Cand cei doi parinti ai cantecului de succes „Lalele, lalele”, compozitorul T. Popa si textierul A. Storin, au lansat pe piata creatia lor nu s-au gandit nicio clipa ca, dupa zeci de ani, prin cafenelele bucurestene dotate cu plasme, bunii consumatori de „pepsi zero” vor canta melodia cu pricina stimulati de victoria producatorilor olandezi de lalele, care, marti, pe malul Bosforului, le-au stricat turcilor socotelile legate de o posibila navalire in tara sambei.
Nationala noastra avea nevoie ca de un balon cu oxigen de victoria Olandei asupra echipei lui Terim, fiindca succesul nostru asupra estonienienilor nu ar fi fost suficient de a merge la baraj daca adeptii lui Alah ar fi invins formatia lui Louis van Gaal, intrucat urmasii lui Baiazid aveau un golaveraj ce ar fi fost greu de depasit de trupa noastra. Lucru, de altfel, vazut la fata locului, adica pe arena din Bariera Vergului, unde „tricolorii” au castigat doar cu 2-0, ori calculele hartiei ne cereau un scor de trei ori mai mare! Asa ca masa si felicitarile au fost daruite in egala masura atat baietilor condusi de Piturca, dar si celor din tara lalelelor, care au jucat numai cu dorinta victoriei, neluand in seama prezicerile unor ziaristi cu suflet pagubos care au lansat bombe otravite zile in sir prin care nu vanturau decat ideea vanzarii meciului de catre batavi celor de peste Marea Neagra. Iata ca n-a fost asa! Sa fiu sincer, nu m-am gandit niciun moment ca alde Roben si-ar boti blazonul de dragul otomanilor, asa ca am asteptat linistit cele doua jocuri, convins fiind si de faptul ca echipa noastra va invinge pe cea a Estoniei. Meciul a fost de nota 7, nu mai mult. E drept ca ai nostri s-au straduit sa joace cat mai bine, dar nici oaspetii nu au stat cu mainile-n san, ei alergand ca o turma de iepuri haituiti de lup cu gand sa le incurce intentiile „tricolorilor”. Arma obisnuita a lui Piturca, barbosul Marica, a fost la inaltime, el demonstrand ca stie bine cu buclucasa, iar cel de-al doilea gol administrat batranului Pareiko a fost superb. Oaspetii au avut in Vassiljev si Dmitrijev doi fotbalisti de clasa. De la noi mi-a mai placut Cristi Tanase, apoi Matel, langa el punandu-l pe tanarul Gardos. Cu victoria Romaniei asupra Estoniei, Piturca reuseste sa realizeze ce a promis cu mult timp in urma: locul doi in grupa si accederea la barajul din noiembrie. Il asteapta zile grele pe antrenorul nostru, daca facem socoteala ca la acest baraj se inghesuie Portuglia, Franta, Croatia, Grecia, Ucraina, Suedia si Islanda. Poate ne-o da Dumnezeu adversara pe ultima!
