Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Dan Claudiu Tanasescu » „Beneficiile” privatizarilor anapoda

„Beneficiile” privatizarilor anapoda

Autor:

Nici nu se uscasera bine petalele florilor prinse-n jerbele asezate la capataiul celor care si-au pierdut viata in Revolutia din ‘89 (ori ce a fost atunci) cand dihonia privatizarilor a dat castig de cauza unora pregatiti sa dea iama prin tot ce se putea gabji din avutul strans de Romania in anii in care tara fusese condusa de Impuscatul din ziua de Craciun.

 

Fluierul de incepere a acestui dezastru national l-a dat barbatul fara gat si cu pulovar de revolutionar de ocazie, Petre Roman, care, ca prim-ministru al lui Nea Nelu Cotrocelu, s-a grabit sa acorde posibilitatea unora mai isteti sau cu mana mai lunga sa rascheteze mai toata averea poporului roman. Dupa fabrici si uzine, Avicole, IAS-uri, CAP-uri, SMT-uri si alte asemenea producatoare de plusvaloare din economia nationala, a venit la rand, cu ajutorul unor legi schioape si, desigur, sustinute cu inflacarare capitalista, si privatizarea din fotbalul romanesc. Cea mai de seama dintre aceste „preluari” mai mult pe de-a moaca a fost echipa Steaua, poate cea mai indragita si, cu siguranta, cea mai performanta grupare fotbalistica, formatiune care a provenit din clubul Casei Centrale a Armatei de pe vremea matusalemicului Ion Voinescu. Si asta deoarece Ministerul Fortelor Armate (MFA, abreviere „tradusa” de rauvoitori si ca Mazare, Fasole, Arpacas) n-a mai catadicsit sa sustina financiar (adica sa dea „malai”, cum ar zice prietenii mei de la peluza!) aceasta echipa care, in afara faptului ca reusise sa castige campionate si cupe, a dat o lovitura fotbalului imperialist european, castigand, pe terenul din Sevilla, Cupa Campionilor Europeni. Pe atunci eroul principal fusese Helmuth Dukadam, cel care ‒ lasat la vatra, se spune, a supravegheat o vreme montarea rotilor la trenurile faurite la fabrica de vagoane din Arad ‒ a revenit la Steaua pe cand echipa era… predata de Armata, cu arme si efecte, lui Viorel Paunescu. Acesta, ocupat cu baruri si hoteluri, i-a cedat-o ulterior celui mai celebru proprietar de tarlale din comuna Pipera, Gigi Becali, in schimbul unor foloase de nimeni stiute. Respectiva cedare-preluare s-a facut, desigur, cu ajutorul unui Consiliu de Administratie, despre care se spune acum ca era vitregit de o parte din componentii sai. Decizia s-a luat rapid, cam cat ai bucatari o mamaliga pripita, si ea prevedea ca echipa, anexele si diversele atelaje sa treaca sub comanda celui care a preluat aceasta privatizare. Au curs ani destui, in care Steaua, finantata de Becali, a castigat titluri, a participat la competitii europene, dobandind un prestigiu international laudabil. Treziti (precum Printesa Aurora din povestea Fratilor Grimm, doar ca fara sarutul Printului!) din adormirea pricinuita de somniferul imprastiat in timpul sedintei de cedare a echipei, cei de la Armata au pornit atacul asupra finantatorului si au inceput sa-l bombardeze cu procese si tot felul de notificari, cerandu-i bietului om jucaria inapoi. De aici tot soiul de negocieri, dispute si neintelegeri, care pana la urma, prin hotarari judecatoresti, s-au finalizat cu verdictul ca Gigi trebuie sa-si ia turma de berbecuti si sa purceada la transhumanta unde o vedea cu ochii, dar si sa mai plateasca vreo cateva zeci de milioane de euroi. Acum, asadar, privatizarea nu ar mai fi buna! Nu tinem cu niciuna dintre cele doua parti, dar toata aceasta incurcatura dovedeste ca privatizarea, fara legi, norme si beneficii clare, nu reprezinta o solutie corecta, ci adesea chiar un pas spre faliment. Daca mai punem la socoteala si alte privatizari ale echipelor noastre de fotbal, incepem sa intelegem ca nu numai in economia nationala acestea s-au facut anapoda, ci si in zona activitatilor care ar trebui sa-i distreze pe romanasi. Dar noi mergem inainte, nu ne lasam pana nu om ajunge si fara clante la usi! Iar dupa asa-zisa privatizare (adesea sinonima cu praduirea) care a cuprins cu febrilitate tara, nu ne mai ramane decat sa-l chemam pe batranul Noe sa incarce in vestita-i corabie ciurucurile nevandabile si sa… esuam pe un varf de munte!! Al cui o fi el…



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 18-09-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!