Era cel mai mare proiect international in care a fost implicata tara noastra vreodata si singura sansa reala de a scapa Romania de dependenta energetica fata de „Mama Rusie”. Este vorba despre constructia gazoductului „Nabucco West”, lucrare strategica de o importanta majora, care s-a bucurat inclusiv de spijinul politic si logistic al Uniunii Europene.
Mai mult decat atat, constienti de importanta pastrarii Romaniei pe traseul acestei conducte uriase prin care urma sa se aduca gaze naturale din Azerbaidjan in Europa de Vest, autoritatile de la Bucuresti, indiferent de cine s-a aflat la guvernare, a alocat peste 20 de milioane de euro pentru promovarea proiectului. Numai ca, in vara lui 2013, s-a anuntat ca „Nabucco” pierde teren in fata proiectului rival, „TAP”, infrangerea fiind pusa pe seama influentei Rusiei. Mai exact, a serviciilor de spionaj ale Moscovei, care ar fi reusit deturnarea traseului astfel incat tari ca Bulgaria, Romania si Ungaria sa ramana in sfera de influenta energetica a Rusiei. Iar in toata aceasta conjunctura, normal ca informatiile intrate recent in posesia serviciilor de contrainformatii romanesti au nascut vii suspiciuni. Conform acestor informatii, „detectivul” Virgil Ardelean „Vulpea” ar fi fost extrem de interesat de detaliile tehnice ale acestui proiect. Motiv pentru care, dupa cum sustin sursele noastre, oamenii de la „Doi s’un sfert”-ul particular creat de „Vulpe” au si incercat „racolarea” pe aceasta tema a mai multor inalti ofiteri ai DIPI…
Manevra Rusiei
Uniunea Europeana s-a agatat ca disperatul de pai de proiectul „Nabucco West”, care ii aducea independenta energetica fata de Rusia.
Iar construirea gazoductului prin care urma sa fie transportat gazul natural extras din zacamantul Sah Deniz din Azerbaidjan, in apropierea Marii Caspice, prin Turcia, Bulgaria, Romania si Ungaria pana in Austria, si de aici in restul tarilor occidentale a fost gandita ca o lovitura economica menita sa puna Moscova cu botul pe labe. Astfel s-a format un consortiu care, in forma finala, a fost reprezentat de GDF Suez (Franta), OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (Romania), BEH (Bulgaria) si BOTAS (Turcia). Au fost alocate resurse financiare incredibile, mai marii Uniunii Europene au facut lobby ca niciodata pentru acest proiect, traseele au fost schimbate de-a lungul vremii pentru a dejuca eventualele planuri de sabotaj economic ale serviciilor de spionaj apropiate Moscovei. Numai ca, la sfarsitul lui iunie 2013, conducerea consortiului care exploateaza zacamintele de la Sah Deniz i-a anuntat pe participantii la „Nabucco” ca azerii se reorienteaza spre un alt traseu, care va trece prin Turcia, Grecia, Albania si, pe sub Marea Adriatica, va ajunge in Italia. Iar toata lumea a considerat aceasta decizie surprinzatoare drept o mare victorie a serviciilor rusesti de spionaj in fata aliatilor occidentali.
Filiala secreta
Cum miza acestui razboi intre serviciile de spionaj occidentale si cele ale Moscovei este de cateva zeci de miliarde de euro anual, este greu de gasit o explicatie pentru ce si-a bagat coada in toata aceasta tarasenie si o structura romaneasca de informatii.
Ce-i drept, este vorba de una particulara, cel putin in acte, chiar daca foarte multi ofiteri activi ai DIPI, mai ales in vremea mandatului lui Gelu Oltean in fruntea „Doi s’un sfert”, erau pur si simplu pusi la dispozitia SC ARVIFOX Vision Security SRL. Este vorba despre un centru particular de investigatii infiintat de chestorul Virgil Ardelean la Cluj Napoca, dar care isi desfasoara activitatea cu preponderenta intr-un sediu luxos pus la dispozitie de magnatul Ion Tiriac pe Soseaua Nordului din Bucuresti. Unde functioneaza o filiala secreta a firmei clujene de detectivi si unde „vulpisorii” din sistem au fost monitorizati in timp ce treceau periodic pentru a bea cafeaua cu colegii trecuti oficial in rezerva si pentru a-si incasa cea de-a doua simbrie, bineinteles. Insa pe vremea cand contrainformatiile DIPI erau conduse de „clientul” DNA, actualul director general adjunct al DGA, Liviu Croitorescu, masurile de protectie ale ofiterilor de informatii asupra carora se exercitau presiuni sa colaboreze cu „Doi s’un sfertul” particular or fi fost ele sublime, dar au lipsit cu desavarsire. Iata insa ca vremurile s-au mai schimbat, asa ca alte structuri tot isi bat capul sa afle de ce era atat de interesat Virgil Ardelean de planurile tehnice ale „Nabucco” pe teritoriul Romaniei. Mai ales ca, iata, traim vremuri in care pana si fosti ministri au ajuns sa fie acuzati si chiar condamnati pentru tradare nationala.
