Sub semnul diezului

Pe cand eram elev in scoala elementara, la ora de muzica, profesorul, un barbat inalt si barbos, cu parul lung ca de domnisoara, incepea lectia cu vreo cateva vocalize emise cu vocea-i de bas, spunand ca doar asa vom pricepe misterul melodiilor.

Era placut si distractiv la inceput acest exercitiu, dar la un timp distinsul nostru dascal ne-a cerut sa avem cate-un caiet cu portativ pe care trebuia sa inscriem si sa invatam notele muzicale. In afara de cheia de solfegiu, ne-a mai aratat si niste semne care aveau darul sa modifice cumva tonalitatile: becarul si diezul. Asa am invatat noi, mai toti elevii clasei, despre secretele muzicii si ce rost aveau aceste semne in topica frazei muzicale. Dupa zeci de ani, am surpriza sa vad ca unul dintre acestea, diezul, sare de pe liniile portativului si se lipeste pe te miri ce, devenind, impreuna cu unicul cuvant pe care il precede, un „hashtag”, adica un fel de emblema, eticheta, definind, printr-o singura notiune, un tel, o actiune a unui grup… inrudit. Cel mai cunoscut astfel de semn face parte din „cabala” protestatarilor din Piata Victoriei, care si-au desenat simbolul „# rezist” pe tricouri si pe steaguri, apoi unii gazetari l-au asezat cu mult aplomb inaintea titlului articolului gandind ca poate astfel dau mai multa greutate vorbelor goale, iar mai nou, spre stupefactia mea, mi-a fost dat sa vad acest diez batucit pe spatele tricourilor nefericitilor fotbalisti din arondismentul Craiovei. Sa te crucesti, nu alta, vazandu-i pe oltenasi alergand ca intr-o sarba cu diezul datator de imbold in carca! Din pacate pentru ei si pentru faima innobilatului diez, Universitatea Craiova a pierdut calificarea in finala Cupei Romaniei, nereusind sa castige, dar, ce-i drept, rezistand – datorita miraculoasei mantre, banuim – in a doua mansa sa nu primeasca gol de la echipa veteranilor ilfoveni din Voluntari (# la ce bun?, am zice noi, adaptandu-ne intrucatva curentului). Astfel, baietii de pe Jii si-au pierdut speranta, dar nu si rezistenta conferita de cea mai cunoscuta „combinatie” a diezului, ajunsa, din motive de… contagiune sorosista, pana in America doamnei Clinton. Castigand cu 1-0 in meciul tur, echipa lui Claudiu Niculescu s-a calificat in finala, urmand sa-i intalneasca, pentru disputarea ultimului act, pe giurgiuvenii condusi de rezistentul, in adevaratul sens si fara pic de ironie, Sumudica, neimpulsionat de vreo inscriptie pe tricou, ci doar de talentul aflat la purtator si de propria tenacitate. Astra, condusa de el, a reusit calificarea in finala, cu un scor general, dupa cele doua intalniri, de 7-1, spre necazul simpaticului antrenor al Timisoarei, Ionut Popa. Ar mai fi de spus ca Becali, dupa ce a cheltuit milioane pe o multime de fotbalisti de la Astra, in loc sa-l angajeze pe Sumudica, l-a inscaunat pe semi-antrenorul Nicolae Dica, fost jucator al Stelei, dar care nu poseda atestatul necesar. Ex-stelistul, din pricina pungii de carboave, a acceptat o palarie atat de larga, ca incape in ea nu numai capul propriu, ci si al celui de-al doilea tehnician ‒ care figureaza de jure, el avand tidula de antrenor de prima liga ‒, ilustrul necunoscut Viorel Tanase. Cu aceasta emblema aflata sub semnul improvizatiei, vom vedea cum va rezista FCSB-ul in campionatul viitor.

P.S. {i totusi, mai sunt sportivi romani care cu adevarat rezista (si fara diezul-emblema), iar primul exemplu ar fi Simona Halep, a carei performanta de a castiga Turneul de la Madrid merita evidentiata, chiar daca a pierdut finala de la Roma. Perseverenta si ambitia ei o mentin in preajma podiumului clasamentului WTA si in atentia iubitorilor de pretutindeni ai acestui sport, si asta nu-i putin lucru!

author avatar
Dan Claudiu Tanasescu
173 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger