Svaiter gorjean

Stim cu totii ca atunci cand o echipa de fotbal pierde la un scor sever, de la 3-0 in sus, suporterii zic despre apararea ei ca a fost svaiter! Cam asemenea branza cu gauri multiple au reusit sa inchege oltenii din tara lui Brancusi in meciul cu moldovenii din Botosani. Dupa ce mai toata presa, chiar si noi, l-a laudat pana in ceruri pe Edi Iordanescu, apreciind ca a construit o trupa de temut ce juca precis si iute, incantatoare ca spectacol si avand rezultate aproape uimitoare, iata ca elevii copilului din batatura lui Tata Puiu au facut-o de oaie, mai rau decat mult-mediatizatul cioban Ghita, care umbla tehui zilele trecute cu o  masina neinscrisa in circulatie, ca si cand agregatul cu pricina ar fi fost magarul coordonator al celebrei lui turme. Jocul dintre cele doua formatii, vorba vecinului meu ‒ caruia i-a confiscat ANAF-ul televizorul, pentru ca a uitat sa-si plateasca o dare de un leu si 24 de bani, si care se infiinteaza cu liota de puradei in livingul meu spre a se benocla la jocurile etapei ‒, a avut doua parti: prima, pana in minutul 13, cand Pandurii au jucat ca FC Barcelona, pasand si ascunzandu-le mingea moldovenilor, si a doua, din minutul 14, cand oaspetii au inscris primul gol, pana la ultima suflare a maghiaro-dacului Istvan Kovacs, timp in care oltenii matahaiau de parca bausera ceai de mac. N-am vazut de mult o echipa atat de clar dezorientata, de lipsita de reactie, cu vointa cazuta in ghetele de plumb si cu alergare de baba cotonoaga! Bietul Edi se agita si isi rupea buzunarele pantalonilor de parca pentru el venise sfarsitul lumii, dar de-a surda, fiindca botosanenii au jucat exceptional si au mai scuturat de paianjeni, in doua randuri, plasa nefericitului portar Mingote. Asadar, la Turnu Severin, fieful gorjenilor, ai veniti din capatul tarii le-au gaurit de trei ori spatiul portii, facandu-le apararea… svaiter. Trista zi pentru olteni, bucurie nesperata pentru cei veniti cu pluta pe Siret. * Tot in aceasta zi ‒ a suspinelor pentru unii ‒, pe Bega, echipa lui Gica Hagi i-a ras mustata lui Florin Marin, invingandu-i trupa cu 2-1. Am vazut un spectacol frumos, in care copiii lui Hagi, dotati cu doi batrani, Cernat si Banel Nicolita, au facut o demonstratie de fotbal, care ne ispiteste sa-i laudam in continuare. Sa speram insa ca Viitorul, in viitor, nu o va lua prin coceni, lasandu-ne, ca Pandurii, cu buza umflata. Cu aceasta isprava, castigand cu 2-1, trupa din orasul Ovidiu o tine gaia-matu pe locul al doilea al campionatului, suflandu-le in ceafa giurgiuvenilor struniti de sturlubaticul Sumudica. * Pe o ceata de-o taiai cu barda, in Dealul Copoului s-au intalnit liderul campionatului, Astra, si iesenii lui Nicolo Napoli. Jucand ei pe orbeste, fotbalistii celor doua trupe au izbutit prin septarii lor sa marcheze cate-un gol, si astfel sa se poata lauda, si unii si altii, ca sunt neinvinsi de vreo sapte etape. Nu intelegem de ce jocul nu a fost amanat, fiindca atat jucatorii, cat si antrenorii s-au plans de faptul ca nu se vedea la doi pasi. * Anuntata cu surle si tobe, partida dintre echipa finantata de bisericosul Gigi Becali si cea a producatorilor de legume prazulii din Dolj s-a incheiat cu victoria trupei preluate din mars de catre pseudoemirul Reghecampf. Trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca Steaua nu a rupt inima targului, iar craiovenii au jucat de parca erau echipa ambliopilor din Vatra Luminoasa. Scorul de 2-0 este meritat, fiindca Steaua a presat mai mult poarta lui Balgradean. Arbitrul M. Avram s-a facut ca nu-l vede pe Tudorie cand l-a calcat voit pe mana pe portarul oltean, gest care trebuia sanctionat cu eliminarea. Acest Avram o cam comite destul de des in favoarea Stelei. De altfel, arbitrii nostri nu se lasa de furaciuni. Nu mai departe la meciul dintre Viitorul si Poli Timisoara, fluiericiul Hategan a inventat un hent in careul timisorenilor, acordand penalti pentru echipa lui Hagi, care a deschis scorul prin Cernat. Miopul temporar (doar in timpul meciului!) Hategan a fluierat hent la o minge care l-a lovit in fata, si nu in mana, pe jucatorul timisorean. Asta e, noi n-avem ce face!