În 1941, la un an de la cooptarea sa ca membru plin al Academiei Române, pe locul rămas vacant ca urmare a dispariției Bardului din Rășinari, Nichifor Crainic rostea un discurs emoționant, spunând că „George Coșbuc a închis ochii pe neașteptate, în preajma triumfului național, iar Octavian Goga s-a prăbușit brusc, în preajma dezastrului național”.
Un dezastru național, ce-i drept, conturat încă de pe vremea dictaturii carliste, perioadă în care marele Goga (lider al Partidul Național Creștin, împreună cu A.C.Cuza) avea să participe la guvernare, conducând o formațiune tot de extremă dreapta, dar rivală Gărzii de Fier. Istoric vorbind, a doua parte a existenței lumești a acestui imens poet, „a cărui fizionomie lirică s-a situat între buciumul adânc și fără leac al lui Eminescu și trâmbița eroică a lui Coșbuc” (N.Crainic), diferă mult de prima. Referirea se apleacă asupra activității și viziunii sale politice. Pentru că, dintr-un fervent luptător pentru desăvârşirea unităţii statale, posedat de adevărul libertății românești, Octavian Goga va ajunge în ultimele decenii ale vieții sale să fie privit cu patimă și dispreț, pentru politica sa pronazistă.
În decembrie 1937, când liderul fostului Partid Național Agrar este numit de Carol al II-lea în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri, acesta se instalează în noua sa vilă din București, lăsând în administrarea rudelor Conacul de la Ciucea /Cluj, cumpărat în 1919, în schimbul a 280.000 de coroane austro-ungare, de la văduva bunului său prieten din tinerețe, poetul maghiar Ady Endre.
Casa lui Octavian Goga de pe Intrarea Armașului, astăzi aflată pe lista de vânzare a celor de la Artmark Historical Estate, cu preț de pornire de 4,5 milioane de euro, estimându-se vânzarea ei cu aproape 6 milioane, a fost ridicată între 1936 și 1938, pe un teren de lângă Parcul Ioanid, după planurile arhitectului modernist român Horia Creangă, autor al multor proiecte grandioase, dintre care amintim colosul Patria, de pe Bulevardul Magheru, Teatrul Giulești sau Uzinele Malaxa.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
