AcasăDezvaluiriAm trait noptile sub tirul artileriei lui Bashar

Am trait noptile sub tirul artileriei lui Bashar

N-am inteles ce inseamna „linia frontului” decat in prima noapte petrecuta in orasul Maarat al-Numan. Si in a doua. Si in a… cincea! Care a fost si ultima! Tirul de artilerie n-a contenit.

Abu Mahrous, comandantul Brigazii 13 a Armatei Siriene Libere, alaturi de care ma indreptam spre orasul lui natal, incepe sa cante: Maaaraattt Numan! „Look, Adina, Maarat al-Numan!”

Maaret al-Numan, sub tir neintrerupt

Arhitectura aviatiei lui Bashar
Ousama si Yahia, pe holul unde ne-am inghesuit in prima noapte
Aici a cazut obuzul

Oras antic, redus la ruine

Se simte in glasul lui cat de tare isi iubeste orasul, care se iveste la orizont, intinzandu-se pe platou. Simt si eu bucuria de a vedea orasul pentru care ma pornisem la drum, cale de 2.000 de kilometri, din Romania. Maarat al-Numan, oras in nord-vestul Siriei, este pozitionat strategic pe autostrada dintre Alep, Hama, Damasc si era o ruta vitala pentru armata lui Bashar al-Assad.  In antichitate, grecii si romanii il numeau Arra, cruciatii Marre. Istoria acestei localitati are un capitol macabru, petrecut in 1098, in timpul primei Cruciade, cand  orasul a fost in cea mai parte distrus, iar 8.000 de locuitori au fost masacrati si apoi… mancati! Prefer sa nu redau ce a scris cronicarul Radulph Caen despre acest episod infam! De atunci, doar armata lui Bashar al-Assad a reusit sa-l aduca in starea de ruina, tinand atat orasul, cat si suburbiile, sub tir neintrerupt. Armata Siriana Libera a eliberat total orasul de trupele lui Bashar in octombrie anul trecut, dar acestea se afla in apropiere, in est, unde este o baza militara foarte puternica, Wadi al-Deif. In timpul cumplitelor lupte, dupa ce au suferit numeroase pierderi, locuitorii au fugit din oras, care pe unde a apucat. Insa, de cand a fost eliberat de trupele lui Bashar, au inceput sa revina, incercand sa-si reia viata. Unii au gasit in locul caselor doar mormane de moloz si caramizi.

Trepte spre cer
Fructe si cartuse

„Cantecul de leagan” al copiilor din Maarat al-Numan

Sunt socata de modul absolut aleatoriu in care sunt distruse casele. Se vede clar ca bombele au vizat populatia civila. E adevarat, locuitorii orasului s-au rasculat impotriva lui Bashar inca de la inceput si n-a fost chip sa fie convinsi sa renunte nici cu armata. Gazda mea, Mazen Alsoud, singurul chirurg ortoped din zona, ma duce acasa inainte de a se lasa intunericul. Nefiind electricitate, bezna cuprinde repede orasul. Fac cunostinta cu sotia lui Mazen, Haida, si cei doi baieti, Ousama, 9 ani, si Yahia, 3 ani. Ramanem doar noi acasa. Haida isi pregateste copiii de culcare intr-o camera dinspre vest. Si eu primesc tot un dormitor dinspre vest. Numai asa se poate dormi, dinspre vest batand un vant racoros. Yahia adoarme imediat. Zic si eu „Good night” si intru in dormitor. Insa n-am apucat sa pun capul pe perna cand am auzit prima salva de artilerie. In linistea noptii parea extrem de aproape. Fusesem avertizata ca acolo e zona de razboi si ca o sa aud asa ceva zi si noapte. In regula. Incerc iar sa pun capul pe perna. Atunci a inceput nebunia. Nu mi se parea ca e aproape. Chiar era al naibii de aproape, era la periferiile orasului. Ies pe hol. Haida era deja acolo, rugandu-se in soapta. Ousama apare si el somnoros. „Is it common?”, intreb eu. Ea imi face semn ca da, dar imediat o bubuitura ce parea doar la cateva strazi departare o face sa tresara. Il striga pe cel mic, acesta apare ca un robotel si se tranteste pe jos. Se aseaza toti trei langa perete, Ousama cu capul in poalele mamei, iar Yahia cu capul pe Ousama. Haida citeste din Coran la lumina unei lanterne. Ma asez si eu langa ei, urmarind involuntar traiectorile obuzelor. Se auzea cumplit de clar zumzetul traiectoriei si explozia, undeva prin jurul nostru.

O noapte nebuna

Dupa un timp, canonada se opreste si se instaleaza o liniste de mormant. Haida se ridica, isi duce iar copiii la culcare. Zic din nou „Good night”! Dar nu era rost de dormit. Tirul se reia. O explozie se aude foarte aproape de casa. Ies val-vartej din camera si dau nas in nas cu Haida. „Is not a good night”, zic eu. „Is not”, aproba ea si incepe sa se roage din nou. Afara, oamenii au iesit pe strazi, cu lanternele in maini, sa vada daca e nevoie de ajutor, daca e cineva ranit. Sau mort. Din fericire, obuzul a cazut in partea nelocuita. Acesta a fost „botezul frontului” pentru mine. In urmatoarele nopti, am inceput sa ma obisnuiesc. Pe astfel de muzica oferita de „fanfara” lui Bashar al-Assad adorm copiii din nordul Siriei, din provincia Idlib. Si atunci, te intrebi, mai exista cineva care poate crede ca un presedinte ce-si bombardeaza poporul zi si noapte poate fi legitim? Sau trebuie sa accept ca Haida, Ousama, Yahia si restul civililor din provincia Idlib sunt teroristii cu care se lupta regimul zi si noapte, dupa principiul „Daca voi nu ma vreti, eu va vreau”?!

[nggallery id= 473]

 

[youtube]a7zOhnUDcuE[/youtube]

author avatar
Adina Mutar
718 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger