Plange lumea…

In ultimele zile s-au petrecut o multime de evenimente sportive in cadrul carora s-au intamplat lucruri nu prea placute care i-au adus in stare pe sportivii implicati sa verse lacrimi de necaz. Cele mai multe tanguieli le-au cotropit pe handbalistele noastre, care, nefericitele de ele, au fost infrante „la mustata”, cum se spune, de selectionata Norvegiei. Sigur ca adversarele tricolorelor alcatuiesc o echipa care de-a lungul anilor a dat fiori mai tuturor. Asa ca tristetea noastra ar trebui sa fie ostoita, dar orgoliul si limita extrem de fragila dintre infranti si victoriosi nu ne dau pace si ne alimenteaza frustrarea. La meciul cu pricina, care s-a incheiat cu scorul de 35-33 in favoarea fetelor din tara fiordurilor, echipa noastra a avut uneori conducerea, dar spre sfarsit, din pacate, ea nu a mai putut anula impetuozitatea adversarelor. Nu ma erijez in antrenor de handbal, dar cred ca anihilarea „din fasa” a contraatacurilor norvegiencelor era o imperativa. Tehnicianul tricolorelor nu le-a atras atentia sa opreasca atacurile puse „cu mana” de portarul invingatoarelor, care intrat in posesia mingii o si pasa in adancime colegelor sale, acestea avand astfel (mintea cocosului!) avantajul de a fi foarte aproape de poarta noastra. La sfarsit, cum mai spuneam, plangeau pe rupte invinsele, dar se mobilizau si cu gandul unei posibile victorii in confruntarea pentru medaliile de bronz, ce urma sa vina. Si visul lor s-a implinit duminica, invingand in finala mica Polonia cu 31-22 si cucerind locul al treilea in ierarhia mondiala. De aceasta data, doar bucuria le-a starnit lacrimi, lacrimi de fericire insa, ca noua, tuturor. Bravo, fetelor! Dar si in fotbal s-a cam plans zilele astea – e drept, la alt nivel, doar prin arealul mioritic si fara mize mondiale. Nu mai departe Edi Iordanescu, a carui formatie a intalnit echipa giurgiuveana Astra. De ce a plans Edward al nostru? Fiindca a condus, degeaba, cu 1-0, fiindca arbitrul Kovacs i-a ciumpavit echipa inca din minutul 43 eliminandu-l pe tanarul Pitian pentru doua cartonase galbene, si a mai dat in plans baiatul lui Tata Puiu atunci cand giurgiuveanul (de limba portugheza) Boldrin a adus egalarea (1-1). Daca mai punem la socoteala si faptul ca Geraldo l-a cosit ca pe ovaz pe Nicoara, accidentandu-l, ii dam dreptate antrenorului gorjenilor sa verse lacrimi. Se vorbeste pe la colturi ca ar fi plans cu lacrimi de crocodil si frumoasa doljeanca Olguta, a carei echipa, CSU Craiova, a inghitit hapul de la legiunea sicilianului Nicolo Napoli, care dupa ce a inscris un gol s-a aparat cu darzenie, aplicand metoda „betonierului” Halenio Herrera. Cu aceasta isprava, echipa de sub Copou da tarcoale play-off-ului, in timp ce producatorii de praz nu mai au nicio sansa de a ajunge acolo. Fie vorba intre noi, si Gica Hagi a cam varsat lacrimi, intrucat la meciurile echipei lui, Viitorul, cu a oierului Becali a pierdut, de doua ori, cu scorul de 1-0. Dar plansul lui Gica a fost provocat mai cu seama de arbitrii celor doua intalniri, care i-au protejat vizibil pe baietii lui Reghecampf. Si cum sa nu plangi cand stelistul Hamroun joaca volei in propriul careu, sub ochii arbitrilor, dar nu este sanctionat?! De ce? Naiba stie! Se spune prin tribune ca unele infrangeri ale echipelor ar fi din cauza ca acestea n-ar avea noroc de minge. Vorba cantecului, compus la iuteala de vecinul meu Somarlie, care, batand darabana pe cotiera unui fotoliu, se tanguia: „Plange lumea, plange, plange,/ Ca n-are noroc de minge!”.