AcasăUtileBUCURESTI, ORASUL CAPODOPERELORTeatrul cel Mare, a fost odată în București (III)

Teatrul cel Mare, a fost odată în București (III)

 

Din cauze neștiute, unul dintre motive putând fi neînțelegerile ivite între domnitorul Gheorghe Bibescu și fratele acestuia, Barbu Știrbei, lucrările de construire a Teatrului Național demarează abia în 1847, sub o nouă Comisie de control, alcătuită din maiorul I. E. Florescu, Alexandru Orăscu, Vulpache Filipescu și Constantin Pencovici. Totodată, este angajat arhitectul austriac Josef Heft, însărcinat să facă planul teatrului și să supravegheze realizarea acestuia.

Proiectul, deși demarat, se poticnește iarăși după izbucnirea Revoluției de la 1848 și abdicarea domnitorului Bibescu. Lucrările reîncep în vara lui 1849, după instalarea în scaun a lui Barbu Știrbei. Spre sfârșitul anului 1852, clădirea Teatrului Național este gata. În „Din Bucureștii de ieri”, George Potra scrie că ziarele au anunțat inaugurarea edificiului cu litere de-o șchioapă. Ziua deschiderii: 31 decembrie 1852. Primele reprezentații au fost: Zoe sau Amantul împrumutat, vodevil cu cântece într-un act, muzica de Wachmann, Arie din opera Masna – cântată de dl. Mustani, Trio, din opera Lucreția Borgia, cântată de doamna Marțiali și d-nii Finohi și Pelegrini, finalul din opera Lucia di Lammermoor de Donizetti, executat de d-ra Lesnievsca și de d-nii Mustani, Finohi și Carol. Ziarele vremii, „Vestitorul românesc” și „Trompeta Carpaților” notează că în zilele premergătoare inaugurării lumea a luat cu asalt casieria teatrului, dornică să vadă nu doar Teatrul cel Mare, ci și actorii, Costache Caragiale (unchiul lui I.L. Caragiale), Costache Mihăileanu, Ralița Mihăileanu, Niny Wallery, Marița Blonda, Catinca Mihăescu sau Raluca Stăvescu, cei care aveau să fie precursorii lui Matei Millo, Grigore Manolescu, Ștefan Iulian, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Constantin Nottara, Petre Liciu, Ion Brezeanu, Lucia Sturza Bulandra, Aristid Demetriad, Tony Bulandra, Elvira Popescu, Maria Filotti, George Calboreanu, Ion Manolescu, Emil Bott sau George Vraca. Interesant este de spus că toate încasările din prima reprezentație dată la Teatrul Național au mers către săraci. Sala de spectacole a noului teatru, ridicată pe trei niveluri, număra peste 75 loje bogat decorate și luxos mobilate, dintre care două loje rezervate domnitorului și aghiotanților acestuia, Loja Primăriei, două loje ale Comitetului, galerie, iar jos 338 de staluri. Impresiona, de asemenea, foaierul cu scări de marmură de Carrara. Decorațiunile au fost realizate de meșterul german Josef Mühldorfer și au fost realizate, împreună cu mașinăriile scenei, la Mannheim. Despre impresia lăsată de această clădire clădită în stil gotic, să vedem ce scria ziarul de limbă germană „Bukarester Deutsche Zeitung”, după seara inaugurării: „Proporțiunile sunt potrivite și distinsa-i simplicitate este impozantă. Dacă privirea generală pare din afară ceva cam serioasă, ea surprinde în mod plăcut la intrarea în sală. Eleganța, strălucitoarea lumină, veselia ce răsare din toate părțile frumoasei săli par a înteți veselia și plăcerea. Toate acestea sunt o dovadă nu numai de competență și dragoste pentru frumos a arhitectului, ci și a comitetului numit de guvern pentru a supraveghea construcțiunea. În ceea ce privește acustica, iarăși, teatrul pare a fi atât de bine chibzuit, încât ori din ce parte a sălii se aude în mod admirabil, atât vorbirea, cât și cântecul de pe scenă. Fără îndoială, Teatrul Național din București este unul din cele mai frumoase teatre din Europa și o podoabă a Capitalei”.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

author avatar
Andrei Coman
557 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger