Greu, foarte greu de ghicit cum de consiliile de administratie ale celor mai profitabile companii de stat au fost impanzite de oameni care nu doar ca nu au vreo performanta manageriala de rasunet, dar nici macar nu mai lucrat in domeniul respectiv de activitate! Si, totusi, exista o explicatie, pe care tocmai au descoperit-o si incearca acum sa o probeze procurorii Laurei Codruta Kovesi.
Care au indicii mai mult decat rezonabile ca multi dintre liderii politici care au promovat tineri in astfel de posturi de o responsabilitate imensa pentru economia tarii si, in unele cazuri, implicit a sigurantei nationale, nu au facut-o nicidecum din pura generozitate sau pentru ca astfel au vrut sa le acorde o sansa la inceput de cariera “pupililor” lor. Pentru ca, de fapt, nu au facut decat sa-i foloseasca pe acestia doar ca pe niste “iepurasi” de care sa se foloseasca, extrem de pragmatic, cat de mult pot. Iar informatiile tot mai consistente primite de procurori din partea structurilor abilitate arata ca in schimbul remuneratiei consistente si a pozitiei astfel dobandite, noii membrii ai consiliilor de administratie nu au facut decat sa le sifoneze protectorilor politici informatii vitale privind organizarea unor licitatii de sute de milioane de euro.
Fabrici de bani
De asemenea, marturiile si chiar denunturile unora dintre oamenii politici importanti care au ajuns sa se spovedeasca in ultima vreme procurorilor anticoruptie indica o adevarata batalie oarba care s-ar fi purtat pentru ocuparea cat mai multor locuri in conducerile acestor companii de stat, consiliile de administratie ale unor institutii profitabile fiind privite ca niste adevarate fabrici de bani. De aceea se si explica, poate, cum de unii lideri politici si-au folosit influenta detinuta pentru a prinde o felie cat mai mare din acest veritabil “tort” al consiliilor de administratie. Iar pentru aceasta, uneori au renuntat inclusiv la posturi importante din ministere, chiar si la locuri de secretari de stat pentru oamenii lor de incredere, doar pentru a-si plasa “sagetile” la conducerea anumitor companii. Nu au facut-o insa nici din altruism, nici din naivitate, ci in urma unor simple calcule materiale, stiind ca de aici se pot obtine cei mai multi bani. Si in cel mai usor mod cu putinta.
Caiete de sarcini pe bune
Insa ancheta procurorilor este ingreunata de faptul ca inaltii functionari publici si politicienii din spatele lor implicati in “blatuirea” unor licitatii de-a dreptul uriase si-au imbunatatit semnificativ modul de lucru. Astfel ca, in tot mai multe cazuri, nu mai trucheaza de-a dreptul ordinar caietele de sarcini, cum o faceau pana acum. In schimb, dedicatiile se fac mult mai discret. Astfel, nu mai sunt intrebati clientii politici ce marfa au de plasat, pentru a se intocmi caiete de sarcini “unidirectionate”, pentru ca aceasta modalitate primitiva batea deja prea mult la ochi. Asa ca obiectul licitatiilor este chiar pe bune, achizitiile fiind necesare. Numai ca, in cazul echipajelor sofisticate, clientii sunt anuntati cu mult timp inainte, uneori chiar si cu luni de zile, despre ce anume este nevoie. Iar apoi, invocandu-se declansarea unei proceduri de urgenta, cel mai adesea sub pretextul cheltuirii immediate a unor importante fonduri care altfel s-ar pierde, se organizeaza licitatiile, intr-un timp extrem de scurt. Suficient insa pentru cei care au stiut dinainte si, mergand la pont sigur, si-au facut rost de loturile necesare privind echipamentele ce urmeaza a fi achizitionate pe bani grei. Chiar daca firmele de casa nu fac astfel decat sa factureze in numele altor societati producatoare sau importatoare, de la care au arvunit din timp echipamentele vizate. Pentru ca ele au un cu totul alt domeniu de activitate. Insa, tinand cont de faptul ca unele dintre aceste licitatii au pus la bataie zeci si chiar sute de milioane, comisioanele aferente au fost la randul lor unele pe masura.
