În urmă cu aproape două veacuri, terenul de sub clădirea bătrânului sediu al Primăriei Capitalei era unul pârloagă, un teren viran, pe care se organizau bâlciuri. Bucureștenii îi ziceau „Maidanul lui Duca”, iar acesta se întindea din preajma grădinii Cișmigiu până aproape de strada Lipscani.
În anul în care edificiul evocat astăzi a fost dat în folosință, Regatul României dispunea de numai opt ministere, marea lor majoritate adăpostite de case particulare. Printre acestea, Ministerul Lucrărilor Publice, instituție care își desfășura activitatea într-un imobil din Amzei. La distanță de 48 de ani de la înființare, pe 26 octombrie 1910, în prezența oficialilor resortului, în frunte cu ministrul în exercițiu Vasile G. Morţun, Ministerul Lucrărilor Publice primește marea onoarea de a dispune de primul local dedicat. Pentru a cinsti acest eveniment, Monetăria Statului lansează o monedă purtând pe avers chipul Regelui Carol I, iar pe revers impozantul edificiu și datele privitoare la punerea pietrei de temelie (25 aprile1906) și inaugurarea clădirii. Fațada principală a construcției domină Bulevardul Elisabeta Doamna, arteră denumită astfel încă de la trasarea ei, în 1871, în cinstea Elisabetei de Wied, consoarta Regelui Carol I, regina poetă care semna cu pseudonimul „Carmen Sylva”. Înainte de tăierea acestui bulevard – denumire lui avea să fie schimbată în Academiei, Regina Elisabeta, 6 martie, Gheorghe Gheorghiu Dej și din nou Regina Elisabeta – se aflau acolo doar maidane, principalele construcții fiind Biserica Sărindar (demolată în 1905, pentru a face loc Cercului Militar) și Grand Hotel du Boulevard, creditat în epocă drept cea mai impozantă clădire din București. De menționat că Bulevardul Doamna Elisabeta a apărut cam în aceeași perioadă cu alte artere faimoase ale Capitalei, Carol și Pake.
Palatul Ministerului Lucrărilor Publice a fost ridicat după planurile arhitectului Petre Antonescu, absolvent al École des Beaux-Arts din Paris, elev al lui Julien Guadet şi discipol al lui Ion Mincu, „fără îndoială, unul dintre cei mai sofisticați arhitecţi din epoca sa, marcând prin personalitatea sa prima jumătate a Secolului al XX-lea, în special arhitectura publică” (Ruxandra Nemţeanu). Pionier al formei clasice a stilului naţional (stilul românesc), Petre Antonescu este omul de care se leagă construirea unor edificii memorabile din Capitală, precum Arcul de Triumf (în forma de azi), Palatul băncii Marmorosh Blank, Palatul Krețulescu, Palatul Facultăţii de Drept, Institutul Geologic, Imobilul Societăţii Politehnica sau Hotelul Triumf.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
