Costurile ridicării acestei impresionante clădiri din piatră ce astăzi reprezintă Palatul de Justiţie, realizate în stil neorenascentist, au fost pe măsură. Pentru edificiul încadrat pe atunci de străzile Justiției, Danielopol și Rahovei se spune că statul ar fi cheltuit aproximativ 6,5 milioane de lei, execuția lucrărilor fiind asigurată de firma inginerului Nicolae Cuțarida, cel care a mai construit în Capitală clădirea Chrissoveloni de pe Lipscani sau Casa Monteoru de pe Victoriei.
„Construcție simplă, rece și aspră ca înfățișare” (Olga Greceanu), în perioada interbelică clădirea ieșea în evidență prin fațada ei principală, îndreptată către cheiul Dâmboviței, cu scări lungi de 50 de metri și cele șase statui alegorice (Puterea și Prudența de Carol Storck, precum și celelalte, care simbolizează Legea, Dreptul, Justiția și Adevărul, realizate de Frederic Storck, Wladimir Hegel și George Vasilescu) de deasupra intrării principale, precum și prin fațadele laterale, prin ale căror intrări puteai ajunge în sala Pașilor Pierduți sau în sala Orologiului. La interior ne întâmpină bustul de marmură al celebrului avocat Mihail Cornea, care în 1871 a fondat Revista Practică a Dreptului Român. Tot acolo se află şi bustul lui Eugeniu Stătescu (om politic, avocat, fost ministru și fost președinte al Senatului în Guvernul lui Dimitrie Sturza). Din sala Pașilor Pierduți, două largi scări din marmură duceau la Curtea de Apel și Curtea de Casație, într-o decorațiune interioară a sălilor de ședințe destul de luxoasă.
Două momente nefaste au avut loc asupra acestei clădiri simbol, care acoperă o arie construită de aproximativ 8.500 m². În urma cutremurului din 18/30 martie 1901, alături de Palatul Poștelor, impunătoarea casă a Justiției a rămas fără însăși simbolul ei. În timpul seismului, de pe frontonul clădirii a căzut și s-a sfărâmat statuia ce reprezenta Justiția. În urma impactului, mare parte din treptele scării principale au fost de asemenea afectate. De altfel, cutremurele care au urmat în secolul XX (cu precădere cele din 1977 și 1986) au sporit degradarea clădirii, în special structura de rezistență. Al doilea moment ingrat are loc în timpul ocupației germane începute în 1916. Atunci, secția II Comercială a tribunalului, fosta sală a Curții cu Jurați, a fost înlocuită cu un Tribunal permanent german, cu judecători îmbrăcați militărește în loc de robă.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
