Saptamana trecuta, „europenele” noastre, Steaua si Astra, au dat piept cu adversarele lor, Villarreal si AS Roma. Sa fiu sincer, intalnirea dintre „iedutii” lui Gigi Becali cu „marinarii” „Submarinului galben” mi-a cam dat frisoane, si asta deoarece numai cu vreo cateva zile inaintea acestui meci echipa antrenorului Fran Escriba a remizat (1-1) pe Santiago Bernabeu, infruntand formatia lui Zinedine Zidane, Real Madrid.
Cand am vazut cum joaca „piratii” imbracati in galben in partida cu alde Ronaldo, m-au trecut fiorii, gandind, ca orice om care urmareste fenomenul fotbalistic de multi ani, ca ii vor „spinteca” rapid pe „mieluseii” lui Reghecampf. In plus, luam in calcul si proaspata infuzie de multi jucatori noi adusi la Steaua, fiind cumva de asteptat ca ei sa nu reuseasca sa se integreze atat de rapid, formand o echipa bine sudata. Temerile mele nu s-au adeverit, intrucat fotbalistii bucuresteni au pus osul strasnic la bataie, reusind sa faca o partida aproape foarte buna, si doar o farama de bara (potrivnica lui De Amorim) le-a… barat drumul spre victorie. S-a vazut la ei multa dorinta, determinare, gandire tactica, ambitie, calitati pe care le aveau si pana acum, dar anterior nu intotdeauna reusisera sa le puna in practica. Meciul a fost taios, cu marcaje sufocante, in viteza, cu pase surprinzatoare, toate acestea oferindu-ne un spectacol mai mult decat agreabil. Si daca tabela de marcaj s-a stins la scorul de 1-1, acest lucru s-a intamplat din pricina unui mic ghinion. Spaniolii au luptat precum conchistadorii, iar ai nostri au ripostat ca la Posada, inghesuindu-i ca pe ostenii lui Carol Robert de Anjou, nelasandu-se cotropiti (legenda si unii istorici spun ca luptatorii lui Basarab le-au aruncat bolovani in cap invadatorilor, prinsi in „capcana” unui foarte ingust defileu, pana i-au pus pe fuga). Lasand istoria anului 1330 deoparte si revenind la isprava elevilor lui Reghecampf, apreciez ca acestia, chiar daca au obtinut doar un punct, pot fi considerati, tinand cont de valoarea adversarului, aproape castigatori. Asa stand lucrurile, as compara rezultatul lor cu un fragil boboc de trandafir care ne da speranta ca in jocurile urmatoare va inflori. Cea de-a doua echipa care a evoluat in Europa League a fost Astra Giurgiu. Rezultatul a reprezentat o incununare pentru AS Roma, a carei stea a fost „batranul” Totti (40 de ani!), care a creat mai toate golurile broscarilor, scotandu-le sufletul baietilor lui Sumudica. Este drept ca Astra, ciumpavita prin carboavele lui Gigi Becali (de trei importanti jucatori, Enache, De Amorim, Boldrin), nu mai arata ca o formatie ce poate sa inchege un joc competitiv la acest nivel. Scorul de 0-4 este, fara discutie, umilitor, dar nu ne mai mira daca socotim ca, in afara de anemierea lotului din motivul amintit mai sus, fotbalistii si toata trupa tehnica nu prea mai au parte de vreo letcaie in buzunare. Mi-a parut rau cand pe la inceputul meciului dunarenii au ratat incredibil si ca mai tarziu acelasi lucru i s-a intamplat lui Alibec. Sigur, chiar valorificate cele doua ocazii, tot nu cred ca Sumudica ar fi venit cu victoria in traista, dar ne mai ostoiam si noi oleaca naduful! Din pacate, echipa Astra, care probabil ca va fi lasata in parasire de catre finantatorul Ioan Niculae, ne-a servit un sloi de gheata. Si doar zicala care ne invata ca speranta trebuie sa sucombe ultima ne mai anima capitalul de firava incredere, amagire asumata precum nadejdea spanului ca-i va creste barba!
