Tata Puiu, grasul si cel de prea departe

Dezobisnuit de pufosenia si latenta in care se afla cu ani in urma pe cand vegeta in fotoliile Senatului, Puiu Iordanescu, ajuns acum antrenor al tricolorilor, se pune de-a batul, necatadicsind selectionarea in lotul reprezentativ a celor care, chiar daca au o performanta de invidiat in exprimarea cu balonul rotund, detin oarece kilograme in exces si burtica de tarcovnic sau isi fac veleatul peste mari si tari. Asa se face ca piosul Tata Puiu, porecla data de niste habauci (dar nu habotnici) de ziaristi, i-a exclus din „congregatie” pe mai multi fotbalisti de vaza, dintre care doi sunt cotati ca fiind foarte buni. Unul este Alibec, golgeterul echipei din orasul atarnat de malul Dunarii, care, vazut prin ochii ascetului-sef, pare prea gras pentru a locui in cantonamentele nationalei. Cel de-al doilea refuzat, fost jucator al aceluiasi oras despre care se spune ca, la miez de noapte, din pricina pacatoaselor iele, urla cainii neincetat, este Budescu, fotbalist care, din motive numai de el stiute, a trecut Himalaya spre a poposi in tara celor care au descoperit hartia. Si atunci Generalul nu i-a mai incartiruit pe cei doi, decretand prin ordin de front: Alibec este prea gras, iar Budescu e prea departe! Luat la rindea de ziaristi si de microbisti, selectionerul s-a mai scuzat si cu faptul ca are in lot destui atacanti care pot sa rupa plasele adversarilor, astfel ca lipsa celor doi n-ar fi vreo paguba. Partea proasta e ca la meciul cu Lituania, in care echipa lui Tata Puiu a jucat un simulacru de lapte gros, niciunul dintre stralucitii lui atacanti nu a reusit sa deranjeze paianjenii din poarta adversa, iar golul, pretios si unic, a fost inscris de un mijlocas, neastamparatul Stanciu, care, spre norocul nostru, a dirijat o torpila acolo unde trebuia. Si-atunci, intreb: care atacanti, nenisorule? Duminica seara, la cateva zile distanta de meciul cu Lituania, tricolorii au intalnit campioana Europei, Spania. De data asta, baietii nostri au reusit un joc excelent, in timpul caruia, nu de putine ori, i-au pus la colt pe iberici. Meciul a fost frumos, cu multe faze de poarta, mai ales realizate de ai nostri, iar daca rezultatele jocurilor s-ar judeca dupa posesia balonului, echipa Romaniei ar fi trebuit declarata invingatoare. Dar, cum partidele se disputa pe goluri, nu s-a intamplat asa. Scorul de 0-0 ne cam nemultumeste, fiindca, asa cum spuneam, tricolorii au jucat foarte bine, mai bine decat spaniolii. Putem evidentia toata echipa, dar am fi nedrepti daca nu am arata ca Stanciu a fost cel mai bun jucator de pe teren. El a alergat cat doi, a driblat, a creat cateva faze deosebite, ba chiar de vreo doua ori putea marca, insa n-a fost sa fie. Cu meciul acesta, nationala noastra, condusa de Tata Puiu, si-a luat, credem, avant, castigand incredere, stare care o va ajuta la partidele din cadrul Turneului European din Franta. Totusi, o observatie: nici de aceasta data, atacantii nostri n-au prea putut pune in pericol poarta lui Casillas. Dar, cum niciun joc nu seamana cu altul, poate in meciul cu „cocosii galici” le va iesi, in sfarsit, si lor ceva. Cu toate astea, echipa Romaniei care a jucat la Cluj impotriva celei spaniole merita felicitata, ca si, de altfel, antrenorul ei, Anghel Iordanescu!