Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Dan Claudiu Tanasescu » Bataliile de la antipozi

Bataliile de la antipozi

Autor:

Deunazi s-a incheiat turneul de tenis de la Melbourne. Toti am asteptat cu sufletul la gura si bantuiti de speranta ca Simona Halep sa castige cupa de aur, performanta care i-ar fi adus, in afara de enorma ei satisfactie, si consolidarea pozitiei de lider in ierarhia WTA.

 

Nu a fost sa fie, cum spune romanul, dar noi, cei care o iubim pe Simona pentru destulele victorii obtinute de-a lungul carierei sale sportive, continuam sa-i tinem fotografia in panoplia campionilor. La acest turneu, ea a excelat castigand bataliile cu Osaka, Pliskova si Kerber, victorii care i-au dat putinta sa ajunga la intalnirea de gradul zero cu puternica daneza Caroline Wozniacki si extrem de aproape de marele trofeu, aflat la un moment dat la distanta de doar… doua game-uri! A avut sansa si nesansa ca mai toate meciurile ei dinaintea finalei sa le dispute impotriva unor adversare puternice, incapatanate si cu dorinta acerba de a o infrange pe cea care de cateva saptamani era „Numarul 1” in tenisul feminin mondial. Daca ne gandim numai la jocul cu Kerber, de aproape trei ore, cand Halep a uimit lumea nu doar prin forta si acuratetea unor lovituri, ci si prin ambitia de a lupta pana la ultima picatura de energie, putem sa afirmam ca Simona este o stanca! Din pacate, ultimul meci, finala, n-a reusit sa-l castige, si cred ca acest lucru s-a intamplat din cauza fortei de exceptie a adversarei, dar si a unei ascunse nesanse care i-a oprit racheta sa mai trimita doar cateva mingi bune, cat i-au lipsit pentru adjudecarea trofeului. Sigur, duritatea si durata meciurilor anterioare i-au afectat nivelul de energie, in ciuda ambitiei colosale, astfel ca de la un moment dat a inceput sa dea semne de suferinta, oferindu-i „culoar” adversarei spre cupa cu straluciri de aur. Tenismena noastra mi s-a parut mai putin agila, mai apatica si cu un serviciu, uneori, neglijent! Ma consoleaza doar gandul ca, tanara si foarte ambitioasa fiind Simona, la a patra incercare ea va obtine un titlu de Mare Slem, reusind sa-si implineasca visul pentru care a muncit atat in ultimii ani. Fara indoiala ca ea merita aplaudata, chiar laudata, apreciind darzenia cu care isi duce bataliile, dar nu trebuie exagerat, astfel incat lingusirea si servilismul sa inlocuiasca o analiza corecta, asa cum au ales sa faca scribisorii de la „Gazeta Sporturilor”, care au umplut vreo sase pagini cu osanale privind isprava de la antipozi, care, sa fim lucizi, contine si un pic de esec. Lor li se adauga ‒ la capitolul „Invers cu drumul” ‒ si urechistul imbracat in jacheta de fochist, care inaintea finalei dadea lectii de tenis, nu numai noua, ci chiar si Simonei. Omul cu pricina, dupa ce a gabjit destui bani de la regretatul Tinu, acum se pare ca face acelasi lucru de la naivii unei televiziuni care transmite lucruri tot pe dos. Lasand-o pe Simona sa-si panseze ranile si sa-si recapete fortele pentru viitoarele meciuri, pe care le dorim sinonime cu victoria, trecem la alte sporturi, cu mingi mai mari. Un important eveniment sportiv al acestor zile a fost frumoasa victorie a CSM Bucuresti impotriva unguroaicelor de la Gyor, meci desfasurat in cadrul Ligii Campionilor si castigat de romance cu scorul de 28-22. „Tigroaicele”, cum li se spune fetelor din echipa bucuresteana, conduse excelent de cea mai buna handbalista a lumii, Cristina Neagu, printr-o prestatie meritorie, au reusit sa invinga la scor campioana Europei. As aduce o lauda si publicului, care a sustinut constant echipa noastra. Tot la handbal feminin, in Cupa EHF, oltencele de la SCM Craiova le-au tras sepcuta pe ochi rusoaicelor de la Kuban Krasnodar, invingandu-le cu 30-24. Iata, asadar, ca fetele noastre sunt la inaltime! Fotbalul mai are putin si isi incepe competitia. Pana atunci, echipele se zobesc pe terenuri insorite, jucand amicale din care ies cam botite. Apropo de fotbal, nu inteleg de ce atata tanguiala din partea presei si a conducerii Federatiei de Fotbal pe motiv ca echipa Romaniei a fost desemnata sa joace, in competitia numita Liga Natiunilor, cu formatii mici, micute, precum Serbia, Muntenegru si Lithuania. Pai, daca de aceste adversare ne plangem, ce ar fi fost daca dadeam peste unele ai caror fotbalisti cand lovesc in basica o fac… ovala! Sa fim seriosi, Romania se va intrece cu niste tarisoare! In alta ordine de idei, bag de seama ca sturlubaticul Sumudica i-a speriat pe turci mai abitir decat Mihai Viteazu. Spun asta pentru ca de vreo trei etape Marius nu mai reuseste sa-si puna sacii in caruta, acest lucru petrecandu-se, din cate am vazut, din pricina arbitrilor, care i-au inrosit cu cartonase echipa si au dat cale libera unora dintre adversare sa castige din ofsaid. Alelei, vitejii mei!/ Osmanlai voinici si zmei,/ Lui kaiser Sumi antrenor/ Voi ii cam luati din… spor!



Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 22-02-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!