Home » Arhiva articole » BUCURESTI, ORASUL CAPODOPERELOR (Pagina 2)
Teatrul cel Mare, a fost odată în București (III)

  Din cauze neștiute, unul dintre motive putând fi neînțelegerile ivite între domnitorul Gheorghe Bibescu și fratele acestuia, Barbu Știrbei, lucrările de construire a Teatrului Național demarează abia în 1847, sub o nouă Comisie de control, alcătuită din maiorul I. E. Florescu, Alexandru Orăscu, Vulpache Filipescu și Constantin Pencovici. Totodată, este angajat arhitectul austriac Josef […]

Citeste articolul …
Teatrul cel Mare, a fost odată în București (II)

  Visul fondatorilor “Societății Filarmonice” de a construi în București un Teatru Național se spulberă în 1837, după ce fruntașii loan Câmpineanu și Ion Heliade Rădulescu cad în dizgrația domnitorului Ghica din pricina opiniilor politice contrare. Mai mult, societatea este desființată, totul culminând cu fuga, apoi arestarea și întemnițarea lui Câmpineanu. Paradoxal, însă, în vara […]

Citeste articolul …
Teatrul cel Mare, a fost odată în București (I)

Teatrul Național din București, teatrul cel vechi, nu clădirea TNB de la Universitate, pe care o cunoaștem cu toții, este astăzi istorie. Din superba clădire realizată în stil baroc a mai rămas doar porticul fațadei, și acela o replică a edificiului construit la mjlocul veacului 19 de arhitectul austriac Josef Heft. Din păcate, localul inaugurat […]

Citeste articolul …
Stavropoleos, de la simplitate arhitecturală la unicitate artistică (II)

  În 1888, la aproape 150 de ani de la trecerea în neființă a ctitorului ei, Biserica Stavropoleos ajunsese realmente în paragină.   Totul, din pricina parvenitismului egumenilor Prea sfințitului Ioanichie (Kir Partenie, Kir Matei Ierapoleos, Kiril, Timoteiul Arhiereul, Kir Pahomie, Timoteiu Arhimadritul sau Kir Leontie), a legii lui Cuza, care a vizat secularizarea averilor […]

Citeste articolul …
Stavropoleos, de la simplitate arhitecturală la unicitate artistică (I)

Suntem în secolul XVIII, iar orașul lui Bucur refuză să mai fie cetatea aceea cu un pronunțat caracter rural, înconjurată de un târg ponosit. Fanarioții au adus cu ei aerul Orientului, iar Bucureștii s-au transformat într-un oraș cosmopolit. Boierii își părăsesc moșiile pentru a-și înălța aici case mari și frumoase. Nu mai doresc să fie […]

Citeste articolul …
Biserica Teiul Doamnei, ctitorie a lui Vodă Ghica

  Deși în timpul scurtei sale domnii a reușit să-și ridice în cap norodul, dar mai ales boierii, Grigore Ghica a rămas în conștiința populară drept domnitorul care a redeschis școala de la Sfântul Sava, sprijinind învățământul în limba maternă, care a susținut înființarea societății pentru teatru Filarmonica (la îndemnul lui loan Câmpineanu, loan Heliade […]

Citeste articolul …
Ghica-Tei, palatul primului domn de după fanarioți (II)

  Grigore D. Ghica a fost căsătorit mai întâi cu Maria, născută Hangerli, odrasla domnitorului fanariot Constantin Hangerli, decapitat din ordinul sultanului la 1799. De facto, căsnicia celor doi s-a sfârșit în urma unui scandal matrimonial notoriu, undeva în preajma anului în care Înalta Poartă decidea urcarea lui Grigore D. Ghica pe tronul Valahiei. Viitorul […]

Citeste articolul …
Ghica-Tei, palatul primului domn de după fanarioți (I)

Situat pe latura sudică a lacului Plumbuita din Capitală, Palatul Ghica-Tei este fosta proprietate a uneia dintre cele mai vechi familii domneşti şi boiereşti din Ţările Române, neamul de aromâni al Ghiculeștilor, care a dat Munteniei și Moldovei numeroși domnitori, unii dintre ei cu remarcabile merite, precum și mari cărturari sau diplomați. Palatul, care se […]

Citeste articolul …
Primul Sfat Orășenesc al Bucureștilor (II)

La 1831, dreptul de a fi candidat pentru Sfatul Orășenesc îl avea oricare cetățean, indiferent de rang, însă nu mai tânăr de 30 de ani și musai posesor al unui acaret nemișcător în valoare de 20.000 de lei. Străinii care doreau să ajungă în Sfat trebuiau să se lepede de cetățenia țării de proveniență.   […]

Citeste articolul …