O inteleapta vorba romaneasca ‒ reprodusa aici putin modificata spre a indeparta o eventuala interpretare jignitoare ‒ indeamna ca niciodata „sa nu pui carul inaintea… cailor”, semnificand ca exista o anumita rigoare in orice activitate ce se vrea de succes si ca lucrurile nu „merg” oricum, ci doar atunci cand „rotitele” unui „angrenaj” sunt asezate corect. Cam aceasta a fost invatatura insusita de Cosmin Contra dupa ce „experimentele” din prima parte a meciului cu Chile erau sa-i aduca esecul.
Astfel, in jocul cu crescatorii de reni din tara lui Mos Craciun, a inhamat caii la caruta asa cum trebuie, nu cum o facuse impotriva sud-americanilor, asezand „bidiviii de rasa” in urma ei (pe banca rezervelor)! Asa se face ca de asta data a trimis de la inceputul partidei o echipa din care n-au lipsit Budescu, Mitrita, Deac si Baluta, recunoscuti ca fiind cei mai valorosi fotbalisti ai generatiei actuale. Si, cum era de asteptat, rezultatul desfasurarii ostilitatilor a fost cel dorit. Mingea a curs destul de des spre poarta finlandezilor, fazele reusite de ai nostri s-au dovedit inspirate, iar tabela de marcaj de pe stadionul din Ploiesti, unde s-a petrecut intalnirea, a aratat la sfarsit un scor frumusel: 2-0! Si asta in conditiile in care nordicii au jucat un fotbal modern, au pasat bine si au avut momente de dominare; ei n-au stat niciun pic cu mainile-n san, dar apararea noastra a jucat eficient, incurcandu-le socotelile. Jocul i-a incantat pe cei care au umplut tribunele Stadionului Ilie Oana, printre ei aflandu-se si distinsul antrenor José Mourinho. Sa fi venit el cu gandul sa urmareasca vreun „tricolor”, ori a dat o fuga doar sa bea o cafea cu unul dintre… Becali?! Victoria reprezentativei noastre este valoroasa, fiindca, asa cum spuneam, cei veniti din tara celor „o mie de lacuri” (care, de fapt, sunt 187.888!) au prestat un joc barbatesc, avantat si destul de tehnic. Numai ca fotbalistii romani, intr-o formula fericita, au scos-o minunat la capat. Sigur ca aceasta victorie nu trebuie sa ne imbete, fiindca adevarul se va profila curand in meciurile oficiale cu Muntenegru si Serbia, programate in cadrul Ligii Natiunilor, primul jucandu-se la inceputul lunii septembrie. Gurita s-a declarat mai mult decat multumit de comportamentul echipei si, nelinistit, cum il stim, a topait si s-a agitat de bucurie. La urma urmei, de data asta pe buna dreptate, intrucat victoria „tricolorilor” a fost meritata! * Sambata seara, in casele romanilor, si nu numai, a rasunat Imnul nostru national, emis de difuzoarele terenului principal de la Roland Garros spre a onora victoria Simonei Halep, exceptionala sportiva, ale carei ambitie, talent si etica a muncii au condus-o pe primul loc al ierarhiei tenisului mondial feminin. Dupa ce a disputat trei finale de Mare Slem in care sansa nu a fost de partea ei, iata ca momentul triumfului, asteptat, dorit, meritat, a venit, Simona confirmandu-si valoarea si locul de lider WTA prin victoria de la Paris si cucerirea trofeului de la Roland Garros. In finala, Halep a invins-o pe americanca Sloane Stephens, dupa ce a fost condusa cu un set la zero; apoi, ambitia, forta si vointa acestei admirabile campioane au impus un nivel de joc extrem de ridicat, scorul (3-6, 6-4, 6-1) reflectand doar in parte incrancenarea din teren si calitatea schimburilor de mingi, in majoritate castigate de Simona, tenace, motivata, gata sa alerge oricat si sa returneze de oriunde. Ziua de 9 iunie 2018 va ramane o data de referinta pentru sportul romanesc, iar pentru fiecare dintre noi, cei care am vibrat alaturi de aceasta fata inimoasa, exceptionala performera, un moment de mare emotie si mandrie nationala! Felicitari, Simona! Bravo!
