Daca fluiericiul de serviciu Ovidiu Hategan, sosit cu parapanta din orasul „Batranei Doamne”, ar fi acordat si al doilea penalty in favoarea Stelei la cotonoaga profesionista a lui Filip asupra lui Adi Popa si scorul ar fi devenit 2-0, poate ca aspectul jocului de pe toloaca din Arena Nationala dintre Dinamo si Steaua ar fi fost cu totul altfel. Si daca visatorul Pintilii nu l-ar fi tras de umar pe Busuladzici ca sa-l buseasca de pamant in careul aparat de Nita, iar Dinamo n-ar fi egalat prin mingea trimisa de la punctul cu var de Hanca, mai probabil rezultatul confruntarii ar fi fost altul.
Iar daca trupa lui Reghecampf n-ar fi trecut la un joc haotic de parca fotbalistii lui Becali ar fi baut ceai de mac, atunci Dinamo n-ar fi putut inscrie al doilea gol. Actiune reusita ca urmare a unei balbaieli a lui Tamas care s-a crezut probabil intr-unul dintre saloanele din centrul vechi, dandu-i astfel posibilitatea lui Nedelcearu sa-l execute pe nefericitul portar al Stelei. Si ar mai fi inca un „daca”, el itindu-se din golul al treilea, cand acelasi domn Gabi Tamas, in loc sa se atina la minge, a stat sa-l priveasca gales in ochi, ca o domnisoara neintinata venita la primul ei bal, pe Nita, lasandu-l pe Nemec sa trimita ca la biliard „buclucasa” in plasa ispititor de goala a celor din Ghencea. Si iata asa, de la 1-0 pentru echipa lui Reghecampf, s-a ajuns la scorul de 3-1 pentru „cainii rosii” imbracati in echipament negru, culoare care a mirosit de la inceput a doliu pentru adversarii lor. S-a vazut si la acest meci ‒ precum in ultimele cateva etape, de fapt ‒ ca Steaua, cu numerosii ei jucatori de valoare, exemplifica perfect zicala cu branza buna in burduf de… caine! Celebra zicere este confirmata de faptul ca elevii arogantului Reghecampf n-au jucat mai nimic, si in loc ca dupa inscrierea golului din minutul 4 sa treaca la pasarea mingii si desprinderea de marcajul „cainesc” al dinamovistilor s-au pornit cu bombardeaua, vorba unui baiat brunet din cartierul Giulesti, trimitand baloane anapoda, la intamplare, spre careul advers, tactica „inteligenta” (poate in fotbalul american!?) care, bineinteles, nu a avut niciun succes. Degeaba se supara el Reghecampf cand i se spune ca priceperea lui de antrenor se limiteaza doar la o pregatire fizica excesiva, iar chestia cu tactica o tine dizolvata in apa de izvor aflata in nelipsita-i butelcuta de plastic din care, la rastimpuri strategice, bine calculate, mai trage cate o inghititura! Ar mai fi de aratat ca, in schimb, elevii lui Andone au alergat mult, au efectuat un marcaj pe tot terenul aproape om la om, au initiat destule incursiuni pe partile laterale ale terenului, dovedind ca stiu ce au de facut. Nu mare mi-ar fi mirarea daca de-aici incolo fotbalistii din „groapa” Teiului or sa le strice multora socotelile. La urma urmei, cine-i harnic si munceste are tot ce vrea… Iar cine bea apa de ploaie se-mbata cu ea! Tot in etapa a optsprezecea, producatorii de praz ai Craiolgutei i-au invins cu 2-0 pe vaslasii de pe Bega, urcandu-se pentru moment pe locul al doilea al clasamentului, la doar un punct de Steaua! Ar mai fi de zis ceva si despre distribuitorii de gaze din Medias care, condusi de profesorul cu abac Cristi Pustai, luptandu-se la baioneta cu urmasii lui Stefan cel Mare, pe campul de bataie din Botosani, au obtinut un egal meritoriu.
