Zarva starnita de finalul campionatului ‒ a carui castigatoare, echipa Viitorul, este contestata la TAS (mizandu-se pe ambiguitatea prevederii regulamentului) de catre baciul ortoman Becali, in nadejdea ca mai mandrele lui cornute vor fi cadorisite la „masa verde” cu trofeul redirectionat ‒ s-a estompat putin sambata, cand si ultima competitie fotbalistica interna, Cupa Romaniei, si-a desemnat invingatoarea.
Acest ultim act a avut drept protagoniste echipele Astra Giurgiu si FC Voluntari, plecate sa-si dispute sansele pe stadionul din „tara gazarilor”. Sumudica si ai sai si-au pus in gand sa infranga dorinta lui Claudiu Niculescu si a ilfovenilor lui, giurgiuvenii pornind ca favoriti, din perspectiva experientei si a performantelor anterioare. Asa ca speranta copilului teribil al Giulestiului era indreptatita, mai ales ca fosta campioana, condusa de cel mai bun fotbalist al momentului, Constantin Budescu, a reusit, in ciuda faptului ca a fost dezosata de Gigi Becali si de altii, sa fie „berbecul” care a spart poarta play-off-ului, ocupand un loc in curtea… fruntaselor. Insa la finala disputata la Ploiesti sambata seara, echipa finantatorului Ioan Niculae a calcat pe un culoar care avea, asemenea potecii lui Pacala, o parte moale si una tare. Spun asta fiindca in prima repriza giurgiuvenii au facut un joc de exceptie, sigur, tehnic si eficient, si au reusit sa inscrie prin tanarul Alexandru Ionita un gol spectaculos. Am si acum in urechi laudele crainicului de la Digi Sport, care se straduia de mama focului sa le laude „astralilor” tehnica si virtuozitatea, parand ca „argumenteaza” o victorie asteptata. Revenind insa la „ciurda” noastra, in mitanul al doilea baietii lui Sumudica au calcat numai pe partea… tare a potecii, jucand de o maniera de neinteles, pierzand mingi si pasand la adversar, iar bomboana, de data asta de… menta, pusa pe coliva a asezat-o viitorul fundas al FCSB-ului, brazilianului Junior Morais, care l-a cosit in propriul careu pe un „voluntar”. Cum Marinescu l-a pacalit foarte usor pe Silvica Lung, scorul a devenit egal, 1-1, iar simbriasii primarului Pandele au pornit-o in iures neintrerupt spre toloaca de saisprezece metri a giurgiuvenilor. Acestia au ajuns sa dea din colt in colt de parca intrase dihonia in ei, facandu-l pe bravul antrenor sa muste sticla de plastic in care-si tinea apa nesfintita. Cu toata presiunea elevilor lui Claudiu Niculescu, nu s-a mai inscris niciun gol, nici macar in prelungirile meciului, asa ca arbitrul Kovacs i-a pus pe jucatori pe doua randuri, invitandu-i sa traga la poarta de la pata cu var. Cum alde Marinescu au inscris din toate loviturile, iar dunarenii au ratat prin Alexandru Stan, Cupa mult-ravnita a revenit celor din Voluntari, care astfel asaza in vitrinele clubului un prim trofeu, visat de numerosi antrenori si formatii, uneori multi ani la rand. In ciuda pierderii, Sumudica s-a dovedit in continuare un om de caracter, el declarand fara rezerve despre echipa din Voluntari ca este „o trupa tare” si ca a meritat sa castige trofeul. Dupa acest insucces, distinsul antrenor, printre altele mare parior, se va lasa in voia sansei, asteptandu-si norocul din alte zari, prin alte gari, caci a declarat ca ii este imposibil sa mai continue la Astra, drept pentru care a ales sa ia… ultimul tren, spre o destinatie inca necunoscuta.
