Ridicarea Palatului viitoarei Universități din București – ceea ce astăzi cunoaștem a fi aripa centrală a edificiului – a început în toamna anului 1857, pe baza unui proiect semnat de arhitectul orașului de la acea vreme, Alexandru Orăscu, și sub stricta supraveghere a colaboratorilor acestuia, Johann Schlatter şi Carol Benesch.
Precum era obiceiul cu astfel de prilejuri, momentul a fost celebrat și prin emiterea unei medalii comemorative, purtând pe avers inscripția „Academia Română din București – Triumful științelor – 1857”, iar pe revers „În memoria fondatorilor – spre dezvoltarea spiritelor tinerimii – s-a pus temelia pe 10 octombrie”.
Șantierul a durat mai bine de 12 ani, timp în care s-au schimbat destul de multe, inclusiv denumirea și structura instituției – vezi decretul domnesc de înfiinţare a Universitǎţii din Bucureşti, semnat de Alexandru Ioan Cuza în 1864, cu cea mai importantă prevedere a sa: unificarea celor trei facultǎţi care existau deja, Drept, Litere și Ştiinţe. Prin fondarea Universităţii din Bucureşti și convertirea acesteia la nivelul de învățământ superior, bătrânul „Colegiu Sfântul Sava” devine instituție de educație secundară și își mută sediul pe fosta stradă a Fântânii, ulterior Dr. Karl Lueger, apoi General Berthelot.
La fel de interesant este faptul că lucrările edificiului au început sub caimacamul Alexandru Dimitrie Ghica, au continuat sub Cuza Vodă și s-au terminat sub domnia lui Carol I. Iar acestea nu au decurs întotdeauna așa cum și-ar fi dorit contemporanii. Fostul ministru post revoluționar Nicolae Noica, pasionat de istoria marilor construcţii ale României, apreciază că șantierul Palatului Universității s-a întins pe durata a 12 ani, între 1857 și 1869, din diferite motive, printre acestea numărându-se lipsa fondurilor sau calitatea discutabilă a lucrărilor. Problemele au debutat în 1858, când eforul Ion Florescu a ridicat obiecții cu privire la proiectul întocmit de arhitectul Alexandru Orăscu. Au urmat întârzieri repetate din partea Statului în plata antreprenorului. După Unirea Principatelor, „odată cu terminarea parțială a lucrărilor de învelitoare, pardoselii și tencuielii, au intervenit o serie de discuții în privința calității și siguranței execuției clădirii. În fața acestei situații, Dimitrie Bolintineanu, Ministrul Cultelor și Instrucțiunii”, a cerut „numirea unei comisii care să examineze starea stricăciunilor de la edificiul Academiei”. Stabilită la 8 ianuarie 1864, „Comisia ajunge la concluzia că „zidurile sunt solide”, însă „tencuielile pereților și mai ales ale plafoanelor sunt rău executate, grinzile plafoanelor sunt subțiri în raport cu lungimea și prea distante între ele, iar învelișul e construit fără artă și calcul”. Pe baza celor descoperite, Ministerul îi numește pe arhitecții Alexandru Costinescu și Antonio Gaetano Burelli să întocmească „programul necesar pentru îmbunătățirea și terminarea edificiului Academiei”.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
