilirea ordinii de drept, a prevenţiei generale şi speciale ci pe aplicarea unei noi politici de control social axate pe confiscarea bunurilor obţinute în mod fraudulos. Prin aplicarea noului model de combatere a infracţiunilor generatoare de profit la investigarea infracţiunilor de corupţie, autorităţile judiciare urmăresc, în mod implicit, reducerea stimulentelor economice care favorizează corupţia, deoarece, în mod logic, creşterea probabilităţii de a fi prins după săvârşirea faptelor de corupţie ar spori considerabil costul acestor fapte antisociale şi în final ar duce la diminuarea numărului de asemenea acte comise.
   Aplicarea regimului juridic utilizat în investigarea infracţiunii de spălare a banilor în domeniul anticorupţie este justificată, în opinia noastră, de împrejurarea că cele mai multe fapte de corupţie sunt infracţiuni corelative, caracterizate pe consimţământul părţilor implicate, organele judiciare putând lua cunoştinţă numai printr-un denunţ al părţii nemulţumite de rezultatele înţelegerii, pentru a putea beneficia de impunitate dacă denunţul a avut loc înainte de începerea urmăririi penale pentru fapta săvârşită. Pe de altă parte, ar trebui creat cadrul legal pentru ca şi Agenţia Naţională de Integritate să beneficieze de verificările Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Nu în ultimul rând, vor trebui înlăturate problemele ce vor generate de monitorizarea persoanelor expuse politic.
   Cu siguranţă, formarea continuă a magistraţilor în domeniul dreptului penal al afacerilor, dar şi pregătirea temeinică a acestora contribuie la atingerea acestor deziderate. Rămâne de analizat, în viitor, în ce măsură judecătorii de instrucţie ar putea eradica restituirile la Parchet pentru refacerea urmăririi penale şi vor potenţa sentimentul de încredere al justiţiabilului în înfăptuirea actului de justiţie.

   C. Consideraţii finale privind rolul magistraţilor în eradicarea corupţiei din sistemul judiciar.

   Aşteptările, vizează, în principal, sporirea încrederii populaţiei în actul de justiţie în general şi în magistraţi în special. Acest rezultat este foarte important deoarece justiţia nu trebuie să fie elitistă, închisă într-un turn de fildeş, ci aproape de cetăţean şi în folosul cetăţeanului. Justiţia reprezintă o putere în stat dar o putere de o natură aparte. Cetăţeanul deţine un control asupra puterii executive şi a celei legislative, votul de blam împotriva acestora putând fi arătat cu ocazia procesului electoral. În ceea ce priveşte justiţia, cetăţeanul nu o poate sancţiona electoral astfel încât reforma este evident că trebuie să plece din interiorul justiţie, în colaborare cu societatea civilă.
   Un alt rezultat aşteptat îl constituie creşterea eficienţei actului de justiţie. Este evident că nu poate fi concepută o justiţie care să mulţumească marea majoritate a justiţiabililor. Dar o justiţie care să aibă mai puţine hotărâri desfiinţate sau casate de către instanţele de control judiciar poate fi concepută. Crearea unei practici judiciare unitare ar putea elimina unele suspiciuni în înfăptuirea actului de justiţie, deoarece nu există certitudinea că soluţiile pronunţate de instanţele de control judiciar sunt cele legale.
   Un al treilea rezultat pe care l-am dori a fi atins vizează întărirea democraţiei şi a statului de drept. Poate părea un deziderat prea general sau prea utopic dar este evident că şi celelalte două puteri ale statului ca şi întreaga societate funcţionează mai bine sau mai rău şi în funcţie de puterea judecătorească. Puterea judecătorească trebuie să fie model pentru celelalte puteri ale statului iar reformarea societăţii să plece şi de la puterea judecătorească. Societăţile în care justiţia este un model şi un exemplu sunt societăţi prospere, în care democraţia liberală este pe deplin consolidată. Parafrazându-l pe Blaise Pascal, conchidem prin a arăta că “este drept ca ceea ce e just sa fie urmat”: reforma în sistemul judiciar presupune mutaţii în toate palierele sistemului, în acest, atenţia trebuie concentrata asupra următoarelor reflecţii: justiţia fără forţă e neputincioasă; puterea fără justiţie e tiranică; forţa fără justiţie e condamnabilă. Având în vedere considerentele mai sus expuse, pentru combaterea flagelurilor spălării banilor si corupţiei, trebuie sa punem la un loc justiţia si forţa pentru a face ca ceea ce e drept sa fie si puternic si ceea ce-i puternic să fie şi drept. Acţionând pentru atingerea acestor deziderate, ne implicăm în procesul de rezidire al fiinţei naţionale, înlăturăm sentimentul de uitare de sine al poporului nostru, pasivitatea şi indiferenţa des întâlnite în viaţa socială.

6. bla

   • Bla-bla

Comments are closed.