Nutrind o oarecare simpatie pentru daco-maghiarul Vasile Miriuta, sambata seara am lasat in plata Domnului fotoliul si LCD-ul de acasa, mi-am luat o cusma si un laibar si m-am strecurat printre fanii echipei din Stefan cel Mare.
Voiam sa vad pe viu ce minuni va face… „Sfantul Vasile” cu echipa preluata de la Contra. Stiind ca Gurita a adunat destui jucatori de valoare, mi-am facut socoteala ca voi asista la un galop de sanatate al celor din Tei, in jocul cu formatia-surpriza a lui Edi Iordanescu. Dar, ce sa vezi, in primul mitan giurgiuvenii le-au pus botnita „cainilor”, ascunzandu-le pur si simplu mingea si ratand vreo doua ocazii mai mari decat… Carul Mare. Dinamovistii semanau cu niste bibilici speriate de vreun uliu, adunandu-se in propriul teren si nefiind in stare sa le boicoteze atacurile celor din orasul unde, asa cum se spune, ar urla… cainii. Aici, pe teren, „canisii” doar schelalaiau a neputinta. Dupa izbavitoarea pauza, manati probabil cu cnutul de Miriuta, alde Nedelcearu au prins oleaca de indrazneala si au reusit sa mai tina mingea, ba chiar, la o neatentie a centralilor dunareni, Nemec i-a varat „buclucasa” in plasa bulgaroiului Iliev. Ei, atunci am crezut ca in sfarsit Dinamo a dres busuiocul si voi asista la un mic recital de fotbal, daruit, bineinteles, de simbriasii lui Negoita. Dar minunea a durat doar pana cand Edi s-a prins de schimbarea tacticii adoptate de Miriuta si a reusit sa retrimita trupa spre careul advers. Urmarea a fost ca jucatorul Moise, amintindu-si ca il cheama si Romario, a trimis „cotofana” in poarta multisalvatorului Penedo, exact in locul unde vegeteaza de fel paianjenii. De aici jocul a curs spre sfarsit, Dinamo a mai avut, e drept, o ocazie care putea sa-i aduca cele trei puncte atat de ravnite, dar nefericitul Bokila, in loc sa loveasca mingea cu piciorusele din dotare, s-a apucat sa joace volei cu ea, motiv, desigur, pentru arbitrul Barsan sa dicteze ce scrie in regulament. Asadar, scorul a ramas 1-1, astfel ca trupa ros-albilor isi continua… caderea, dupa cinci jocuri fara victorie, iar baietii de la Astra se tin agatati, cu 23 de puncte, de vagonul de lux al play-off-ului. Din toata chestiunea petrecuta nu am inteles insa de ce la sfarsitul partidei Miriuta si cohorta de jucatori voiau sa-i manance nasul si urechile lui Barsan, reclamand vehement arbitrajul, cand ocaziile lor de gol abia de au insumat o… pereche! De altfel, declaratiile proaspatului antrenor Vasile Miriuta, care impotriva evidentei sustine ca echipa lui a fost mai buna, mi s-au parut total invers cu drumul. Pai, ce zice el? Ca Dinamo ar fi dominat a doua repriza, ca lovitura libera din care Moise a marcat golul Astrei in minutul 82 ar fi fost inventata, ca ar fi trebuit sa primeasca (pomana!) recompensa unui fault petrecut la ultima faza a jocului si ca este frustrant ca nu a castigat fiindca, cica, ar fi meritat! Una peste alta, afirma fara jena ca trebuia sa castige aceasta partida, in ciuda faptului ca „haita” antrenata de el a jucat precum o adunatura de ologi pe care Dumnezeu i-a pedepsit luandu-le si vederile! Tot in etapa a treisprezecea, echipa socotitorului pe abac Cristi Pustai le-a tras-o botosanenilor cu 1-0, craiovenii i-au infrant cu 2-0 pe timisoreni, iar Viitorul lui Hagi i-a umilit pe studentii de la Iasi realizand scorul etapei, 5-2. Cum era de asteptat, ceferistii de sub Feleac i-au scarmanat pe baietii lui Marin Barbu (2-0), cu toate ca „juventistii” au jucat cu mult curaj, confirmand spusele simpaticului lor antrenor, care a declarat ca stie valoarea echipei lui Dan Petrescu, insa merge la Cluj sa joace fotbal, chiar daca pierde, si nu la abator! La ora cinei, berbecutii lui Gigi s-au luat in coarne cu unguroii lui Sepsi. Dupa un joc bun, alde Balasa au invins cu 4-0, consolidandu-si pozitia a doua, dar la patru puncte de CFR!
P.S. La ora cand scriu, Kayserispor, echipa antrenata de Sumudica, se afla pe locul al doilea in clasamentul campionatului din Turcia, cu paisprezece puncte! Aoleu, ce mai zic defaimatorii lui Marius!?
