Planurile monumentalului edificiu, inaugurat în anul 1900, au fost concepute de arhitectul francez Paul Gottereau. De numele acestuia, reprezentant de marcă al stilului academist beaux-arts, se leagă construcția altor două capodopere arhitecturale ale Bucureștilor: Palatul Cotroceni și Biblioteca Centrală Universitară. De execuția propriu-zisă s-a îngrijit arhitectul român Ion N. Socolescu, absolvent al „Școlii de Arte frumoase” de la Paris.
Piatra de temelie a „Palatului Casei de Depuneri”, situat vizavi de „Palatul Poștelor” (actualul „Muzeu Național de Istorie a României”), a fost pusă de însuși Regele Carol I, sub a cărei înțeleaptă și rodnică domnie s-a produs adevărata modernizare a orașul supranumit cândva „Micul Paris”. Sobra ceremonie s-a consumat la data 8 iunie 1897, la exact 49 de ani de la Revoluția pașoptistă, evenimentul fiind onorat cu prezența și de premierul liberal Dimitrie A. Sturza, de Ion C. Brătianu, G. Cantacuzino şi alţi înalţi demnitari. Peste numai trei ani, clădirea a fost predată beneficiarului, respectiv „Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie” (vechea denumire a CEC-ului), iar pe data de 15 iunie aici a avut loc prima ședință a Consiliului de Administrație.
Palatul, făurit în mare parte cu materiale autohtone (piatra masivă și marmură de Dobrogea), a fost primul sediu impunător al „Casei de Depuneri si Consemnațiuni”, de la înființarea acestei instituții bancare românești de stat, prin decret domnesc, de către Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Și nu vorbim doar despre un loc impunător, ci și de unul trainic. Clădirea nu a fost afectată de niciun cutremur din secolul trecut și n-a fost atinsă de bombardamentele teribile la care avea să fie supusă Capitala în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Realizat în stil eclectic, cu anumite influențe renascentiste – ies în evidență masiva cupolă centrală, multă vreme cea mai mare cupolă din țară, coloanele de stil compozit, scările din marmură, candelabrele și picturile murale – Palatul CEC a fost amplasat pe Calea Victoriei, pe așezămintele fostei mânăstiri „Sfântul Ioan cel Mare”, devizul construcției depășind suma de 3 milioane de franci.
În timpul ocupației germane, din Primul Război Mondial, Palatul CEC a fost sediul comandamentului trupelor Puterilor Centrale, iar trecerea armatei Feldmareşalului August von Mackensen prin acest perimetru nu a rămas neobservată, multe elemente de interior fiind luate la plecare ca pradă de război. În „Sala de Consiliu” a Palatului se remarcă pe plafon fabuloasa pictură alegorică „Fortuna distribuind bunurile ei României în urma Independenței”, realizată de Mihail Simonidi. Tot acolo se aflau și portretele Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, precum și ale întregitorilor de neam, Ferdinand și Maria, artizanii Marii Uniri de la 1918. Din păcate, după venirea comuniștilor la putere, picturile mai sus menționate au fost vandalizate și distruse. Astăzi, Palatul CEC de pe Calea Victoriei , nr.13, adăpostește sediul CEC Bank și Muzeul CEC.
Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
