Cu o incapatanare demna de o cauza mai buna, actuala conducere a Academiei de Politie, in frunte cu rectorul Gheorghe Popa, cunoscut si drept „chestorul Logan”, tine mortis sa nu iasa din vizorul procurorilor anticoruptie. Pentru ca, dupa ce ca aveau deja in atentie doua cazuri distincte de deturnare de fonduri la Academie, acestia deschid acum pe banda rulanta noi piste pentru a descalci itele ”combinatiilor” de care sunt suspectati mai multi ofiteri superiori. Care par sa isi vada mai degraba de propriile afaceri, decat de formarea profesionala a viitorilor politisti.
Presat de ancheta procurorilor privind incercarea de deturnare a atribuirii contractului de construire a unui poligon de tragere cu pistolul, dar si de ultimatumul primit de la conducerea Ministerului de Interne de a face odata lumina, cu documente justificatoare, in acest caz, rectorul Gheorghe Popa nu a gasit alta solutie decat sa ceara noi fonduri pentru a mai trage de timp cu efectuarea unei noi expertize. Si, sfatuit de cei din asa-numita „fratie de la logistica”, probabil ca vor cere bani si pentru cumpararea unor noi bocanci, pentru inlocuirea celor achizitionati la o licitatie suspecta si carora le-au cazut deja talpile. Pentru ca, altfel, ar fi mai mare rusinea ca bietii studenti sa defileze in picioarele goale in fata atator demnitari ai statului roman care, ca in fiecare an, vor fi prezenti cu siguranta la deschiderea anului scolar de la Academia de Politie.
Mai vor bani!
Dupa cum „National” dezvaluia in exclusivitate, o veritabila bomba cu ceas, aflata si in ancheta procurorilor anticoruptie, sta sa explodeze in ograda Academiei de Politie. Mai exact spus, in poligonul de tragere cu pistolul care nu a mai fost terminat, pierzandu-se deja sume uriase, dupa ce mai multi chestori si ofiteri superiori au inceput sa faca presiuni pentru schimbarea firmei care castigase contractul in urma unei licitatii legale. Cum scandalul a inceput insa sa ia amploare, rectorul Gheorghe Popa a fost somat de catre superiorii sai sa dovedeasca, dar cu acte, nu cu vorbe, de ce tergiverseaza reluarea constructiilor, mai ales ca si fusesera alocati banii necesari din bugetul MAI. Speriat, „chestorul Logan” a fugit imediat, ca de obicei, in concediu. Si, dupa o perioada de asteptare, la Directia Generala de Logistica din carul MAI s-a primit o adresa din partea Academiei de Politie, prin care se solicita fonduri suplimentare! Sub pretextul efectuarii unei noi expertize a reproiectarii si pentru a se face o noua licitatie pentru construirea poligonului. Si asta in conditiile in care exista un contract in vigoare pentru constructia poligonului si fara a se prezenta vreun document oficial prin care s-ar dovedi, eventual, rezilierea acestuia!
Le-au cazut talpile
Gheorghe Popa si alti chestori pe mainile carora a incaput Academia de Politie sunt implicati intr-un dosar privind deturnarea a peste 3.000.000 de euro din fonduri europene. Separat, se cerceteaza si un alt caz de deturnare de fonduri, in valoare de1.000.000 de euro. Iar in atentia procurorilor a intrat si licitatia organizata anul trecut in vederea achizitionarii de „incaltaminte cu fete de piele”. Si care s-a lasat cu plangeri, mai ales ca a castigat contractul, aproape „cu japca”, o societate infiintata cu doar cateva zile inainte… Culmea este insa ca in 2015, la licitatia pentru incaltaminte au participat tot doar cele doua firme rivale, acestea au mers bara-bara, castigand fiecare jumatate din frumoasa suma pusa la dispozitie in acest sens. Numai ca, dupa cum reiese din unele rapoarte informative explozive ale celor de la „Doi s’un sfert”, unitate care incepe incet, dar sigur, sa revina la fisa postului, fetele bocancilor predati Academiei de Politie or fi fost de piele, numai ca talpile s-au rupt una cate una dupa doar cateva saptamani de folosire! Si, colac peste pupaza, acum a venit si o noua promotie de studenti, „pifanii” urmand sa fie incaltati pentru depunerea juramantului, asa ca nu ar fi de mirare sa se ceara din nou bani de la minister si pentru alti pantofi si bocanci. Ca doar nu pot bate pasul de defilare cu talpa goala, in fata oficialitatilor de la tribuna!
„Coada” lui Dusa
Si asta pentru ca, in loc sa-si vada de propriile probleme extrem de sensibile, mai ales cele care tin de „fisa postului” unor anumiti colegi care actioneaza de obicei sub acoperire pe strazile Capitalei, comisarul sef Constantin Rotaru pare sa se ocupe in continuare nestingherit de paguboasa consultanta oferita chestorului Gheorghe Popa. Si uite cum, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, va trebui ca acestia sa dea cat de curand explicatii si despre unele concursuri organizate la nivelul Academiei de Politie. Cum ar fi cele desfasurate „in valuri”, la doar doua saptamani diferenta, si in urma carora subcomisarul Mirela Sarandi a ajuns, totusi, imputernicita drept sef Serviciu. Si uite asa se face ca, mai ceva ca in bancurile cu militieni, au ajuns pe functii de conducere la Academie persoane care au participat la concursuri unde au luat o nota prea mica, iar dupa contestatie au luat o nota si mai mica! Dupa care au fost avansate! Ce-i drept, aceasta reteta a succesului nu este valabila decat in cazul in care ai un membru al familiei consilier pe langa Mircea Dusa, ministrul Apararii care, iata, continua sa-si vare coada in treburile Ministerului de Interne.
Marele politician si om de stiinta american, Dwight Waldo (1913 – 27 octombrie 2000), in teoria sa sustine ca, in exercitarea atributiilor, cei ce detin functii publice, trebuie sa aiba in vedere 12 obligatii mai importante si anume, fata de: 1- constitutie; 2 – legi; 3 – natiune si tara; 4 – democratie; 5 – normele de organizare birocratica; 6 – profesie si profesionalism; 7- familie si prieteni; 8 – sine; 9 – colectivitatile cu care vin in contact; 10 – interesul public sau bunastarea generala; 11- umanitate sau lume; 12 – Dumnezeu sau religie.
Waldo afirma despre aceste obligatii ca nu pot fi ierarhizate in functie de importanta, iar numarul lor poate creste, el face insa o trecere in revista a celor mai importante reguli etice existente in viziunea sa. El trateaza aceste obligatii la nivelul datoriei individuale, al datoriei fiecaruia fata de moralitatea personala si nu fata de organizatie.
In conceptia lui Dwight Waldo ETICA in administratia publica este o problema complexa si complicata. Acest subiect este greu de explicat si inteles avand in vedere ca in secolul nostru codurile etice s-au schimbat intr-un ritm intens, iar sentimentul ca moralitatea este “relativa”(nimic mai fals) a crescut. Data fiind cresterea in diversitate a organizatiilor, se face simtita nevoia de noi repere etice si morale.
Cu toate acestea nu se depun de catre cei cu obligatii in domeniul juridic-legislativ eforturile necesare in directia creerii de reglementari si coduri etice adaptate noilor nevoi obiective impuse de evolutia, normalitatea si modernitatea societatii.
ETICA PROFESIONALA este caracterizata in principal de independenta, integritate si competenta profesionala.
INDEPENDENTA profesiei – implica independenta de spirit (de drept) si independenta în aparenta (de fapt).
Independenta de spirit – reprezinta starea de spirit care permite lucratorilor sa emita judecati fara a fi afectati de influente si sa actioneze cu integritate, pentru a-si exercita cu obiectivitate competentele profesionale.
Independenta in aparenta – se realizeaza prin evitarea situatiilor in care o terta persoana informata si rezonabila ar cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv masurile de protectie aplicate in munca specifica, iar pe aceasta baza ar putea concluziona ca, integritatea, obiectivitatea sau competenta profesionala a lucratorilor sunt compromise.
INTEGRITATEA – presupune ca lucratorul sa fie drept si onest in realizarea competentelor profesionale si in relatiile interpersonale.
COMPETENTA profesionala – lucratorii din M.A.I. trebuie sa aiba si sa-si mentina cunostintele si aptitudinile profesionale la un nivel necesar si corespunzator pentru a asigura membrii societatii ca primesc de la acestia servicii in conformitate cu standardele aplicate sau elevate cunoscute in domeniile in cauza.
“Cine nu stie că nu stie, e prost – ocoleste-l !
Cine nu stie că stie ,e adormit – trezeste-l !
Cine stie că nu stie ,e nepregătit – pregăteste-l !
Cine stie că stie, e intelept -urmează-l !”
Referitor la procesul de formare este de mentionat ca ACADEMIA DE POLITIE trebuie transformata, din “fabrica” de facut doctori, masteranzi si de acordat titluri universitare pe banda rulanta, in institutie de pregatire profesionala pentru politisti doxati unde sa se predea stiintele necesare, corespunzatoare nevoii sociale de catre cei mai experimentati profesionisti din domeniile care au ocupat functii importante in structura sistemului de ordine publica.
– Politia, Jandarmeria si cei care actioneaza in situatii de urgenta, trebuie sa fie emblematici si sa contribuie substantial la innobilarea valentelor poporului roman, dar faptul ca in prezent procesul de formare si invatamant este neadecvat, iar formatorii acestei institutii sunt preponderent proveniti din cadre nepotrivite, agenti sau subofiteri de instructie sau din domeniul administrativ al trupelor, ori din alte categorii de personal care au discernamintul afectat din diverse motive nu-i de vina natiunea.
– Unii formatorii existenti, cu titluri universitare, castigate prin metode originale obscure, care predau discipline de stricta specialitate trebuie inlocuiti cu profesionisti pasionati (tip diamant) care sa indeplineasca o serie de criterii, ce ofera garantii intelectuale si de specialitate, in domeniile specifice si anume:
– sa aiba o vechime in munca operativa de minim 10 ani;
– sa fi ocupat cel putin functia de sef de unitate;
– sa aiba un minim de instruire pedagogica;
– sa se bucure de o buna reputatie si moralitate in sistem, etc.;
– sa aiba contributie stiintifica sau rezultate foarte bune pe timpul exercitarii profesiei;
Acestora trebuie sa li se acorde pentru motivare un spor la salarizare fata de nivelul veniturilor avute in munca operativa.
– Durata mentinerii la catedra a unui formator nu trebuie sa fie mai mare de 5 ani, dupa care respectivul „profesor” sa se intoarca in domeniul operativ pe functia celui care-l inlocuieste ca dascal.
– Liftarea formatorilor intre operativ si invatamint si invers va compune un angrenaj benefic sistemului de ordine si siguranta publica, pentru completarea continua cu cele necesare (teorie si practica) a celor doua domenii.
– In contextul conditiilor aratate, candidatii Academiei de Politie, va trebui sa provina din randul absolventilor cu studii superioare ai diferitelor institutii civile, care au implinit si virsta necesara cind pot sa discearna pentru a decide de ce vor sa imbratiseze cariera de politist, de jandarm sau de lucrator in cadrul unitilor pentru situatii de urgenta.
– Scolarizarea poate echivala cu un ciclu de masterat de 1,6 ani, iar stagiatura pentru ofiteri sa aiba durata de 6 luni. Un asemenea sistem de formare ofera mai ales ofiterilor atat siguranta in exercitarea profesiei cat si incredere in abordarea realitatilor deoarece mai au o calificare in plus pentru orice eventualitate, dar in celasi timp, cel mai important lucru este ca scuteste bugetul statului de foarte multe cheltuieli care se fac in prezent cu scolarizarea de lunga durata si fara a se obtine nivelul de instruire specifica scontat.
– Pentru dezvoltarea gandirii logice si a rationalitatii, a abilitatilor de comunicare si de gestionare a situatiilor de criza, precum si in vederea implementarii unei tactici politienesti moderne adaptate la cerintele impuse de apararea valorilor societatii romaneasti, trebuie perfectionat continutul programei scolare privind materiile si cunostintele predate si marit numarul orelor de pregatire la disciplinele mentionate.
– Pentru o abordare profesionala, unitara, pe arme este necesar sa se organizeze centre scolare pe arme de politie, jandarmi si pentru situatii de urgenta unde sa fie scolarizati (instruiti) atat ofiterii cat si subofiterii ori agentii.
Daca nu se vor intreprinde, pe baze stiintifice si obiective, un minim de masuri pentru reducerea riscurilor si vulnerabilitatilor care afecteaza independenta, integritatea si competenta profesionala a lucratorilor din structurile M. A. I., iar restructurarea sistemului se va amana sau nu va avea la baza rezultatele unui AUDIT EXTERN de SISTEM atunci cu siguranta intr-un termen scurt SISTEMUL DE ORDINE SI SIGURANTA PUBLICA va SUCOMBA, generand efecte perverse deosebit de grave pentru existenta STATULUI de DREPT in Romania, ca si alte subsisteme ale sisitemului nostru social, deformate grav in numele reformei, dupa “pareri savante” care au avut ca scop doar satisfacerea unor interese nelegitime de grup sau individuale.
ABUZURI COMISE in M.A.I. CU OCAZIA PROMOVARII IN FUNCTIE SI AVANSARII IN GRAD:
Promovarea in functie precum si avansarea in grad profesional, in baza procedurilor statuate de bunul plac al unor factori cu putere discretionara de decizie sau de influenta din minister ori din afara acestuia (in mod preferential a personalului ce desfasoara activitati sau servicii colaterale celor de baza – operative si care trebuiau externalizate din sistem conform angajamentelor luate de autorităţile romane fata de cele europene) constituie cauze principale ce afecteaza atat independenta cat si integritatea profesionala.
In acest mod s-a dezvoltat intens dependenta unor lucratori de factorii nocivi (politizare, traficul de influienta, santaj etc.) bunului mers al sistemului de ordine publica si a celui judiciar, iar camelionismul, obiedienta si clientelismul au devenit (sunt) stari de normalitate in cadrul relatiilor profesionale.
Avansarea in grad, la „exceptional” fara just temei, cu usurinta, fara examene exigente si fara a se tine cont totdeauna de varsta si vechimea ori experienta in munca a personalului, a condus la situatia pardoxala ca, in cei 25 de ani parcursi dupa 1989, in randul efectivelor de cadre sa predomine nr. celor cu grade superioare.
Aplicarea acestor proceduri discretionare a permis de asemenea avansarea in mod exceptional si fara scrupule a unor agenti sau subofiteri la grade de ofiter, inclusiv de chestor ceea ce a determinat mentinerea submediocritatii in sistem precum si realizarea de contraperformante in munca operativa specifica, definite de critici ca rezultate caracteristice ori specifice unui sistem neperformant.
Tot in cei 25 ani de „democratie originala” nu a fost dat publicitatii nici un caz de avansare (FARA NUMAR) in grad profesional, de general sau chestor pentru fapte remarcabile (de eroism ori in domeniul stiintei) ori pentru vreo lovitura (grea sau usoara) data marii infractionalitatii ori rezolvarii unor situatii de criza a sistemului.
Scopul multor doritori de a obtine gradul de general (chestor) la cerere a fost fie sa-si prelungeasca sederea in activitate (pentru a asigura spatele unor afaceri necurate) fie pentru a-si crea anumite imunitati (anchetarea sa fie de competenta instantei superioare) in cazul in care abuzurile si ilegalitatile lor ar putea fi descoperite.
De asemenea au fost avansati la exceptional (FARA LIMITA) din diverse interese neligitime, in detrimentul celor merituosi sau profesionistilor cu rezultate, cadre care nu au nimic comun cu munca operativa, acestea activand in structurile, de asigurare tehnico-materiala si financiara, in domeniile serviciilor publice administrative, eliberari permise si inmatriculari auto, pasapoarte, evidenta populatiei si cultural-sportive sau artistice, care de multe ori prin comportamentul lor necorespunzator in public au adus prejudicii grave imaginii si autoritatii institutiei politiei.
Categoriile de personal mentionate, din domeniile serviciilor publice administrative sunt purtatori abuzivi de uniforme si grade profesionale destinate celor cu statut special si afecteaza grav munca operativa slabind in acelasi timp autoritatea judiciaristilor si proximistilor din Politia Nationala.
Ocuparea functiilor manageriale pe baza altor criterii decat cele de competenta, integritate si moralitate a condus in multe situatii la compromiterea actului de conducere si a celui decizional precum si la cresterea apetitului semidoctilor de a accede in posturi managerile.
Astfel in multe cazuri exercitarea functiei de conducere este similara cu manifestarea unor atitudini de „caprarie specifice societatii de tip retro a epocii de aur” fata de subordonati sau cu cosmetizarea raportarilor excesive de situatii eronate ori de date statistice aberante.
In alte situatii aportul mangerial „al conducatorilor de paie” consta doar in corectari banale de natura morfologica si gramaticala sau completari cu sinonime a materialelor de lucru din care unele sunt umplutura pentru a justifica sarcinile de serviciu fictive ale „pilosilor”.
Multi asa zisi manageri din structurile centrale sau operative indeplineasc doar rolul unor curele de transmisie sau cozi de topor ce contribuie la banalizarea actului managerial ori disolutia autoritatii structurilor.
Starea de fapt existenta in sistem datorata conditiilor favorabile nefiresti mentionate, au oferit posibilitatea de a se forta in mod nejustificat infiintarea a tot mai multe functii de conducere si drept urmare in structurile interne au fost create foarte multe forme (organizatorice) fara fond, ceea ce a determinat cresterea in mod daunator a proportiei functiilor platite pentru manageriat si auxiliare in totalul posturilor. Situatia descria a condus la sporirea cheltuielilor inutile de resurse, iar starea de fapt negativa afecteaza atat eficienta rezolvarii problemelor operative cat si procesul de descentralizare a activitatii sistemului.
Folosirea unor astfel de proceduri discretionare, neprincipiale, aberante de promovare in cariera ori de a forma inalti functionari publici a redus in mod categoric posibilitatea elaborarii de decizii pertinente ori de politici publice adecvate, care sa conduca la performarea sistemului de ordine si siguranta publica.
In ultimii 24 de ani s-a promovat o politica de cadre interna ce a incurajat goana dupa functii de conducere si sporirea nr. acestora in detrimentul specializarii personalului pe diferite domenii si linii de munca specifice sistemului si care presupune un singur sens al evolutiei (ireversibile) in cariera spre cote superioare pana la un nivel de competenta pe care il poate atinge(dovedi) fiecare dupa pregatirea si capacitatile sale intelectuale ceea ce ofera si un cadru de stabilitate salariala personala ridicata dar si pe post.
Asemenea deficiente au generat multe anomalii (chiar daca se spune ca functia bate gradul, avansarea in grad, in multe cazuri fara noima si promovarea in functie pe alte criterii decat cele de competenta), care au indus sistemului de ordine si siguranta publica mult regres, obtinandu-se rezultate mediocre (submediocre) si a instituit in cariera profesionala a multora (unii chiar nevinovati care puteau constitui corpuri de elita) trasee cu multe urcusuri si coborisuri de tip dinti de fierastrau in locul unor evolutii ascendente de tip plan inclinat cu unghi constant sau variabil in sens pozitiv.
Ponderea celor cu functii si grade superioare in randul efectivelor este foarte mare si are consecinte negative atat in detrimentul muncii de conducere, conceptie cat si al celei de executie, toate acestea au fost posibile datorita dezvoltarii unui sistem clientelar (coruptibil), care a permis oricarui factor de decizie mai ales din societatea politica sa dispuna cu privire la ocuparea oricand si de catre oricine a unei functii publice (mai ales de conducere) bineinteles cu achitarea obligatiilor impuse (destul de insemnate si periculoase) care au constat in bani, bunuri de mare valoare ori alte favoruri sau amenintari-santajari.
Neajunsurile mentionate sunt determinante din cauza perpetuarii si mentinerii procesului de cameleonizare politica a functionarilor publici cu statut special si slabirea eficientei sistemului ceea ce se reflecta in final in cresterea nesigurantei publice a cetatenilor si banalizarea actului de justitie.