Nici macar cei mai intimi prieteni ai lui ”Mitica” nu au inca habar ce l-a ”mancat” pe generalul Dumitru Dumbrava sa recunoasca ”de buna voie si nesilit de nimeni” nu doar existenta, dar si crearea si ”arendarea” de acum celebrelor ”campuri tactice”. Cele care ulterior au produs un adevarat cutremur in Justitie, cum nu a mai fost altul pana acum. Iata insa ca informatiile intrate in posesia noastra arata ca ”tsunami”-ul din Justitie poate avea acum o replica cel putin de aceeasi intensitate si in Sanatate!
Pentru ca, ei bine, de la sfarsitul anului 2013, dar mai ales incepand cu 2014, Sanatatea a intrat si ea, alaturi de Justitie, in sfera preocuparilor aceluiasi general Dumbrava. Cel care nu avea nicio sfiala din a ”descinde” ca la el acasa, cand avea chef, uneori insotit chiar de fostul coleg, generalul Dumitru Cocoru, la sediul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Acolo unde dupa cum reiese dintr-un raport contrainformativ incendiar aflat in posesia noastra, dupa niscai ”politeturi” cu sefii CNAS, generalul Dumbrava, nimeni altul decat creatorul ”campurilor tactice” din Justitie s-ar fi asezat ore intregi in fata computerelor din cadrul Directiei Tehnologia Informatiei, navigand extrem de interesat prin baza de date a CNAS-ului!
Structura de care raspundea deja ”pe persoana fizica” generalul Dumbrava. Si care la un moment dat, deloc surprinzator pentru initiatii sistemului a fost transformata in ”tinta in miscare” de catre procuroarea anticoruptie Florentina Mirica, aceasta afirmandu-se in ”lumea buna” a DNA-ului tocmai cu acest dosar intens mediatizat al ”fraudelor de la CNAS”. Dar care acum tinde nu doar sa se fasaie pe zi ce trece si cu fiecare noua audiere, dar chiar sa scoata la iveala amanunte absolut halucinante privind modul cum a fost ”semanat” acest dosar tocmai pe ”campul tactic” al generalului Dumitru Dumbrava.
Fascinat de baza de date
Dincolo de cele nu mai putin de 200 milioane de euro la cat a ajuns sa coste pana la urma sistemul SIUI si in ciuda controverselor din jurul functionarii acestuia, iata ca baza de date a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate are totusi farmecul sau. Ce-i drept, nu pentru oricine, ci doar pentru generalul Dumitru Dumbrava, cel care ani de zile si-ar fi facut un adevarat hobby din studierea cu abnegatie a bazei de date securizate din computerele Directiei de Tehnologia Informatiei a CNAS.
Structura unde, desi la conducere s-au perindat diversi directori ca Mihai Bejat, Liviu Nicolescu sau Andrei Iordan, specialistii se obisnuisera deja cu vizitele ”colegului” lor Dumitru Dumbrava, fara a stiu insa musai numele si mai ales gradul acestuia.
Mai ales ca generalul, care in ciuda problematicii complexe a managerierii campurilor tactice din Justitie iata ca isi facea timp aproape saptamanal si pentru ”campul” din Sanatate nu deranja pe nimeni. Astfel ca dupa cafeluta bauta la seful al mare se ducea glont la ”mereu fascinantul” computer cu baza nationala de date.
Comoara informativa
In fapt o adevarata comoara informativa, care poate oferi oricand ”patologiile” pe nivel national, regional sau judetean. Cum ar fi cati bolnavi de diabet sunt inregistrati si drept urmare cate medicamente ”specifice” ar fi bine de importat, asta ca sa dam doar un singur exemplu. Date pe care orice firma din domeniul pharma care se respecta o poate transforma oricand intr-o adevarata mina de aur.
Mirica, 20 de milioane dintr-un foc
Numai ca, tocmai in timp ce generalul Dumbrava se arata fascinat de sistemul SIUI, procuroarea Florentina Mirica ”rupea tara in doua” prin dosarul ”Fraude la CNAS”, unde odata cu impunerea sechestrului asigurator stabilea un prejudiciu de 20 milioane!
Adica exact suma totala a decontarii serviciilor firmelor specializate in ingrijirea la domiciliu a bolnavilor. Pentru ca, de, asa se pare ca se stabileau prejudiciile pe atunci la DNA, fara niciun fel de expertiza contabila, desi aceasta a fost ceruta de nenumarate ori chiar de firmele vizate. Ce-i drept, atunci subiectul a dat bine ”pe sticla”. Dar acum, dupa cum vom dezvalui in curand, documentele intrate in posesia noastra cam fac ”tandari” acest dosar care iata ca poate produce un neasteptat efect de bumerang pentru ”baietii destepti” din spatele sau, indiferent de barca politica in care s-ar afla acum. Mai ales ca, surprinzator sau nu, mandatele au fost puse in aplicare de DOS….
Mai lipsesc multe somități din puzzle: petrică a lu toboșaru dimpreună cu gelu de olt…preluați pe PF de promițătorul văduv răreșel (ăl de zice să îl puie pe el că se pricepe la batiste și țambaluri). Mitică bea cafeaua …dar semănătorii erau alții 🙂
salut!
Adevar mare graieste acest articol! Sper sa iese la iveala acel „camp tactic” creat in jurul acelui sistem informatic (cam scump acest sistem – 200 mil.OIRO) care prezinta foarte mult interes.
Poate ies la iveala cati acoperiti erau prin aceea institutie ( MB, LN…… ca tot au fost pomeniti in articol) sau alti care au plecat si sunt pe functii inalte.
Poate ne spune cineva pentru cine erau prelucrate datele extrase ( pe persoana fizica sau pe persoana juridica) din SIUI!
Sau IN BAZA LA CE ERAU DATE DATE DIN SISTEMUL INFORMATIC!
Avem incredere ca o sa continuati sa scoateti la iveala „SEMANATORII”, „BATISTELE” sau „TAMBALURILE” la care au cantat sau mai canta „petrica a lu tobosaru” sau „gelu de Olt” sau „MITCA”
Sper ca acesta nu verifica anumite decontări, sau medicamente…. pentru stabilirea anumitor comisioane, nici nu știe ce sunt acestea. Ca sa nu fie păcălit. Era foarte vigilent cu ce sume urma sa primească în bugetul propriu. Nu cel național. Trădător este puțin spus ciordit or national alături de Codlea practică începută pe vremea lui Maior când au transformat instituția națională în Srl propriu de ciordeli. Cică luptau împotriva corupției. Luptau pentru ciordeli și furaciuni și cine le stricau ploile erau executați cu complicitatea lck marea luptătoare anticorupție, lupul care păzea oile
O fabulă porcească
Un porc, precum toți porcii din coadă până-n rât,
grohăitor din fire, și lacom, și urât,
un porc ce toată viața, banală, de godac,
și-a îngrijit doar burta, rămas, la duh, sărac,
ajunse, dintr-o dată, printr-un ciudat noroc,
în cocină să fie stăpân suprem pe troc!
Această veste sumbră se răspândi de-ndată…
Porcimea, indignată, confuză și mirată,
se agita, buimacă, parcă nevrând să creadă
că așa porc ajunse întâiul în ogradă.
Cum de a fost posibil? Ce stranie-ntâmplare
șef peste porci îl puse pe porcul cel mai mare?
Cum?, se-ntrebau bătrânii, care-l știau de mic,
s-ajungă tocmai porcul acesta, de nimic,
un leneș, un fățarnic, parșiv, pervers și hoț
s-ajungă, fără muncă, mai mare peste toți?
Ce fapte-l recomandă? Și cine l-a propus,
așa, ca peste noapte, să urce-atât de sus?
Că, după cum se știe, n-a fost niciun congres
în care, democratic, să fie Cel Ales!
Așa că indignarea era îndreptățită,
unii vorbeau, pe față, de fraudă și mită,
alții, mai slabi de înger, și mai fricoși cu firea,
în șoaptă și cu teamă-și spuneau nemulțumirea.
,,Așa ceva”, strigară bătrânii, „nu se poate!
Nici porcii nu suportă atâta nedreptate!
Ce face porcul ăsta, e-o mare mișelie,
nu s-a văzut pe lume atâta porcărie!
Și-a pus în funcții frații, amantele, nepoții,
și vor să ne conducă dând legi noaptea, ca hoții!
L-a îmbătat puterea, și crede că-i etern,
parcă în joacă schimbă guvern după guvern,
pe premieri îi schimbă cum vrea, fără motiv,
pe unul că-i prea tânăr, pe altul că-i bețiv,
iar ultima numire e cinică, e gafă,
vrea să o promoveze, iertați-mă, pe scroafă…
Păi, pentru ce murirăm atâtea generații
spre înflorirea scumpei, măreței noastre nații?
Și-apoi, cinstit, prieteni, de unde-atâta fală
să aibă porcul ăsta venit în Capitală
cu cei din urmă membri ai Marelui Partid ?
El declanșă-n porcime războiul fratricid!
De-aceea, cred, e vremea, cu toții, să jurăm
în fața imposturii să nu capitulăm!
Decât o viață-nfrântă, cu lacăte pe gură,
sfârșim, mai demn, prin luptă, în oala cu untură!,,
Așa vorbi decanul de vârstă. Sus și tare,
nemulțumirea obștei o spuse-n vorbe clare.
Si-alăturea de dânsul, cu și mai mare frondă,
rosti cuvinte grele o primadonă blondă,
vorbea cu-nverșunare, vărsând așa venin
că-l îndemna la luptă pe cel mai bleg suin.
Așa că hotărâră să pună de-o scrisoare,
un manifest prin care să-ncerce o schimbare
și-n mintea lor crezură că porcul o să fie
schimbat prin vot politic – doar e democrație!
Dar porcul nostru nu e orice godac, din curte!
El știe bine vorba, mieroasă, cum se-nvârte,
știe cuvinte, fraze, ales meșteșugite,
e as în șiretlicuri cu artă ticluite.
El știe că, oriunde, spre-a sta mereu în față,
nu faptele, ci vorba e importantă-n viață.
Așa că porcul nostru își lustruise gura,
și-a parfumat șoriciul, și-a dres grohăitura,
și-a dat cu gel pe ceafă, după urechi și față,
și-a pus la gât cravată și și-a lăsat mustață
și începu cu vorbe de miere să vorbească,
încrezător că știe mulțimea s-o prostească
,,Tovarăși, dragi prieteni, prea bunii mei confrați,
vă rog prietenește să nu mai guițați,
eu stau în fața voastră și sufletu-mi se frânge,
că nu ne înțelegem noi, frați de-același sânge,
au nu-nțelegeți, oare, că totu-i o-ncercare,
prin care adversarii voiesc să ne omoare,
e simplu, dacă faceți doar niște supoziții,
vedeți că-n toate-i mâna meschinei opoziții.
Dacă nu strângem rândul, ne paște un măcel,
că împotriva noastră-i tot statul paralel,
de-aceea, dragi prieteni, vă chem cu glas fierbinte,
să fim uniți, să mergem, statornic, înainte!
Și spre-a vedea că vorba nu-mi e la întâmplare,
vă spun cu ce doctrină venim la guvernare:
Vom câștiga la urne. Având majoritate,
noi vom conduce țara deciși, cu fermitate!
Sosit-a timpul nostru, vom fi justițiari,
ne vom cinsti martirii, și vai de măcelari,
că vor vedea – și vorba eu nu mi-o mai întorc –
ce-nseamnă răzbunarea, dreptatea unui porc!
Apoi, iubiți prieteni, vom face mari schimbări,
de jos și până-n vârful măreței guvernări.
La mediu, la externe, la muncă și finanțe
vom pune doar de-ai noștri, și chiar peste instanțe
vom pune un purcel,
unul cu negi pe față, înalt, deștept și chel,
ce-i meșter în decrete, nu e ca porcii blegi,
ăsta va da, prieteni, decrete noi și legi
ce vor schimba ograda de-a lungul și de-a latul,
va da o amnistie, va desființa ignatul,
Toți care astăzi incä se țin de porcării
vor deveni modele în școli pentru copii,
și, ca să dăm dovadă de bună guvernare,
o punem pe porcuța șef peste dezvoltare,
că-n ea ne e speranța, ea e mândria noastră,
va da salarii, pensii, și PIB-ul o să-l crească.
Ea știe cel mai bine să poarte coc și freză,
va merge la congrese, va guița-n engleză,
că va rămâne lumea pe unde o să treacă
sedusă, cucerită, și mută ca o vacă!
Avem și alte planuri, e timp să le aflați,
să numai pierdem vremea, vă rog să mă urmați!”
Așa vorbi în fața cinstitei adunări,
scoțând miere pe gură și flăcări mari pe nări,
și-n fața lui porcimea stătea hipnotizată
într-o tăcere oarbă…adâncă…vinovată.
Apoi, de lângă dânsul, un porc gras, mic și chel,
care-l urma în toate, statornic și fidel,
să-și facă remarcată umila lui prezență,
strigă cu ochii-n lacrimi, slugarnic: ,,Excelență!
ne-ați luminat destinul cu-această cuvântare,
ne sunteți far, părinte, stea călăuzitoare!”
Si, vrând ca toți să știe că-i mâna lui cea dreaptă,
urlă: „de-acum, tovarăși, să trecem toți la faptă!”
Aici povestea noastr-ar putea să se sfârșească,
doar fabulă să fie, e drept, cam prea porcească…
Dar nu-i cinstit să trecem, prieteni, cu vederea
modul în care porcii au luat toată puterea,.
că-n viață nu-i de vină cel care parte-și face,
ci vinovat e-acela ce-ndură, laș, și tace!
Și credem noi, de vină a fost ograda toată,
berbecul, țapul, gâsca, găina cea moțată,
că prea păzindu-și pielea să nu ajungă-n ciorbă
s-au cam făcut că plouă, și nu au scos o vorbă,
dar dintre toate aceste, prostite dobitoace,
răspunzătorul, singur, e bivolul, că tace.
Si dintre toți, prin lege, e împuternicit
ograda s-o conducă, doar el era menit,
de legi și instituții să pună-n aplicare
măsuri ca să oprească porceasca adunare…
Ar fi putut prea lesne să-l ia pe porc în coarne,
să-i ardă trei copite, tot planul să-i răstoarne.
Ar fi putut, când porcul vorbea cu-atâta vervă,
să cheme măcelarii, să-l bage în conservă,
ar fi putut să cheme copoii sau gonacii,
sau preoții, să scoată din porcul nostru dracii,
că, după cum vorbise mulțimii, zbuciumat,
era, cu siguranță, de demoni posedat!
Dar bivolului nostru – un bivol educat –
nu-i prea păsa de curte, era mai mult plecat,
când pe la el la țară, când prin străinătate,
pe jos, cu bicicleta, își lua rucsacu–n spate,
și se plimba pe munte, prin deltă sau la mare,
iar, fără el, ograda trăia la întâmplare…
Toate acestea, sigur, vă spun, se întâmplară
pe un meleag utopic, inexistent ca țară…
Și punem punct poveștii, dar strofa sa finală
e musai să conțină o minimă morală :
Așa se-ntămplă-n viață, când bivolu-i năuc
e vai și-amar de curte, că porcii o conduc!
Emil Almășan
Nimic nu e mai scump decat ce primesti gratis.
Pilat -Almasane -l-ai descris pe Baseskior sau pe Ciolannis ? Esti mare poet ba baiatule..Daca te-nscrii in USR repede te pun aia pe lista de europarlamentare..!