Avem un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii! Asta este placa dupa care danseaza o Romanie intreaga de atata vreme. Desigur, cel putin din vedere al securitatii nationale, acest parteneriat este practic singurul care ne-a scapat pana acum din „ghearele” tot mai ascutite ale Federatiei Ruse. Insa ce ne facem cu parteneriatul economic, care o fi el sublim, dar aproape ca lipseste cu desavarsire, din moment ce ditamai Statele Unite ale Americii ocupa abia locul 18 in clasamentul investitorilor straini in Romania.
Iata insa ca foaia este pe cale sa se schimbe si deja delegatii tot mai importante formate din managerii celor mai reprezentative companii americane iau cu asalt Bucurestiul. Acolo unde „guvernul Grindeanu” a fost „reevaluat” de urgenta, imediat ce s-a aflat ca prin viitorul Fond Suveran de Dezvoltare si Investitii, partea romana va pune la bataie zece miliarde de euro pentru derularea catorva mari proiecte. Marea problema este insa ca guvernantii nostri ezita inca sa adopte o pozitie transanta si sa negocieze strict in interesul Romaniei. Riscand astfel sa fie prins intr-o „zona gri” ce se poate dovedi mai mult decat paguboasa. Pentru ca, in acest moment, la americani se schimba liniile. Atat in administratie, cat si in servicii si mediul de afaceri. Iar cel mai bun exemplu este ca, in timp ce la Palatul Victoria, presedintele Consiliului de Afaceri Romano – American (AMRO), Eric Stewart cerea schimbari radicale in strategia guvernamentala privind energia, la Washington, presedintele Donald Trump semna un „decret istoric” privind independenta energetica si prin care se renunta la inchiderea minelor americane de carbune.
Culmea, tocmai dupa ce, la presiunea americanilor care administreaza Fondul Proprietatea, guvernul Romaniei acceptase sa inchida noi mine si sa dea afara mii de persoane din zone cu un grad al somajului oricum urias…
To do list
Mare scandal mare ca Eric Stewart, presedintele Consiliului de Afaceri Americano – Roman (AMRO) i-ar fi dat lui Sorin Grindeanu cu „to do list”-ul in cap, cerand autoritatilor romane adoptarea de noi masuri legislative in domeniile energiei, transporturilor si apararii.
Premierul roman neaga vehement, subliniind ca este vorba despre niste simple recomandari, ci in niciun caz de vreo „foaie de parcurs”, asa ca opinia publica romaneasca, aidoma clasei politice, a si gasit un nou motiv de „fracturare”. Ceea ce demonstreaza, o data in plus, ca nu dam inca semne ca ne vom face bine prea curand. Pentru ca, in loc sa fie sprijinite demersurile fara precedent prin care unele dintre cele mai mari companii americane si din lume sunt aproape sa vina in Romania si sa investeasca sume fabuloase aici, deja s-a creat o adevarata „isterie” de ce a acceptat Grindeanu scrisoarea de la AMRO. Care, culmea, ii era adresata si presedintelui american Donald Trump. Asa ca ne-am ofuscat de mama focului pe aceasta tema, in loc sa ne intrebam, de exemplu, de ce am cedat atit de repede si am fost de acord, ca si Guvern, cu trimiterea in somaj a 1.000 de angajati de la CEO Oltenia, plus trimiterea altor cateva mii de mineri pe „lista neagra” a restructurarilor. Si totul doar pentru ca americanii de la Frankin Templeton Investments au batut cu pumnul in masa ca vor dividende mai mari pentru actionarii lor, asa ca banii de salarii vor fi sacrificati strict in acest sens.
Razboiul carbunelui!
Dupa cum a aratat-o si seria de dezvaluiri din „National”, autoritatile de la Bucuresti nu s-au opus prea mult in fata cererilor intempestive a reprezentantilor Franklin Templeton Investments, care au cerut guvernului sa reduca fondurile de salarii de la Complexul Energetic Oltenia si de la alte unitati miniere si energetice pentru ca astfel sa se poata acorda dividente mai mari actionarilor americani.
Iar unii ministri si alti demnitari s-au pierdut, gasindu-si perpetua scuza ca „asa vor americanii”. Numai ca, surpriza, in timp ce noi inchidem minele de carbune, peste tot in lume acest tip de combustibil este din nou la mare moda. Si lucrurile sunt cat se poate de clare in acest sens tocmai in Statele Unite ale Americii, acolo unde presedintele Donald Trump a semnat un decret privind siguranta energetica, anuntand astfel oficial ca „pune capat razboiului impotriva carbunelui”. Asta dupa ce 30 de state americane blocasera in justitie proiectul declansat in mandatul lui Barack Obama si prin care se incercase inchiderea minelor de carbune. Numai ca Donald Trump a declarat ca nu se va mai inchide nicio mina, subliniind ca „ ne plac minerii si vom produce carbune american pentru a da de lucru industriei americane”! Pai si intre cele doua pozitii americane, Guvernul Romaniei pe care va merge? Pentru ca, odata si odata, va trebui si Sorin Grindeanu si ceilalti lideri ai actualei coalitii de guvernamant sa se decida odata daca se baricadeaza pe „linia Trump” sau se merge tot pe mana „globalistilor”. Pentru ca altfel riscam sa fim din nou prinsi intre linii. Si, in loc sa atragem investitiile americane de care industria romaneasca are nevoie ca de aer, dupa ce a fost vlaguita de multinationalele franco-germane, am putea sa ramanem din nou doar sa executam „to do list”-ul, fara a mai si beneficia, economic vorbind, de pe urmele acestui parteneriat strategic…
