Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » BUCURESTI, ORASUL CAPODOPERELOR » București, reședință domnească și Capitală (III)

București, reședință domnească și Capitală (III)

Autor:

 

 

LOGO PMB 1 bun 150x42 1 București, reședință domnească și Capitală (III)AMPT Logo Final 3 bun 150x57 1 București, reședință domnească și Capitală (III)Din vremea lui Petru cel Tânăr (fiul lui Mircea Ciobanu și al Doamnei Chiajna, nepotul lui Petru Rareș al Moldovei și strănepot al lui Ștefan cel Mare) datează prima atestare documentară cu privire la conducerea administrativă a orașului București – vezi mențiunea referitoare la “județul Necula al lui Bobanea și a celor 12 pârgari ai săi”, iar din timpul lui Alexandru al II-lea Mircea aflăm despre prima rețea de alimentare cu apă a bucureștenilor.

matei basarab 416x500 București, reședință domnească și Capitală (III)Orașul va trece din nou pe locul secund după urcarea pe tron a lui Petru Cercel, fiul lui Pătrașcu cel Bun. Înalt, frumos, cult, talentat, cunoscând mai multe limbi, acest protejat al regelui Franței (purta un cercel în ureche, după moda curții regale franceze) și-a făcut intrarea în Capitală în august 1583. Un an mai târziu, el va muta capitala Țării Românești la Târgoviște, reconstruind Curtea Domnească de acolo. Doar că Mihnea Turcitul îl dă jos de pe tron, în 1585, și revine cu reședința în București. În timpul lui Alexandru cel Rău, scrie Giurescu, “Bucureștii văd repetându-se scenele sângeroase din vremea lui Mircea Ciobanul și Alexandru Oaie-Seacă. Ele nu lipsiseră nici sub Petru Cercel, nici sub Mihnea Turcitul, dar sub Alexandru cel Rău – calificativul nu-i lipsit de semnificație – ele capătă o amploare feroce”. O cronică a sașilor ne spune că “acest voievod a tăiat pe boieri ca pe vite și a domnit ca un tiran și un păgân”. Se spune că inclusiv marele Mihai Viteazul – pe atunci ban al Craiovei – fusese în pericol. Norocul primului Unificator de neam și țară a fost că a aflat din vreme de intențiile domnitorului și a scăpat luând calea pribegiei. Bucureștii sub Mihai Viteazul au trăit vremuri tulburi. Cele două momente sângeroase care implică domnia lui Mihai sunt uciderea creditorilor turci, a negustorilor şi gărzilor otomane (13 noiembrie 1594), iar câteva zile mai târziu masacrarea celor 2.000 de ieniceri încartiruiţi în Capitală. Sultanul pornește război împotriva lui Mihai și, în ciuda magistralei victorii de la Călugăreni, Bucureștiul va cădea în cele din urmă pradă oștirii conduse de Sinan Pașa. Orașul este fortificat, bisericile se transfomă în moschei, iar lumea așteaptă ca țara să devină pașalîc turcesc. Numai că Mihai întoarce soarta războiului, iar Sinan se retrage din Capitală, nu înainte de a da pradă focului toate așezările boierești. Bucureștiul va fi ars din nou în toamna anului 1596, de astă dată de tătari. Pe deasupra, izbucnesc molimele și foametea. Din acest motiv, dar și din alte pricini, Mihai stă mai mult la Gherghița, apoi la Târgoviște, însă Bucureștii nu sunt complet delăsați. Istoricii susțin că orașul nu și-a mai revenit decât pe vremea domniei lui Matei Basarab (1632 – 1654), dar nu toți sunt de aceeași părere, asta în ciuda jafurilor la care au supus populația ostașii următorului domn, Simion Movilă.

Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic


Leave a Reply

Your email address will not be published.


    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 15-12-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!